13,889 matches
-
desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar sub nivelul conversațiilor fără pretenții între persoane mediu înzestrate. În mod ciudat, apariția unor emisiuni de gargară suburbană și de șuetă pe toate subiectele, de loterii, de umor grobian și altele asemenea, aflate altminteri în meniul tuturor televiziunilor din lume, nu a contribuit la profilarea prin contrast a emisiunilor de oarecare nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai mare, a exclusivității unei semnături nu a stabilizat orientările ziarelor noastre, fiindcă sistemul încă foarte personalizat al patronatului din medii urmărește ținte punctuale și pe termen scurt, o strategie avantajată de confuzie, nu de clarificarea doctrinală. Astfel, avem un ciudat Ersatz de pluralism: Ziua sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
români au continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai încearcă să-l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintâi care a citit articolele prolegionare în discuție, printr-o ciudată îngăduință a autorităților românești (care însă i-au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l-a putut totuși traduce în engleză, sub supraveghere!). Ricketts, cel mai important biograf al lui Eliade, a comunicat compromițătoarele documente și altora
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
era utilizat în distribuție liberă cu nație, națiune, neam21. Continuumul identitar rasă - clasă - „gen” rezultat din asemenea dificultăți conceptuale și preferat de (post)marxiști nu ușurează nici el sarcina celor care caută categorii clare și distincte. Amitai Etzioni - în mod ciudat, el crede că mai trebuie să insiste pentru adoptarea ideii că rasa e construită social (semnele exterioare de identificare, care îi obsedează pe rasiști, sunt doar unele dintre ingredientele acestei construcții, și nu întotdeauna cele decisive, așa cum, între alții, a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proiecte de cercetare); Fundația Saint-Simon a fost și ea acuzată de contacte cu CIA. Ceea ce este însă dincolo de orice dubiu este contribuția Fundației Saint-Simon la relansarea și promovarea liberalismului clasic în Franța (prin extensie, și în Europa de Est) într-o perioadă ciudată (sfârșitul Războiului Rece și confuzia cultural-ideologică globală a anilor ’90, când multe poziții doctrinare și programe politice se redefineau), inclusiv prin atragerea unei noi generații de intelectuali străluciți cu sensibilități de stânga (socialiști, adică în principiu social-democrați, dar și foști
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în zadar, și care depind de misionarii și intermediarii germani pentru a cunoaște restul lumii, de la Grecia (americanii, susține autorul, nu auziseră de Oedip înainte de Freud!), Roma, iudaism și creștinism la modernitate. Cariera modernității în Lumea Nouă este într-adevăr ciudată: Revoluția Americană, înaintea celei Franceze, a instituit modernitatea politică (Bloom acceptă asta); dar Revoluția Franceză a avut consecințe mult mai importante, pe termen mai lung, neepuizate până azi. Cele două revoluții îi inspiră lui Bloom o analiză contrastivă a Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nici pentru o mie de sonde”. Politrucul e animat de „umanismul” socialist, inginerul e un „tehnic” încuiat și cu inimă rece. Vom vedea genul acesta de secvență în zeci dintre filmele anilor următori. Viața nu iartă (1959) sau O fosilă ciudată Presiunea dictaturii comuniste îi poate face pe cineaști să se schimonosească în varii moduri. Dorința de a fi neapărat altfel, de a nu se înscrie în discursul artistic oficial, de a violenta cât de cât establishment‑ul cultural-ideologic, împreunată cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
locul în școală, dar e refuzat de monocluri și papioane, așa că țipă din nou, Publicitate : „M-ați trimis să lupt pentru rege, împotriva celor ce voiau pace !”. Pacea o voia Lenin, cum am zis. Viața nu iartă este o fosilă ciudată, care se găsește într-un strat geologic unde nu- i e locul. Nici în Mitrea Cocor (1952) armata română nu este denigrată cu atâta insistență. În 1959, când apare Viața nu iartă, Stalin era mort, Hrușciov își prezentase raportul secret
