14,769 matches
-
guvernul său, cu marele său cartier, face ea însă în adevăr excepție, între toate celelalte? * Regele Ferdinand. ("România", Noembrie, 1917) Discuția reformelor îmi evocă figura Lui. I s-a zis "Ferdinand cel leal" pentru a lega, de numele său, tragedia sufletească în care biruit datoria în cea mai frumoasă și mai înaltă expresiune a ei. I s-ar mai fi putut spune "Ferdinand cel viteaz", cum se spune de obicei suveranilor care au dus oștile și steagul țării lor pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau de nestatornicie. Critica aceasta e însă nedreaptă. Nestatornicia înseamnă lipsă de orientare și, dintr-un punct de vedere mai înalt, lipsă de ideal. La profesorul de la Iași, variațiunile care surprindeau și deconcertau pe atâția erau dimpotrivă semn de bogăție sufletească și de generozitate. Cel mai bun indiciu că această natură de elită n-ar fi putut cădea în nici o inconsecvență de principiu, că adică nu s-ar fi putut pune în contradicție cu sine însuși, cu inima și conștiința sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
alții. Din nefericire, nu pentru prea mult timp, căci născută aproape odată cu intrarea noastră în universitate, "Carmen Sylva" a încetat odată cu terminarea activității noastre de studenți. E curios. Am reprezentat noi oare, în împrejurările aceste, un spirit și o structură sufletească diferite de ale generațiilor care s-au succedat înainte și după noi? De bună seamă că nu. Totuși, în ce mă privește, pot afirma că toată viața mea m-am simțit un dezrădăcinat și un inadaptabil. Și nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am avut-o...) Explicabilă totuși, dacă-ncerc să lămuresc geneza ei posibilă. Singur și străin în orașul meu... Orice s-ar spune, circumstanța nu era câtuși de puțin banală și nici lipsită de farmec. Se vede că și dispoziția mea sufletească era favorabilă acestei aventuri; căci la urma toată "singur" în locurile aceste, în recea, umeda noapte de toamnă, însemna "singur" cu trecutul lor și al meu, singur în fața acestui trecut și al fantomelor care-l populează. Dar încă o dată, senzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu le exprimam cu prea multă exhuberanță, e că bunăvoința cu care eram tratat, libertatea și încrederea ce-mi arătau toți mă obligau mai mult decât orice altă disciplină. Iată, în această privință, un document interesant cu privire la justificarea morală și sufletească a prezenței mele în partidul lui Take Ionescu. E un discurs politic, reprodus în "Opinia" de la 7 Februarie 1908: "Numai cu o firească jenă îndrăznesc să iau cuvântul în urma iubitului nostru șef, de teama de a nu risipi, cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
descărcare spirituală ,ca atitudine de viață, ca doctorie.” Asist.univ.drd. Anca Popescu Ratiu consultant de specialitate Centrul Județean pt.Conservarea și Promovarea Culturi Tradiționale Bihor Gustav Ioan Hlinka Începutul unei vieți artistice „Pasiunea pentru lectură mi-a adus liniște sufletească, deconectare și bucure. În momentele cele mai interesante sau de cumpănă ale vieții mele, mă refugiam în lectură. Cu ochii minții vedeam aievea, ca pe o peliculă de film tot ce citeam. Imaginația, atunci când mă opream din citit, continua
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
loc și la care trebuia neapărat să particip: pomenirea făcută lui tata de 40 de zile, vernisajul celei de a II-a expoziții personale și aniversarea zilei de naștere a mamei. Trei evenimente total diferite ce îți creau diferite stări sufletești la o diferență de doar câteva ore. Momente ce nu puteau fi șterse din memorie pentru a te acomoda cu cea următoare. O stare destul de confuză prin care eram nevoit să trec, încununate și cu defectarea camerei de filmare a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lui Costel Iftinchi, și pentru a le înțelege, nu e nevoie să ai prea multă cunoștință în acest domeniu, deoarece o altă trăsătură a stilului său este simplitatea. În ansamblu ei colecția reprezintă o îmbinare armonioasă de sentimente și stări sufletești variate. Tristețea, veselia, îngândurarea, melancolia sunt doar câteva dintre ele. Dintre lucrările expuse ieri amintim: „Clovnul”, „Limba soacrei”, „Învierea”, „Trecând prin veac și mileniu”, „Necunoscutele”, „Leprosul”, „ Tristețe”, „Pasiuni secrete” și multe altele. Având o mare putere de abstractizare, Costel