17,219 matches
-
cum din tot ținutul părăsit părți întregi se prăbușeau în mare și numai coamele munților rămâneau deasupra apei, ca niște ostroave. Privind în zare, călătorii vedeau cu groază cum felii întregi de țărm se frâng, cu oameni pe ele încă alergând înnebuniți și strigând după ajutor, și cum se răstoarnă apoi în apele mării turbate. Alți oameni, suiți pe munți, ședeau acolo așteptîndu-și moartea. Numai puțini dintre aceia au izbutit să scape cu viață. Corăbiile rămase porniră spre miazănoapte, rătăcind în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vă trebuie? întrebă Nefert. - Începe să sune, spuse unul din cei doi străini. - Tu ai auzit-o sunând, Auta? mai zise ea. - Nu, numai el, nici noi din nefericire! îi răspunse străinul. Nefert nu mai vru să întrebe nimic și alergă prin iarbă să culeagă flori. Asta era una din îndeletnicirile ei zilnice, de când se întorsese pe pământ. într-o zi, Hor le spuse că se vor împărți: el și alți doi vor rămâne pe podiș, alți doi să plece să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
doi vor rămâne pe podiș, alți doi să plece să caute în alți munți. Aflând de la Auta că la izvoarele râului Hapi ar fi niște munți înalți, îl rugă să-i însoțească pe cei doi în căutarea rarelor metale. Nefert alerga acum după un fluture. Neputîndu-l prinde, veni tristă la Auta. Auzi cum îl întreabă Hor: - Să-mi spui curat dacă vrei să te duci. Nu ești dator! Poți rămâne și aici... Auta îl întrerupse, jignit: - De ce vorbești așa, Hor? Te-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se întoarse să-i mai spună ceva lui Auta, nu-l mai văzu lângă ea. Își roti repede privirea înjur și îl zări tocmai când el, cu capul plecat de mâhnire, intra în pădurea de cedri de la marginea podișului. Fata alergă după el. După vreun ceas, când cârmaciul veni să-i caute acolo unde stătuseră toți trei de vorbă, o văzu numai pe Nefert care se întorcea plângând din pădure. - De ce plîngi? Unde-i Auta? o întrebă foarte mirat. - Nu știu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pământ, fără ferestre, numai cu câte o gaură pătrată în loc de ușă și cu acoperiș drept de crengi și frunze (la urma urmei, în această țară nici nu ploua decât o dată la câțiva ani), privea trist copiii slabi și goi care alergau pe uliți cărând poveri peste puterile lor și în cele din urmă întrebă: - Auta, toate orașele pământene sunt așa? Pământeanul zâmbi amar când răspunse: - În toate găsești ce ai văzut acum, dar nu e așa peste tot. Aici stă sărăcimea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de untdelemn, oi, papagali, piei de leopard, țesături... Femei rome în veșminte lungi de mătase, cu unghiile de la mâini și de la picioare vopsite în roșu, umblau ținîndu-se măreț printre mărfuri și negustori, cu sclavele încărcate de poveri venind după ele. Alergau prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine vrea să-l tund? Într-un loc, stătea sprijinit într-un genunchi un ins voinic care trăgea cu cleștele măseaua unui negustor de grâu. Negustorul așezat pe o piatră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privindu-le cu uimire îmbrăcămintea. Ochii i se opriră o clipă asupra lui Auta, apoi robul merse mai departe. Dar după câțiva pași trânti coșul jos și se întoarse în fugă spre ei. Cei trei inși se depărtaseră însă. Robul alergă să-i ajungă. Auzind pași îndărăt, tustrei întoarseră capul. Robul se opri, înlemnit. Se opriră și ei. Atunci robul mai înaintă câțiva pași. Privirea lui alerga de la unul la altul, dar se oprea mai mult la fața și la ochii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și se întoarse în fugă spre ei. Cei trei inși se depărtaseră însă. Robul alergă să-i ajungă. Auzind pași îndărăt, tustrei întoarseră capul. Robul se opri, înlemnit. Se opriră și ei. Atunci robul mai înaintă câțiva pași. Privirea lui alerga de la unul la altul, dar se oprea mai mult la fața și la ochii lui