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și așa a rămas până în 1989. Ce le-a cășunat culturnicilor pe acest film care ar fi beneficiat doar de aprecierile criticilor estetizanți, trecând neobservat pentru marele public ? Probabil că le era teamă de ceea ce nu înțelegeau. Colecția de imagini ciudate, de nonsensuri a lui Săucan îi împingea în nesiguranță, îi silea la un travaliu interpretativ politico- ideologic uriaș. Și atunci au ales, ca să fie siguri, ascunderea acestui film „cu totul desprins de viața reală a societății noastre socialiste”. Gioconda fără
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ce-o face ea acum ? Inventarul nenorocirilor capitaliste continuă minuțios și alert. În timpul scorțoasei petreceri „nemțești” de Anul Nou („Porții mici, porții mici, Doina. Fata asta o să ne îmbolnă vească pe toți de stomac !”), un invitat cu barbă și privire ciudată cugetă hotărât cu glas tare : „În situația actuală, oamenii trebuie eradicați, nu lăsați să se înmulțească”. Aha, iacătă hitleristul ! Doar suntem în Germania, ne spunem, lămuriți pe loc. Dar câteva zeci de secunde mai târziu, personajul basculează de la extrema dreaptă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fisuri greu de surmontat astăzi când adevărul se cunoaște. Cu toate acestea autorul continuă să mențină evenimentul, derulat doar în câteva luni, scufundat în misterul unor basme de adormit copiii. Nimeni nu va ști vreodată cine a fost în spatele acestei ciudate alcătuiri lucrative, dar derularea activității acesteia prin prisma timpului va fi mai mult decât evocatoare. Prima tentativă a grupului, după cum se știe, a fost un eșec total, făcând să se aleagă praful din planul experimental, pentru că din cei 1 câini
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Interpenetrarea disciplinelor (ed. a II-a), București, Ed. Alternative 4. McQuail, D.,1999, Comunicarea, Iași, Ed. Institutul European I N T R O D U C E R E Istoria și sociologia științei arată că obiectele cunoașterii au adesea destine ciudate. Comunicarea politică se încadrează, cu siguranță, în clasa traiectoriilor stranii. Iată un obiect de studiu considerat cu doar 20 de ani în urmă nelegitim, trivial, adică inexistent, și care în prezent stîrnește o vie curiozitate, ce se ivește, mai curînd
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson le face, în singura să încercare de construi o concepție estetică mai amplă, eseul "Le Rire" (1900): Se face o ciudată confuzie asupra rolului imaginației poetice, crezându-se că ea construiește eroii din bucăți împrumutate din stanga ori din dreapta, așa cum se coase haină lui Arlechin. Din așa ceva nu va ieși nimic viu. Viața nu se recompune. Pur și simplu, ea se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Leș Foules" (1869), preluând, la rândul său, o idee dintr-un text poesc - "The Mân of the Crowd", se bucură de acest privilegiu incomparabil, că poate oricând vrea să fie el însuși sau altcineva. [...] Călătorul solitar și meditativ extrage o ciudată plăcere din această comuniune, [...] această inefabila orgie, aceasta sfântă prostituție a sufletului [s.n.], care se dăruiește în întregime, poezie și caritate, persoanei care apare pe neașteptate, sau străinului care trece pe langă el26. Aceasta propensiune, care poate conduce la obliterarea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Cuprins Cuvânt înainte la ediția în limba română / 7 Catherine Durandin O ELIBERARE DIFICILĂ / 11 Drumul lung al eliberării / 14 O eliberare zbuciumată / 25 Eliberare și epurare / 32 Opacități / 37 Iarna românească, noiembrie 1989: nu se întâmplă nimic / 40 Semnale ciudate / 43 Ultimul congres al Partidului Comunist / 47 Întrebări... / 50 Atunci... / 57 Zoe Petre ROMÂNIA, SFÂRȘITUL LUI 1989 / 63 Noiembrie, ultimul bal... / 63 La capătul puterilor / 66 O liberalizare bine temperată / 73 Național-comunismul / 83 Noiembrie mohorât / 91 A fost sau n-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și deziluzii, în ce să mai crezi în 1988 și 1989? Reformele introduse în câteva țări surori sunt adesea percepute ca un fel de perversiune pe drumul socialismului. Un drum fără întoarcere. Nimic nu se va întâmpla în România. Semnale ciudate Și totuși: ar fi greșit să se creadă că toată România era înmormântată sub o șapă de plumb de imobilism uniform. Unele semne îi tulbură pe observatorii atenți. Un student bucureștean, în ultimul an la Facultatea de Istorie, se amuză
