136,390 matches
-
Biserica de zid cu hramurile „Sfântul Dumitru” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena” este un monument de arhitectură ecleziastică situat în partea de vest a satului Hurezani, pe malul stâng al râului Amaradia, în afara vetrei satului. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Anul începerii construcției este, probabil, 1842, anul terminării 1843 când s-a și pictat și sfințit. Biserica este construită în stil brâncovenesc, iar pisania menționează ca ctitori familia Hurezanu
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
a satului Hurezani, pe malul stâng al râului Amaradia, în afara vetrei satului. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Anul începerii construcției este, probabil, 1842, anul terminării 1843 când s-a și pictat și sfințit. Biserica este construită în stil brâncovenesc, iar pisania menționează ca ctitori familia Hurezanu. Alți ctitori care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaș sunt enumerați în proscomidiar. O lungă perioadă de timp, începând cu anul 1900, biserica a funcționat ca și
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
și pictat și sfințit. Biserica este construită în stil brâncovenesc, iar pisania menționează ca ctitori familia Hurezanu. Alți ctitori care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaș sunt enumerați în proscomidiar. O lungă perioadă de timp, începând cu anul 1900, biserica a funcționat ca și capelă de cimitir. După anul 1970 biserica a fost abandonată, suferind o degradare accentuată. În urma demersurilor comunității locale, care a cerut Mitropoliei Olteniei înființarea unui așezământ monahal, ca urmare a ședinței Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
pisania menționează ca ctitori familia Hurezanu. Alți ctitori care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaș sunt enumerați în proscomidiar. O lungă perioadă de timp, începând cu anul 1900, biserica a funcționat ca și capelă de cimitir. După anul 1970 biserica a fost abandonată, suferind o degradare accentuată. În urma demersurilor comunității locale, care a cerut Mitropoliei Olteniei înființarea unui așezământ monahal, ca urmare a ședinței Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, din data de 19.03.2015, s-a hotărât, în baza
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei a fost înmormântat în biserica mănăstirii în 1060. Mormântul său din cripta bisericii este singurul mormânt al unui rege medieval al Ungariei care a fost păstrat până în prezent. are un rol important în istoria limbii maghiare pentru că diploma sa de ctitorire este cel mai vechi
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei a fost înmormântat în biserica mănăstirii în 1060. Mormântul său din cripta bisericii este singurul mormânt al unui rege medieval al Ungariei care a fost păstrat până în prezent. are un rol important în istoria limbii maghiare pentru că diploma sa de ctitorire este cel mai vechi document redactat în limba maghiară. Documentul a fost
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
Viața monahală a încetat să existe în 1534, mănăstirea fortificată de la Balaton devenind un element important în sistemul fortificațiilor de apărare. În cursul unei jumătăți de secol amintirea vieții monahale a dispărut aproape cu totul de la Tihany. Armata a redat biserica în 1674 scopului său inițial. Cu toate acestea, clădirile abației au fost distruse în 1683 de un incendiu neașteptat și devastator. După sfârșitul invaziei turcești (în 1699) nu au mai fost necesare fortificații, iar zidurile de protecție au fost distruse
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
fost începută în 1719 după planurile arhitectului carmelitan Márton Wittwer. La început au fost doar doua camere locuibile în întreg complexul mănăstiresc, iar cripta era utilizată ca loc de celebrare a serviciile religioase. Clădirile medievale au fost demolate, iar o biserică mare în stil baroc a fost construită în decurs de mai mult de trei decenii, fiind finalizată în 1754. Edificiul are 46 de metri lungime și 16 metri lățime, iar fațada principală conține două turnuri înalte de 35 de metri
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
în stil baroc a fost construită în decurs de mai mult de trei decenii, fiind finalizată în 1754. Edificiul are 46 de metri lungime și 16 metri lățime, iar fațada principală conține două turnuri înalte de 35 de metri. Sfințirea bisericii a avut loc abia în 1763, fiind întârziată de izbucnirea unui incendiu. Amvonul, altarul, spațiul unde se afla orga și băncile au fost sculptate în stil baroc. În 1786 împăratul Iosif al II-lea a desființat Ordinul benedictin. Călugării au
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
să părăsească mănăstirea, rămânând doar unul singur care să îndeplinească îndatoriri parohiale. Membrilor ordinului li s-a permis în 1802 să se întoarcă la Tihany, precum și la Pannonhalma. În 1889 au început să se execute lucrări importante de renovare a bisericii și de decorare a pereților cu picturi murale. Lucrarea de pictare a bisericii a fost încredințată la trei pictori renumiți: Lajos Deák-Ébner, Károly Lotz și Bertalan Székely. Tavanul bisericii este decorat cu fresce realizate de Károly Lotz, cu reprezentări alegorice
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
ordinului li s-a permis în 1802 să se întoarcă la Tihany, precum și la Pannonhalma. În 1889 au început să se execute lucrări importante de renovare a bisericii și de decorare a pereților cu picturi murale. Lucrarea de pictare a bisericii a fost încredințată la trei pictori renumiți: Lajos Deák-Ébner, Károly Lotz și Bertalan Székely. Tavanul bisericii este decorat cu fresce realizate de Károly Lotz, cu reprezentări alegorice ale credinței, speranței și iubirii. În anul 1921, după o încercare nereușită de
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
1889 au început să se execute lucrări importante de renovare a bisericii și de decorare a pereților cu picturi murale. Lucrarea de pictare a bisericii a fost încredințată la trei pictori renumiți: Lajos Deák-Ébner, Károly Lotz și Bertalan Székely. Tavanul bisericii este decorat cu fresce realizate de Károly Lotz, cu reprezentări alegorice ale credinței, speranței și iubirii. În anul 1921, după o încercare nereușită de a restabili monarhia, ultimul împărat austro-ungar Carol I (fost rege al Ungariei sub numele de Carol