Auta. Și deodată fața robului înflori într-un zâmbet. Și aruncîndu-se cu fruntea în pulberea străzii, robul scoase un strigăt de bucurie: - Auta, zeul meu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și vru să cadă în genunchi, dar străinul îl opri și-l rugă să povestească mai departe. Mai-Baka urmă: - Eu și cu alții am fugit spre țărm. Nu știu de ce am fugit spre țărm, căci marea era sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe roaba Ntombi. I-am spus că eu sunt roaba aceea, și el mi-a zis atunci așa: "Robul negru Mai-Baka este cu niște prinți străini. Ei mi-au poruncit să te aduc acolo numaidecît". M-am speriat și am alergat după el. Bine că nu m-a văzut nimeni. Afară se lăsase amurgul liliachiu, atât de frumos în țara Ta Kemet. Acum se puteau strecura fără grijă din oraș, până în locul unde-i aștepta luntrea. Pe drum nu-i mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mă răpească! zise tânăra rome. Și când mi s-a împlinit visul și mă iubește un zeu, cum să nu-l iubesc? Nefert nu vru să-i spulbere visul și le chemă pe amândouă să culeagă flori și să alerge după fluturi. Dar nu alergară mult. Auziră strigăte vesele dinspre pădure: era Mai-Baka, venind cu o căprioară pe umeri și cu o sarcină de crengi. Femeile izbucniră și ele într-un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rome. Și când mi s-a împlinit visul și mă iubește un zeu, cum să nu-l iubesc? Nefert nu vru să-i spulbere visul și le chemă pe amândouă să culeagă flori și să alerge după fluturi. Dar nu alergară mult. Auziră strigăte vesele dinspre pădure: era Mai-Baka, venind cu o căprioară pe umeri și cu o sarcină de crengi. Femeile izbucniră și ele într-un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi spuse și alergă vioaie spre turnul argintiu, de unde se întoarse în câteva clipe fără torță și fără opaiț. Văzînd-o, Ntombi începu iar să frece bețele. Dar Nefert întinse o cutiuță neagră cu o gaură într-un capăt spre rug, apăsă cu degetul un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de robi erau la câțiva pași de arcaș, ridică arma în dreptul privirii, apăsă, și cel dintâi mănunchi de raze nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava albastră, și mai doborî unul. Abia acum cel rămas viu își dădu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scuturată mânios a ploii. Orășelul Țoar în scurt timp pieri din văzul lor. CAPITOLUL XXXIV Puține zile au lipsit de pe podișul numit Baalbek, dar au aflat la întoarcere schimbări uimitoare. Marea oștire de la poalele Munților Zeului nu mai era. Veștile aleargă totdeauna repede și nu le trebuie picioare, nici roți. Căpeteniile oastei aflară curând ce s-a întîmplat la Sodoma și la Gomorra, și chiar de n-ar fi aflat, cutremurele care au zguduit și aceste ținuturi, lovite de ploi ciudate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cei doi copii ai săi, un băiat și o fetiță, pentru a-i curăți mormântul. Pe aceași alee se găseau și doamna Ramona Brădescu și soția lui Ionuț, Ioana, care și ele curățau mormântul doamnei Plopeanu. Cei doi copii drăgălași alergau gălăgioși, când la mama, când la tătăl lor. Ionuț Brădescu îi luă în brațe pe rând, sărutându-i pe frunte și dojenindu- i părintește. Când soarele cobora spre asfințit, accentuând verdele crud al ierbii și dând strălucire florilor albe de pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
