13,891 matches
-
variantă a reformei agrare din 1864 a lui Cuza, colonizarea pămînturilor statului, măsuri împotriva alcoolismului, naționalizarea companiilor de asigurări, vot universal pentru români; străinii (evreii) urmau să fie alungați din sate și nici un evreu nu putea face parte din forțele armate; nu se spunea nimic despre industrializare. (Este îndoielnic dacă Iorga o dorea). În continuare, partidul propunea reforme în învățămînt și restabilirea unității naționale (o unire idilică între moșier și țăran). Aceste propuneri erau considerate ca fiind compatibile cu democrația. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga (sau alți critici ai evreilor est-europeni) ca neasimilații și cumplit de maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau să lupte și să moară pentru idealurile lui sămănătoriste ? Dar evreii care luptau în forțele armate ale Franței, Angliei, Germaniei sau Americii? (Sau, apropo, cei din forțele armate ale Germaniei sau Austro-Ungariei?) Oare est-europenii nu puteau să-și dea seama de motivele comportării diferite a evreilor? (Iorga nu a mai apucat să fie martor la înființarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau să lupte și să moară pentru idealurile lui sămănătoriste ? Dar evreii care luptau în forțele armate ale Franței, Angliei, Germaniei sau Americii? (Sau, apropo, cei din forțele armate ale Germaniei sau Austro-Ungariei?) Oare est-europenii nu puteau să-și dea seama de motivele comportării diferite a evreilor? (Iorga nu a mai apucat să fie martor la înființarea Forțelor de Apărare ale Israelului). Chiar și în timpul Primului Război Mondial, Iorga a sesizat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că el nu era doar monarhist, ci și un prieten personal al regelui. Toate acestea nu l-au împiedicat pe Buzdugan să devină ulterior subsecretar într-un minister în timpul domniei lui Carol al II-lea77. Prin martie și aprilie, dezintegrarea forțelor armate rusești a început să capete accente grave. Ofițerii nu erau ascultați, apoi erau retrogradați și în final uciși. În mijlocul acestei prăbușiri, s-a întîmplat ceva mult mai serios. Buzdugan i-a adus lui Iorga știrea că Cristian Rakovski, eliberat din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei românești. Prin septembrie 1917, Kerenski (Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
David și al lui Solomon. Iorga și-a explicat simpatia: "Ca naționalist, nu poate proceda altfel"100. În toamnă, situația devenise disperată în Moldova. Armata română era indiferentă față de anarhia din rîndul rușilor, dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Aceste scrisori au fost găsite atunci cînd Manoilescu a fost arestat de poliție, ceea ce a dus la darea lui în judecată. Procesul care a avut loc în noiembrie 1927, a scos la iveală faptul că mulți ofițeri tineri din cadrul forțelor armate îl susțineau pe cel pe care îl numeau "Carol III". Iorga a declarat că "Manoilescu avea dreptul să aducă în România scrisori de la fiul cel mai mare al Regelui Ferdinand". Procesul s-a încheiat cu achitarea acuzatului 208. Un tînăr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fratele lui l-a primit cu brațele deschise. Guvernul Național-Țărănesc a fost de acord cu întoarcerea lui Carol cu trei condiții: să respecte Constituția, să se împace cu Regina Elena, iar madam Lupescu trebuia să rămînă în străinătate 7. Forțele Armate nu reprezentau nici un obstacol; ofițerii mai tineri, cum erau coloneii P. Teodorescu, Gavrilă Marinescu și alții, așteptau cu nerăbdare întoarcerea lui Carol, sperînd poate să fie promovați, ceea ce era o dorință perfect omenească 8. Carol credea în fascism. Se întorsese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul evreu Max Aușnit și alții. Iorga se va identifica tot mai mult cu această camarilă. În ce măsură "fără voia lui"? Corpuția și cinismul se răspîndeau și ele; cel mai prestigios general al Forțelor Armate, Ion Antonescu, avertiza zadarnic ca o Casandra asupra lipsei de pregătire și a corupției din cadrul forțelor armate române 110. Odată cu venirea lui Hitler la putere, lumea (și Iorga) se apropia de tragedia colectivă într-un ritm și mai rapid. Vom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot mai mult cu această camarilă. În ce măsură "fără voia lui"? Corpuția și cinismul se răspîndeau și ele; cel mai prestigios general al Forțelor Armate, Ion Antonescu, avertiza zadarnic ca o Casandra