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și prăfuit al clădirii greoaie a facultății, de-abia luminat și neîncălzit, apar afișe anunțând triumfal pregătirea congresului al XIV-lea al Partidului pe 22-24 noiembrie. Profesorii sunt obligați să facă de gardă în fața panourilor și să păzească afișele. Postură ciudată și ridicolă. Cine ar îndrăzni să rupă sau să distrugă un astfel de afiș? Serviciile de informații interne ale Securității aveau oare indicii legate de mișcări subterane? Acești profesori care fac de gardă în fața panourilor de propagandă a Partidului surprind
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tineri, femei, reprezentanți ai minorităților. Sunt din București sau din provincie. Sunt îmbrăcați în costume de culoare închisă, gri, femeile poartă taioare sobre. Este un moment extraordinar acest Congres al XIV-lea cu ușile închise... După decembrie 1989, în mod ciudat, această elită comunistă pare să fi dispărut. Autoarea acestor rânduri nu a întâlnit niciodată, la niciun nivel al puterii, pe vreunul din acești delegați care îl ovaționau pe Ceaușescu. Nu am auzit pe nimeni lăudându-se că ar fi asistat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în România. Din cauza fricii, se va explica. Frica de Securitate este bine înrădăcinată: dar agenții săi îl lasă pe Silviu Brucan să primească jurnaliștii de la BBC în noiembrie 1987, pentru a se exprima despre manifestațiile de la Brașov, și nu blochează ciudatul său periplu din 1988 de la București la Washington, Londra, Moscova și Viena. Curios, mulți dintre interlocutorii mei români își amintesc a fi avut un securist ca vecin de palier. Un fel de funcționar de control a cărui prezență devenise familiară
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
informeze" pe comandanții unităților militare din Capitală în legătură cu tot felul de riscuri. Consemnate cu grijă în jurnalele de unitate, aceste mesaje prezidențiale au fost scoase la lumină în anii 2005-2006, în cadrul anchetei Parchetului Militar, și se dovedesc dintre cele mai ciudate: de pildă, la orele 17, Iliescu telefonează pentru a-i anunța pe comandanții armatei că sediul Prefecturii de Poliție căzuse în mâinile unor insurgenți misterioși care ar fi arborat pe clădire "steagul verde legionar". În afară de faptul că niciun fel de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Problema minorităților Confruntările violente din 1990 au fost percepute diferențiat înafara României: când a fost vorba de Târgu-Mureș, a fost aproape unanim incriminat naționalismul românilor, în vreme ce, în privința invaziei minerilor, o explicație la fel de comodă lipsea, așa încât s-a înregistrat doar acest ciudat oxymoron al unei "rebeliuni organizate de instituțiile statului", ale cărei mecanisme și rațiuni nu au făcut obiectul unei reflecții suficient de atente. Prea puțini dintre comentatori au înțeles cum a funcționat, în ambele cazuri, național-comunismul. În cazul violențelor de la Târgu-Mureș
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București, 1970; Potirul Sfântului Pancrațiu, București, 1971; Postul clandestin (în colaborare cu Eugen Barbu), București, 1972; Dispariția profesorului, București, 1974; Războiul undelor (în colaborare cu Eugen Barbu), București, 1974; Damen-vals, București, 1975; Sub aripa vântului de noapte, București, 1979; Întâmplări ciudate la miezul nopții, București, 1984; Aventurile unui soldat de plumb, Galați, 1993; Endograme, Caracal, 1998; La roata norocului (în colaborare cu Mihai Opriș), București, 2000. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, „Demascarea lui Turnesol”, CL, 1971, 4; Sorin Titel, „Potirul Sfântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]