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea) a fost internat pentru o scurtă perioadă în clădirile abației. În anii 1950 ordinele religioase au fost desființate de stat, iar călugării benedictini au trebuit să părăsească din nou mănăstirea. Biserica abației a devenit biserică parohială, în timp ce în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
numele de Carol al IV-lea) a fost internat pentru o scurtă perioadă în clădirile abației. În anii 1950 ordinele religioase au fost desființate de stat, iar călugării benedictini au trebuit să părăsească din nou mănăstirea. Biserica abației a devenit biserică parohială, în timp ce în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În perioada 1992-1996 a fost
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
pe sfinții benedictini și pe conducătorii maghiari din Casa de Árpád. Mobila originală a bibliotecii din secolul al XVIII-lea a fost vândută după dizolvarea mănăstirii în 1786, în timp ce cărțile au dispărut după desființarea ordinului benedictin din Ungaria în 1950. Biserica are trei clopote: un clopot mare de 1670 kg (cel mai mare din districtul Balatonfüred) în turnul de nord-vest și două mijlocii (de 431 kg și 227 kg) în turnul de sud-est. Abația Tihany este menționată de Mór Jókai în
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
un călugăr și teolog ortodox care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. El a fost un îndrumător al vieții monahale din Moldova și este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe. Ucrainean prin naștere, Piotr Velicikovski s-a născut la 21 decembrie 1722 în orașul Poltava din Malorusia, în familia preotului Ivan (preot la catedrala orașului) și a preotesei Irina. Piotr era al unsprezecelea din cei doisprezece copii ai familiei
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Serafim de Sarov, care a primit binecuvântarea de a merge la Sarov pentru a primi învățături spirituale de la Dosoftei din Kiev, ucenic al lui Paisie. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie. Una dintre cele mai
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
pentru a primi învățături spirituale de la Dosoftei din Kiev, ucenic al lui Paisie. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie. Una dintre cele mai cunoscute cărți despre Rugăciunea inimii este "Calea pelerinului". Această carte conține povestea
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Kiev, ucenic al lui Paisie. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie. Una dintre cele mai cunoscute cărți despre Rugăciunea inimii este "Calea pelerinului". Această carte conține povestea experiențelor spirituale ale unui pelerin neidentificat care rătăcește
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
și a spiritualității în România și în Rusia, care a suferit în urma reformelor lui Petru I și Ecaterina a II-a. El a reînviat învățătura veche despre rugăciunea inimii, o învățătură aproape uitată în Rusia. Centrul spiritual și cultural de la biserica "Adormirii Maicii Domnului" din Poltava este numit după Cuviosul Paisie. La deschiderea Centrului în 27 noiembrie 2008, Patriarhul Kievului și al întregii Ucraina a declarat: „Importanța vieții lui Velicicovschi nu constă doar în faptul că el s-a rugat pentru
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
originar din Poltava, Episcopia de Poltava a Patriarhiei Kievului și a întregii Ucraina a instituit un premiu care să fie acordat persoanelor care contribuie la revigorarea vieții spirituale în Poltava, activând în sectorul public, în domeniul științei, artei și culturii. Biserica ortodoxă Sf. Cuvios Paisie Velicicovschi din Livorno (Italia), este închinată acestui sfânt. Biserica ortodoxă română din Liverpool (Marea Britanie) este dedicată Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
a instituit un premiu care să fie acordat persoanelor care contribuie la revigorarea vieții spirituale în Poltava, activând în sectorul public, în domeniul științei, artei și culturii. Biserica ortodoxă Sf. Cuvios Paisie Velicicovschi din Livorno (Italia), este închinată acestui sfânt. Biserica ortodoxă română din Liverpool (Marea Britanie) este dedicată Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
a activat în Scythia Minor (identificată a fi Dobrogea de azi). Prezența timpurie a creștinismului în spațiul românesc, inclusiv cel al Republicii Moldova, este confirmată și de rezultatele multiplelor săpături arheologice. În urma promulgării constituției apostolice "Sollicitus de spirituali "", Administratura apostolică a Bisericii romano-catolice din Republica Moldova" (fondată în 1993) a fost ridicată la rang de episcopie la 27 octombrie 2001. (în latină: Dioecesis Chisinauensis) este condusă de Anton Coșa, fiind numit episcop de Chișinău de papa Ioan Paul II. Episcopul Anton activează din
Episcopia Romano-Catolică din Chișinău () [Corola-website/Science/332045_a_333374]
-
Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, dat publicității în anul 2004 a deplâns nerezolvarea chestiunii restituirii bisericilor greco-catolice. Raportul enumeră demolarea de către ortodocși, sub diferite pretexte, a bisericilor greco-catolice din Vadu Izei, Băișoara, Șmig și Craiova. Este menționată de asemenea intenția de demolare a bisericii Mănăstirii Nicula (vezi pag. 9 a raportului), precum și a bisericii din Ungheni
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, dat publicității în anul 2004 a deplâns nerezolvarea chestiunii restituirii bisericilor greco-catolice. Raportul enumeră demolarea de către ortodocși, sub diferite pretexte, a bisericilor greco-catolice din Vadu Izei, Băișoara, Șmig și Craiova. Este menționată de asemenea intenția de demolare a bisericii Mănăstirii Nicula (vezi pag. 9 a raportului), precum și a bisericii din Ungheni. Raportul arată la pag. 13 că deși Biserica Greco-Catolică a obținut
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]