asupra lipsei de pregătire și a corupției din cadrul forțelor armate române 110. Odată cu venirea lui Hitler la putere, lumea (și Iorga) se apropia de tragedia colectivă într-un ritm și mai rapid. Vom analiza relațiile externe ale României și reacția lui Iorga la grelele încercări prin care aveau să treacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar rămîneau prooccidentali în interesul integrității României Mari. Iorga, regele și mulți alți români deținînd poziții oficiale făceau parte din această categorie. Un grup numeros de români, mai ales tineri, mult prea mulți studenți semidocți și tineri ofițeri ai Forțelor Armate erau gata să parieze pe fluxul nazist și fascist aflat în plină ascensiune, și nu doar din cauza urii lor față de evrei sau a faptului că erau dezamăgiți de democrație. Ei sperau că România Mare își va găsi locul în noua
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de al șaselea Consiliu de Coroană la care a participat și Iorga. Acesta a prezentat motivele decretării mobilizării, dar în cadrul acestui Consiliu de Coroană au luat cuvîntul și generalii. Ei considerau că sistemele de apărare și armamentul deținut de Forțele Armate Române sînt necorespunzătoare. Cu toate acestea, mobilizarea s-a desfășurat cu surle și trîmbițe și cu lozinci ca " Nici o brazdă!", care avea curînd să devină un bumerang. În perioada aceasta, fără prea multă tevatură, naziștii au ocupat portul lituanian Memel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
9 mai 1917 și 22 iunie 1917 95 Șeicaru, op. cit., pp. 52-54; vezi și Memorii, vol. I, pp. 137-138. Autorul a citit zeci de scrisori din corespondența lui Iorga din anii 1917 și 1918. Ele prezintă starea specială din cadrul Forțelor Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea: întrucît aceștia își pierduseră încrederea în superiorii lor, scrisorile ilustrează apariția la ei unor atitudini egoiste, de autoapărare, nesinchisindu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Germaniei În mai 1945, a fost un război total, care a cuprins soldați și civili deopotrivă. Ba chiar a fost o experiență preponderent civilă În țările ocupate de naziști, din Franța până În Ucraina și din Norvegia până În Grecia. Lupta armată propriu-zisă a avut loc doar la Începutul și la sfârșitul conflictului. În rest, a fost un război de ocupație, de represiune, de exploatare și de exterminare, În care soldații, trupele speciale și polițiștii au dictat traiul zilnic și Însăși supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Toate războaiele tulbură existența noncombatanților, cărora le distrug pământurile și locuințele, le perturbă mijloacele de comunicație, le răpesc soții, tații și fiii. Dar În cel de-al doilea război mondial cele mai mari pagube au fost provocate nu de conflictul armat, ci de politica de stat. Stalin și-a continuat politica antebelică, transferând populații Întregi de-a latul imperiului sovietic. Între 1939 și 1941, peste un milion de oameni din vestul Ucrainei și țărilor baltice și din Polonia aflată sub ocupație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
denazificare fiind unul dintre puținele subiecte asupra cărora autoritățile de ocupație aliate s-au Înțeles, cel puțin pentru o vreme. Însă În condițiile din 1945 nici un program de stârpire a nazismului din viața germană nu putea fi viabil. Comandantul forțelor armate americane, generalul Lucius Clay, observa că „marea problemă administrativă pentru noi este să găsim cetățeni germani relativ competenți, care n-au colaborat cu regimul nazist... Adesea pare că singurii calificați sunt funcționarii de carieră, iar cei mai mulți dintre ei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era opinia generală potrivit căreia Stalin nu avea nici un interes să provoace o confruntare. În iunie 1946, generalul Eisenhower le spunea președintelui Truman și Statului-Major Interarme: „Nu cred că Roșii vor război. Cu ce s-ar alege dintr-un conflict armat? Nu pot asimila mai mult decât au câștigat deja”. Într-un oarecare sens, Eisenhower avea dreptate: Stalin nu se pregătea de război cu SUA (deși concluzia care se putea trage de aici - că avea interes să coopereze pe deplin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se poate.” Faimosul aforism al lui Stalin - consemnat de Milovan Djilas În ale sale Conversații cu Stalin - era mai puțin original decât părea la prima vedere. Al doilea război mondial nu era pentru Europa