14,671 matches
-
antirachetă, SM-3 a fost folosit de asemenea și împotriva unui satelit aflat pe orbita terestră joasă. Sistemul SM-3 este folosit și testat în principal de către Forțele Navale ale Statelor Unite, fiind utilizat și de către Forțele Maritime Japoneze de Autoapărare. O versiune terestră (Block IB) a rachetei va fi amplasată pe teritoriul României și Poloniei începând cu 2015, având în vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
lovit și a distrus satelitul defect, având o viteză la impact de 36 667 km/h când satelitul se afla la o altitudine de 247 de kilometri deasupra Oceanului Pacific. Navele USS Decatur, USS Russell, precum și alți senzori aerieni, navali și tereștri au fost implicați în operațiune. În luna decembrie a anului 2007, Japonia a testat cu succes un sistem SM-3 Block IA aflat la bordul navei de război JDS Kongō împotriva unei rachete balistice. A fost prima dată când o navă
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
Kirishima, acționând în largul coastelor insulei Kauai, a detectat și a urmărit ținta înainte de a lansa o rachetă SM-3 Block IA. Pe 3 iulie 2010, Polonia și Statele Unite ale Americii au semnat un acord privind apărarea antirachetă. În virtutea acestuia, sistemele terestre SM-3 vor fi instalate în Polonia. Acest plan a fost acceptat ca o alternativă existentă și testată a interceptorilor antirachetă care au fost propuși de administrația Bush, care se află încă în faza de proiectare. Secretarul de Stat Hillary Clinton
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
Sikorski, a subliniat faptul că programul antirachetă este destinat protecției împotriva rachetelor iraniene și că nu este îndreptat împotriva Rusiei. Pe 4 februarie 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a răspuns afirmativ la invitația SUA de a amplasa instalații terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja sudul Europei de rachetele iraniene cu rază scurtă și intermediară de acțiune. Sistemele vor fi operaționale începând cu anul 2015. Pe 2 mai 2011, președintele Traian Băsescu a anunțat decizia CSAT și a
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
Pământul circular fiind înconjurat de ape (Okeanos), avea Delfi în centrul său. Arno Peters, creatorul celebrei proiecții care îi poartă numele, consideră că forma rotundă era naturală pentru oamenii din timpurile respective, deoarece ei cunoșteau o mică parte din suprafața terestră. Ne putem imagina că Anaximandru, pornind din punctul central Delfi și măsurând distanțe în toate direcțiile a ajuns în final la acea formă circulară. Ideea sfericității Pământului a fost susținută de către Pitagora și Herodot și a fost dovedită de către Aristotel
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
evidenția raporturile sociale (în primul rând religioase) alături de raporturile spațiale (centrul religios devenea centrul geometric al lumii). Tot din această perioadă se cuvine să amintim contribuțiile deosebite pe care gânditorii arabi și chinezi le-au avut la dezvoltarea științei reprezentărilor terestre. Astfel, Chia Tan a elaborat o hartă a Chinei (în sec. al VIII-lea), Alkhwariami (sec. al VIII-lea) elaborează tabele de coordonate (latitudinale și longitudinale), Abu Jafar din Khiva elaborează o hartă a lumii, iar Istakhri (cca. 900) este
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
mai mari. Astfel, la începutul anilor 1300, se naște o nouă cartografie care derivă din cu totul alte exigențe decât cartografia creștină medievală, răspunzând necesităților navigației. Hărțile cartografilor arabi în general introduc un element de ordonare în execuție, detaliile suprafeței terestre sunt mult geometrizate fiind desenate cu rigla și compasul. În cursul sec. al XIII-lea, prin intermediul arabilor, busola este introdusă în Europa și devine un instrument indispensabil în orientare în general și în navigație în special. Cerințele navigatorilor se extind
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
proiecțiilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință geografică. Proiecția este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecția este așadar o metodă de descriere universală a lumii. Cuvântul paralelă provine din grecescul paralelos = identic, substituibil, echivalent. Francesco Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară „choros” și „topos” adică regiune și loc (sau localizare). După Ptolemeu, geografia
