14,325 matches
-
să plece cu maxi iar eu ulterior cu tramvaiul... și m-am apucat să le povestesc tuturor celor din grup despre pasărea pe care am crescut-o un anotimp întreg, guguștiucul care a stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
într-o fracțiune de secundă, atît de puternic, încît devine ca o aspirație, ca o adîncă lamă de cuțit care îți secționează sufletul pentru o secundă, chiar fără să te aștepți sau să-ți dai seama, te trezești că îți zboară mintea și simțirea spre acea persoană, îți este necesară și o dorești aproape, fără să vrei, intuitiv, imperceptibil, imprevizibil și total... Aceeași senzație e poate să îți fie necesară primăvara, absolut și infinit... * Indiferență... inconștiență... ce înseamnă toată această lipsă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
om cu stare bună, fost parlamentar, fost membru de partid, cam pe la toate partidele politice. Complet rătăcit ideatic, conducea bolidul său nervos și puternic în mod mecanic. Făcea tot ce trebuie, la timp și cu mare precizie, dar gîndurile sale zburau spre satul moldav care îl născuse și unde tatăl său a dat ortul popii la nici șase decenii. Avea impresia că întreg pămîntul avea ceva treabă în sensul opus sensului său de mers și halucinanta horă în care mergea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu contribui la partid, nu mă zgîrcesc... I-am promis lui Z. Nu știu dacă pot. Contribui cu mai mult. Poate pot face ceva. Am să văd. Cînd să vin? Cît mai repede, trimit listele și... Mîine? Este bine. Ionel zboară bucuros și scoate bani. Cîte 9000, ca să nu bată la ochi. Din toate conturile. A doua zi sosește încărcat ca bondarul cu polen. Vă las aici ce trebuie. Bine. Nimeni nu numără. Pierdere de timp și risc de amprente. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales, plutești deasupra celorlalți ca un laureat la Festivalul „CÎntarea României“. Fără Îndoială că ai o valoare, dacă cineva dintr-o țară cu oameni care posedă mult mai multe spray-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atîta dramă? Să zici merci că nu se leagă decît de detalii - ideea globală le scapă - ăsta-i norocul nostru. Mai cedează și tu, lasă-i să creadă că te-au convins, să vezi ce ușor Îi cumperi Spre soare zburăm, spre soaaaree... A cîntat pentru dumneavoastră Doina Badea. În continuare muzică populară. — Închide dracului hardughia aia. — ... gata, am ajuns. Stai cuminte. Așa, așează-te În genunchi. Proptește-ți bărbia de colacul closetului. Bagă-ți degetele pe gît. Borăște odată c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă fîlfîit de aripi a zburat o pasăre sau e balotul acela de cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bazaltic pe marea șosea națională, cealaltă Îngropată pînă la o adîncime de trei picioare și șase degete În țărmul nisipos al golfului Holeopen alături de vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu direcția vest sud vest... țaoleu, mult o s-o mai țină așa... poți să Înnebunești de plictiseală aș fi În stare să-mi bag mîna În foc că nimeni nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție, spongioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În creierul meu cînd scriu o singură propozițiune s-ar putea Întinde pe kilometri Întregi de gîndire În care Întîmplările se succed fără oprire ca niște vehicule rapide, teleghidate; sînt tulburătoare aceste itinerare cu surprizele lor, gările uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său. Și cînd citesc ce-am scris, abia cîteva cuvinte inodore, incolore ca niște pastile mici homeopatice În care s-au comprimat mii de vieți fremătătoare de plante distilate În retortele unui laborator modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum Îmi cade lumina dacă nu te respecți singur În fine am să văd deocamdată nu-mi pot Închipui Armstrong cobora cu spatele și pipăia cu picioarele solul lunar să se convingă că există așa și eu acum ce lin zboară hardughia asta sau m-am obișnuit cu ea nici n-o simt dacă zburam toată viața fără să cobor niciodată pe pămînt aș fi contestat orice teorie că se mișcă și după un timp o acceptam În viață totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deocamdată nu-mi pot Închipui Armstrong cobora cu spatele și pipăia cu picioarele solul lunar să se convingă că există așa și eu acum ce lin zboară hardughia asta sau m-am obișnuit cu ea nici n-o simt dacă zburam toată viața fără să cobor niciodată pe pămînt aș fi contestat orice teorie că se mișcă și după un timp o acceptam În viață totul e chestie de obișnuință cum Învățăm ceva nou cum uităm că Înainte am crezut altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se strice de tot, dar atunci încă îl mai puteai deschide dacă știai cum s-o faci, dacă aveai îndemânare. Clio avea, eu nu. Cât a meșterit ea la el, eu am urmărit un fluture mare, de noapte, care zbura și se lovea de un bec slab ce ilumina tabăra. Noaptea era numai stele, spații goale și miros grețos de pastile împotriva insectelor. Nu bătea nici o briză. Am făcut sex și, când am terminat, Clio și-a lipit coatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Dacă ești acolo, vei avea nevoie de informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu era o situație critică, dar eram nevoit să zbor cu trei motoare până când aveam să înlocuiesc scrisorile. Totuși nu era ca și când n-aș fi avut alte mijloace, alte sisteme de protecție; falsa mea identitate era încă solidă ca o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arma la nivelul ochiului. Ne dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar în spatele înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe firul de telefon din pixeli. Copaci din pixeli se mișcau în bătaia vântului din pixeli. Un Volkswagen cenușiu din pixeli trecu prin cadru, rulând pe drumul care ieșea din imagine. Am ridicat degetul ca să ating suprafața vederii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]