Iftinchi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis al Ducelui, am început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre mândrie. Ca leac, Părintele m-a sfătuit să mă înfățișez cu tot ceea ce sunt înaintea lui Dumnezeu, dându-mi silința să-I ofer tot ceea ce e mai bun în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor care îl tulbură înfățișându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a întâmplat intrând într-o biserică unde participa zilnic la sfânta liturghie, la rugăciunea vesperelor și a completoriului 2 care se cântau, simțind o mare consolare 3; la liturghie,citea de obicei Patima lui Isus, rămânând nestrămutat în starea lui sufletească. 21. Dar puțin după această ispită, începu să simtă în suflet o mare nestatornicie. Se afla uneori într-o atare uscăciune, încât nu mai simțea gust nici în rostirea rugăciunilor, nici în ascultarea liturghiei, nici în vreun alt fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
seama de harul primit, din nou evlavie. După-amiază, timp de o oră și jumătate sau mai mult, parcurgând de asemenea alegerile și făcând alegerea de a nu avea nimic, fiind plin de evlavie, mă găseam într-o stare de înălțare sufletească, foarte liniștit, fără nimic potrivnic care ar împinge la a avea ceva, părăsindu-mă dorința de a înainta atât de mult cu alegerile, cum gândeam câteva zile mai înainte. 8. ș9 februarieț - (1A Bunei Vestiri. Sâmbătă. Noaptea trecută, fiind foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică și liniște sufletească, cu o anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este bună. A DUHULUI SFÂNT 10. Luni ș11 februarieț - În toiul rugăciunii obișnuite, fără alegeri, Îi ofeream sau Îl rugam pe Dumnezeu, Domnul nostru, ca ofranda făcută să fie primită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă nu cumva pentru a aduce mulțumire și din evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care înainte mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acolo, savurând ceea ce simțeam. Apoi, întrebându-mă dacă să ies sau nu, m-am hotărât cu multă pace să ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am pornit cu hotărârea de a termina mâine, cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să-L urmez, părându-mi în mod lăuntric că, fiind El capul Societății 1, este mai convingător pentru a merge în sărăcie deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie, nu puteam începe, abia reușind să spun: In nomine Patris etc.3. De-a lungul întregii liturghii, multă iubire și evlavie din belșug și lacrimi, iar această evlavie și această iubire sfârșeau cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde”. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet liniștit, evlavios și vizitat; această odihnă nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiind mai mulțumit fără ele decât, uneori, avându-le din belșug; și neprimind nici o pricepere, viziune sau lacrimi, mi se părea că Dumnezeu voia să-mi arate o cale sau un fel de a înainta. Ziua întreagă, cu multă mulțumire sufletească; seara mi se părea că eram dispus pentru o evlavie care sfârșea la Preasfânta Treime și la Isus, în așa fel încât Ea se înfățișa minții, lăsându-Se văzută într-un fel oarecare; eu am cerut să mă apropie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
douăsprezecea. Acela care propune exercițiile trebuie să-i atragă atenția celui care le primește că, în fiecare din cele cinci exerciții sau contemplații care se vor face în fiecare zi, trebuie să rămână vreme de o oră, dobândind astfel mulțumire sufletească la gândul că a rămas o oră întreagă înexercițiu, și mai degrabă șsă rămânăț mai mult decât mai puțin. Pentru că, nu de puține ori, dușmanul izbutește să-l facă să scurteze ora unei contemplații, meditații sau rugăciuni. 13. A treisprezecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trebuie să i se dea fiecăruia după cum ar dori să se predispună, pentru ca să-i fie de mai mare ajutor și folos. De aceea, celui care vrea să fie ajutat să se instruiască și să atingă o anumită treaptă de mulțumire sufletească i se poate da cercetarea particulară (24-31) și apoi cercetarea generală (32-43); totodată, pentru o jumătate de oră, dimineața, modul de a se ruga privitor la porunci, păcatele de moarte 2 etc., îndemnându-l la mărturisirea păcatelor la fiecare opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]