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de frații Strugațki. Seria ucrainiană de jocuri video este, de asemenea, vag bazată pe această lucrare. Cartea începe la cca. zece ani după ce, într-o perioadă scurtă de timp (aproximativ 12-24 de ore), ceva extraterestru (denumit de către oamenii de știință tereștri - "Vizitatorii") a aterizat în șase locații diferite în jurul Pământului (numite "Zone de Vizitare" sau "Zone" de către oamenii de știință). Nicio ființă extraterestră (și niciun mijloc tehnologic de călătorie) n-a fost văzut vreodată, dar oamenii care locuiau în acele zone
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
oamenilor și atât de avansate încât păreau supranaturale. Fiecare zonă avea probabil câțiva kilometri pătrați ca mărime, cu clădiri abandonate, căi ferate și mașini, unele în descompunere lentă. Zonele vizitate au devenit zone extrem de mortale pentru toate formele de viață terestre, conținând anomalii spațiu-timp și fenomene aleatoare capabile să ucidă prin foc, trăsnet, gravitație sau alte moduri bizare. Legile cunoscute ale fizicii nu funcționau normal în Zone. Armatele au înconjurat Zonele cu ordine stricte să aresteze sau să ucidă pe oricine
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
(în , "Ryojun Kōisen"), 1 august 1904 - 2 ianuarie 1905, portul de apă adâncă, bază navală a Rusiei la extremitatea Peninsulei Liaodong din Manciuria, a fost cea mai îndelungată și mai violentă bătălie terestră a Războiului Ruso-Japonez. Port Arthur era considerat unul dintre cele mai bine fortificate posturi din lume la acea vreme. În timpul Primului Război Chino-Japonez, însă, generalul Nogi Maresuke cucerise orașul din mâinile forțelor Chinei dinastiei Qing în doar câteva zile. Ușurința
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Port Arthur condusă de general-maior baron Anatoli Stessel consta din aproape 50.000 de oameni și era dotată cu 506 tunuri (inclusiv echipajele navelor rusești din port). Ei aveau și opțiunea aducerii tunurilor de pe vase și utilizarea lor în apărarea terestră. Populația totală a orașului Port Arthur era atunci de 87.000 de persoane, ceea ce însemna că o mare parte din populație o constituiau combatanții. Printre îmbunătățirile aduse de ruși fortificațiilor de la Port Arthur se numărau o așezare multi-perimetru cu linii
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
1904. Împotriva rușilor se afla armata a treia japoneză, de aproximativ 90.000 de oameni, susținută de 474 de tunuri, aflată sub comanda baronului general Nogi Maresuke. Bombardarea orașului Port Arthur a început la 7 august 1904 cu două tunuri terestre de și a continuat cu intermitențe până la 19 august 1904. Flota japoneză a participat și ea la bombardarea liniei țărmului, în timp ce în nord-est armata se pregătea să atace cele două dealuri semiizolate mai îndepărtate de perimetrul defensiv: dealul Takushan (Dealul
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Pallada" și "Bayan" la 9 decembrie 1904. Nava "Sevastopol", deși lovită de 5 ori de obuze de , a reușit să iasă din raza de acțiune a artileriei. Umilit de faptul că flota rusească a Pacificului a fost scufundată de armata terestră și nu de marină, și având ordin direct de la Tokyo ca "Sevastopol" să nu scape, amiralul Togo a trimis val după val de distrugătoare în șase atacuri diferite asupra ultimei nave rusești rămase. După 3 săptămâni, "Sevastopol" încă plutea, după ce
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
planificase inițial, reușind să studieze extensiv rocile marțiene și geografia zonei. Rezultatele științifice inițiale ale primei faze a misiunii au fost publicate într-un număr special al revistei "Science". La 1 mai 2009 (5 ani, 3 luni, 27 de zile terestre după amartizare și de 21,6 ori mai mult decat durată planificată) "Spirit" s-a împotmolit într-un sol moale. Evenimentul se mai întâmplase și timp de opt luni NAȘĂ a analizat situația cu grijă, rulând simulări teoretice și practice
Vehiculul spațial Spirit () [Corola-website/Science/320488_a_321817]
-
insule). Singurul mamifer endemic este „Pteropus pselaphon” ("Bonin flying fox" în lb. engleză). În oceanul din jurul insulelor sunt ca. 20 de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de moluște terestre, ca. 90% din ele fiind endemice. Există totodată ca. 800 de specii de insecte, ca. 30% din ele fiind endemice. Insulele Bonin sunt uneori numite „Insulele Galapagos ale Orientului”. Insulele Bonin constituie o ecoregiune de păduri de foioase subtropicale distinctă
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
a aflat în aceeași poziție favorizantă față de marea capitală Constantinopol, întemeiată de împăratul Constantin cel Mare peste Byzantion. Din nenorocire orașul s-a dezvoltat chiar pe traiectul faliei nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean. In cele douăzeci și trei de secole de existență, și orașul moștenitor, Izmit
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