primul conflict În care victoria armată dicta organizarea socială: războaiele religioase din secolul al XVI-lea s-au Încheiat În 1555 cu Pacea de la Augsburg, care permitea domnitorilor să-și impună religia În teritoriile câștigate (cuius regio eius religio); În cuceririle europene ale lui Napoleon la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a se Îndrepta spre alte continente. Stabilizarea Războiului Rece În Europa, probabilitatea redusă ca el să devină „fierbinte” și faptul că aceste decizii oricum nu le aparțineau i-au făcut pe occidentali să adopte concluzia confortabilă că un conflict armat convențional era depășit. Războiul, credeau mulți În anii 1953-1963, era improbabil, cel puțin pe continentul european (el a continuat să rămână soluția predilectă pentru rezolvarea conflictelor În restul lumii). În cazul unui război, arsenalul nuclear uriaș al marilor puteri sugera
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
număr a crescut și mai mult după ce Hrușciov a acceptat În 1955 să elibereze ultimii prizonieri de război. Ca și expulzații, veteranii și reprezentanții lor se considerau victimele războiului și ale acordurilor postbelice. Ipoteza că Germania și În special forțele armate germane cauzaseră singure, prin acțiunile lor, aceste suferințe era respinsă cu mânie. Germania lui Adenauer se vedea pe sine ca pe o triplă victimă: În primul rând a lui Hitler - succesul enorm al unor filme ca Die Letzte Brücke (Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sprijin aerian pentru salvarea garnizoanei condamnate de la Dien Bien Phu. După aproape opt ani de lupte sângeroase și inutile, Washingtonul Înțelesese nu numai că francezii nu mai puteau recâștiga autoritatea pierdută În Indochina, dar și că erau inferiori forțelor armate oficiale și de gherilă conduse de Ho și Min. În viziunea americanilor, francezii le tocaseră banii și erau o investiție din ce În ce mai riscantă. Nimeni n-a fost surprins când Dien Bien Phu a capitulat la 7 mai 1954 și francezii au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o revoluție democratică, insistând ca aceasta să fie tratată ca o „contrarevoluție” și pierzând astfel ocazia de a o coopta. Abia pe 28 octombrie, la aproape o săptămână de la declanșarea evenimentelor, Nagy a propus, Într-o declarație radiodifuzată, Încetarea ciocnirilor armate, a recunoscut legitimitatea și caracterul revoluționar al protestelor, a promis să dizolve detestata poliție secretă și a anunțat retragerea iminentă a trupelor sovietice din Budapesta. Deși avea dubii, conducerea sovietică a decis să aprobe noua strategie a liderului ungar. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autorizat proiecte de construcție precum imobilele Alton din Roehampton, inspirate de Le Corbusier, liniare până la disperare și aruncate În bătaia vântului, urâțenia părea deliberată, efect al unei atente activități de proiectare. Oribilul Torre Velasco din Milano, un zgârie-nori din beton armat construit Între 1957 și 1960 de un consorțiu particular anglo-italian, exemplifica hipermodernismul agresiv al vremii și dorința acestuia de a se disocia complet de trecut. În martie 1959, când Consiliul Edificiilor din Franța a aprobat modelul viitorului Turn Montparnasse, raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte sfere ale vieții, strălucea prin absență. Era chiar evitat atent și deliberat. Arhitectura anilor ’50 și, mai ales, a anilor ’60 era declarat anistorică: se voia nouă prin design, dimensiuni și materiale (cu accent pe sticlă, oțel și beton armat)13. Rezultatul nu a fost neapărat un plus de originalitate; dimpotrivă, planurile de „redezvoltare urbană” care au schimbat fața atâtor orașe europene În acele decenii constituie o colosală șansă ratată. În Marea Britanie, ca și În alte părți, „planificarea” urbană era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al cărui obiectiv imediat era răsturnarea și batjocorirea autorității. În acest sens (cum insista cu dispreț, dar pe bună dreptate, conducerea Partidului Comunist Francez), mai 1968 era o petrecere, nu o revoluție. Avea toate simbolurile unei revolte franceze tradiționale - demonstrații armate, străzi baricadate, ocuparea de clădiri și intersecții strategice, revendicări și contrarevendicări politice -, dar nimic din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar din burghezia pariziană, fils à papa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]