crezi cosă fie subiectu principal n conversație În timpul emoționantului tete-a-tete? Tu și cu mine. Puțoii ăia fraieri care fac bulgări de zăpadă șiiși aruncă. — Hmmm, zice Gus gânditor, știu io la ce vrei sajungi. Crezi că Tânărul Nostru Domn Lennox aleargă cu ogarii și vânează cu iepurii? — Vânează Împuțiții de ogari, din câtemi dau io seama, atâta timp cât nuși dă drumula gură n pula mea, așa cum are tendința să facă. — O să-l țin sub ochi pe puțoiu ăla mic, Încuviințează Gus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie când e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sunt până la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decât hohotul strangulat de plâns din pieptul tău și nici măcar nu poți s-o strigi pe nume0000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Rhona! Carole! Stacey! Scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se Întâlnește la iubitorii de alimente bogate În grăsime și la vegetarieni. În caz de boli cronice - hipotiroidism, diabet, boli de inimă și ficat - conținutul carnitinei În organism scade semnificativ. Administrarea suplimentelor alimentare cu L carnitină este necesară celor care aleargă sau practică activități fizice intense, celor care suferă de sindromul oboselii cronice, celor cu imunitatea scăzută, celor care suferă de amnezie, celor care sunt ușor iritabili. Producătorii adaugă L-carnitină În băuturi pentru sportivi, batoane energetice, precum și În produsele de ardere
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
deși viteza a crescut de la 3 la 6 km./oră, aproape nici o schimbare nu a avut locîn timpul relativ, lucru consecvent cu discuția din secția precedentă. Când viteza este crescută de la 8 la 12 km./ oră, acum când toți subiecții aleargă, vedem totuși că modelul de timp relativ este complet diferit. Acum E1 are cel mai mare procentaj din ciclul de pași 32 % și E2 pe cel mai mic 15%. E3 care avea cea mai mare proporție a ciclului de mers
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de gestul aceluiași copil, o lună mai tîrziu, de "a lovi capul păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru ani să alerge spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să-i acuze de acest lucru, arătînd cine ar fi vinovatul. LaFrenière (1988:251) a structurat cîteva principii de clasificare a comportamentului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îndeplinește funcția unui raționament (în terminologia lui Angenot, raționament inductiv prin ficțiune) constatativ, referitor la decrepitudinea omenirii postbelice, raționament ce permite încheierea lanțului inferențial prin validarea rostirii metaforice: "Uite omul de după război, bruta păroasă, gorilul cârn, care-și linge nasul, alergând după femei și gâște cu un steag în mâini. Gorilul a făcut războaie și congrese. Încălțat cu manșete lustruite și inelat la degete cu aur și briliante, purtând joben și fumând havană, el cere capete și procente din împrumutul popoarelor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
teleprezențelor, de vechea lume cu localități singulare, cu siturile și nișele, "școlile" și "manierele" ei. International Art ne ține pretutindeni în levitație, peste tot e acasă, și iată cum privirea noastră se fluidizează la rându-i, suspendată deasupra solului. Mondializată. Alergând pe la târguri după tablouri "adevărate" așa cum vara facem un zigzag între supermarket și zonele de odihnă, alergăm în șir după plaje fără poluare și păduri fără ploi acide. Idolul și icoana țin de domeniul zeilor. Tablourile noastre sunt legate de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne ține pretutindeni în levitație, peste tot e acasă, și iată cum privirea noastră se fluidizează la rându-i, suspendată deasupra solului. Mondializată. Alergând pe la târguri după tablouri "adevărate" așa cum vara facem un zigzag între supermarket și zonele de odihnă, alergăm în șir după plaje fără poluare și păduri fără ploi acide. Idolul și icoana țin de domeniul zeilor. Tablourile noastre sunt legate de grâu, de vin, de semănat și fermentație, de cicluri și creșteri. Or, acest timp așa-numit natural
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zeii, toate stilurile, toate civilizațiile. Chartres și Elephanta își amestecă volutele cu măștile din Benin în interiorul Muzeului-Pământ. Sublimul și eșecul André Malraux a celebrat, în vremea lui, aceeași speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]