una sau două coroane de cili puternici, care se învârtesc ca o roată, de unde și numele, servind la antrenarea particulelor alimentare spre gură și la mișcare. Se cunosc circa 2 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni). Unele dintre rotifere sunt forme libere, fie plutitoare sau înotătoare (planctonice), fie târându-se pe fundul apei (bentonice). Alte forme bentonice sunt sesile, adică fixate pe fundul apei prin extremitatea lor posterioară și, în cele mai dese
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă lume mediteraneană. Spre deosebire de primul război punic care a constat în lupte navale, al doilea război punic a fost o succesiune continuă de lupte terestre prin dispunerea infanteriei, cavaleriei și elefanților. S-a făcut uz și de forțe navale, dar pentru a menține pozițiile armatelor și a susține acțiunile sau pentru a trimite diplomați dintr-un loc în altul. Deși războiul a fost perceput ca
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
fotografii speciale numite fotograme. Numele de fotogrammetrie provine din limba greacă: "photos"=lumină, "gramma"=scriere și "metron"=măsură. Primele ridicări fotogrammetrice se datoreaza nevoii de a se pune la dispoziție științei și tehnicii măsurătorii și reprezentării în plan a scoarței terestre noi căi și mijloace. Începutul se identifică cu descoperirea legilor perspectivei și utilizarea lor în pictură. Medicul și cercetătorul elvețian Moritz Anton Kappeler a folosit imaginile de perspectivă desenate ale terenului la întocmirea hârtii muntelui Pilatus (1726). În lucrarea să
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
fotogramelor. Una dintre cele mai importante realizări este automatizarea completă a procesului de exploatare a fotogramelor exploatate din aer și din cosmos pentru realizarea de hărți ale Pământului și ale altor planete. În România, primele încercări de folosire a fotografiilor terestre pentru întocmirea unor schițe topografice au fost efectuate în timpul războiului de independență din 1877. Realizările în domeniul mijloacelor de zbor au permis obținerea primelor fotografii din balon de către Văitoianu (1889) și din avion de către Aurel Vlaicu (1911). În perioada Primului Război Mondial
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
scopuri de recunoaștere militară cu camere aerofotogrammetrice simple, construite în cadrul flotilei aviației române. În 1924 a fost creat un serviciu de cadastru pe langă Direcția Aviației Civile care a folosit pentru prima data in România fotogrammetria în lucrări de măsurători terestre. În 1929 a luat ființă un Serviciu fotogrammetric în cadrul Direcției Cadastrului Minier și o Secție fotogrammetrica în cadrul Serviciului Geografic al Armatei. În perioada 1933-1941 serviciile fotogrammetrice existente au fost unificate sub denumirea "Oficiul Hidrografic și Aerofotogrammetric", dotat cu avioane amenajate
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
provizoriu al cărții a fost "The Company War" (Războiul Companiei), dar editorul Donald A. Wollheim a considerat că nu este atractiv, așa că l-a schimbat în "Downbelow Station". Spațiul este explorat nu de către guverne lipsite de viziune, ci de Compania Terestră, o corporație privată devenită astfel enorm de bogată și de influentă. Nouă dintre sistemele stelare sunt lipsite de planete potrivite pentru colonizare, astfel că s-au construit stații spațiale orbitale, baze de plecare pentru expediții viitoare de explorare. Apoi se
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
tehnologic) Hisa. Este construită Stația Pell. Planeta este poreclită "Lumea de Jos" de către locuitorii stației. Când Terra, datorită politicii sale depășite, începe să piardă controlul stațiilor și planetelor mai îndepărtate, construiește o flotă de 50 de crucișătoare militare, Flota Companiei Terestre, pentru a-și impune controlul din nou. Acest lucru provoacă Războiul Companiei, Terra având ca adversar Uniunea, cu baza la Cyteen, o lume locuibilă. Locuitorii stației și negustorii de pe fregatele interstelare sunt prinși la mijloc. Acțiunea romanului se petrece în timpul
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
Războiul Companiei, Terra având ca adversar Uniunea, cu baza la Cyteen, o lume locuibilă. Locuitorii stației și negustorii de pe fregatele interstelare sunt prinși la mijloc. Acțiunea romanului se petrece în timpul ultimelor zile ale războiului. Signy Mallory, căpitan al Flotei Companiei Terestre, aflată pe nava ei de luptă, "Norway", însoțește o flotă pestriță ce se refugiază de pe stațiile Russel și Mariner către Pell. Alte nave sosesc de pe alte stații distruse sau cucerite de Uniune, acest lucru producând o criză de proporții. Potopul
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]