14,667 matches
-
la care a participat Divizia de Asalt, în anul 1955, Aurel Niculescu a fost avansat locotenent colonel și numit comandant al Diviziei 66 Aviație Vânătoare. Remarcat din nou pentru rezultatele foarte bune obținute, este înaintat în 1957 la gradul de colonel aviator. Pentru o scurtă perioadă, în anul 1960, comandorul Aurel Niculescu a îndeplinit funcția de șef al Secției Pregătire de luptă din Comandamentul Aviației Militare, în toamna aceluiași an fiind numit comandantul Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
locomotivei "Bavaria". Concursul de la Semmering, la fel de celebru ca și cel organizat, în 1829, la Rainhill (Anglia), a marcat o nouă etapă în evoluția locomotivelor cu aburi. Acesta a determinat construirea primelor locomotive articulate și de forță pentru trasee montane dificile. Colonelul John Stevens este considerat părintele căilor ferate americane. În 1826, acesta a dovedit posibilitatea realizării unei locomotive cu abur care să fie și eficace, utilizând o cale ferata circulară construită chiar pe proprietatea sa din Hoboken, New Jersey. A reușit
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
al perioadei napoleoniene. Provenind dintr-o familie nobilă, Desvaux intră la Școala de artilerie din Châlons-en-Champagne, pe urmă sevește în armata Alpilor, apoi în armata Pirineilor Orientali, sub comanda lui Dugommier, fiind apoi aghiotant al generalilor Saint-Remy și Marmont. Devine colonel în 1803 și este rănit la Bătălia de la Ulm, apoi făcut prizonier. Din 1806, primește comanda artileriei, întâi în Dalmația, apoi la Frioul. Devine general de brigadă în 1809, devenind colonel-maior al artileriei ecvestre a Gărzii. Baron din 1810, își
Jean-Jacques Desvaux de Saint-Maurice () [Corola-website/Science/314031_a_315360]
-
acasă, sub îndrumarea mamei sale, aceasta încurajând-o să scrie de la o vârstă fragedă. De la vârsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris, unde a studiat cantoul și pianul. Prima căsătorie a avut loc în 1914, cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Împreună au avut o fiică, Rosalind Hicks, născută în 1919. În timpul Primului război mondial lucrează la un spital, apoi într-o farmacie, lucru ce îi va influența cariera: numeroase crime din cărțile
Agatha Christie () [Corola-website/Science/314034_a_315363]
-
funcții importante în stat ca urmare a unor favoruri politice, fără să aibă pregătirea corespunzătoare. De exemplu, directorul general al căilor ferate cu o leafă care echivala cu munca de o zi a 36000 de oameni fusese înainte de numire polcovnic (colonel). La fel stăteau lucrurile la regia tutunului și la banca națională. Eminescu mai dezvăluia și alte metode prin care oamenii politici puteau să profite de pe urma bugetului, ca de exemplu tipărirea biletelor ipotecare cu un preț de 30 de ori mai
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
a justificat invazia ca fiind o reacție la intenția francezilor de ocupare a Țărilor de Jos. Unii dintre ofițerii germani nu simpatizau regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster, ofițer al serviciului de informații ("Abwehr"), a început în martie 1939 să transmită informații secrete prietenului său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla și data la care urma să fie
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
s-a îndreptat spre vest, dându-le impresia apărătorilor că era vorba de o acțiune împotriva Angliei. Odată ajunși deasupra Mării Nordului, aviatorii germani și-au întors aparatele de zbor spre est pentru atacul-surpriză asupra aerodromurilor olandeze. KG 4 de sub comanda colonelului Martin Fiebig a atacat aerodromul forțelor navale de la De Kooy, distrugând 35 de avioane. Aparatul de zbor al lui Fiebig a fost doborât, iar colonelul a petrecut cinci zile ca prizonier de război. KG 4 a participat de asemenea la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
întors aparatele de zbor spre est pentru atacul-surpriză asupra aerodromurilor olandeze. KG 4 de sub comanda colonelului Martin Fiebig a atacat aerodromul forțelor navale de la De Kooy, distrugând 35 de avioane. Aparatul de zbor al lui Fiebig a fost doborât, iar colonelul a petrecut cinci zile ca prizonier de război. KG 4 a participat de asemenea la atacul aeroporturilor Amsterdam-Schiphol, unde olandezii au pierdut o treime dintre bombardierele medii de care dispuneau, și Haga, unde au distrus jumătate dintre cele 21 de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
franceză, organizate în grupuri de recunoaștere îmbarcate în mașini blindate Panhard 178, au ajuns în zona de frontieră cu Olanda. Misiunea acestei divizii era să asigure contactul dintre "Vesting Holland" și Antwerp. Toate încercările francezilor de coordonare a înaintării cu colonelul Leonard Johannes Schmidt, comandantul trupele olandeze din Noord-Brabant, au fost zadarnice. Dacă la început colonelul nu a putut fi găsit de mesagerii francezi, mai târziu frontul olandez a început să se destrame. La Mill, "256. Infanteriedivision" nu a reușit la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
zona de frontieră cu Olanda. Misiunea acestei divizii era să asigure contactul dintre "Vesting Holland" și Antwerp. Toate încercările francezilor de coordonare a înaintării cu colonelul Leonard Johannes Schmidt, comandantul trupele olandeze din Noord-Brabant, au fost zadarnice. Dacă la început colonelul nu a putut fi găsit de mesagerii francezi, mai târziu frontul olandez a început să se destrame. La Mill, "256. Infanteriedivision" nu a reușit la început să exploateze ocazia favorabila oferită de înaintarea unui batalion în spatele liniei defensivei inamice datorită
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germane Stuka în sectoul Mill chiar înaintea de contraofensiva i-a pus pe fugă pe unii dintre olandezi, ceea ce a dus la apariția unei porțiuni slăbite a frontului. În ciuda faptului că germanii nu s-au grăbit să folosească slăbiciunea olandezilor, colonelul Schmidt a ordonat la ora 20:30 abandonarea Poziției Peel-Raam și retragerea forțelor de-a lungul canalului Zuid-Willemsvaart, unde au improvizat o nouă liniei defensivă. În regiunea de nord, "1. Kavalleriedivision" atinsese până la sfârșitul primei zile a atacului linia Meppel-Groningen
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Erp, de această dată trebuind să învingă opoziția apărătorilor olandezi. După cele două traversări, linia defensivă olandeză s-a destrămat. Până la sfârșitul zilei, germanii au reușit traversarea canalului Zuid-Willemsvaart în mai multe puncte, iar divizia Peel s-a dezintegrat> Planurile colonelului Schmidt de concentrare a defensivei pe linia Tilburg-'s-Hertogenbosch a nu a putut fi realizat. Cum francezii au refuzat să înainteze mai la nord de Tilburg, (mai departe de acest punct au efectuat raiduri doar câteva unități de recunoaștere în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fost blocate, iar diviziile de blindate germane nu au fost oprite în acțiune de unitățile mecanizate franceze. Elementele avansate ale Divziei a 9-a Panzer au exploatat slăbiciunile aliaților și, în zorii zilei, au reușit să îi ia prizonieri pe colonelul Schmidt și ofițerii statului său major. Trupele olandeze din provincie și-au pierdut astfel comanda unificată. În jurul prânzului, tancurile germane au înaintat 30 km spre vest și au făcut joncțiunea cu militarii care ocupaseră capul de pod de la Moerdijk, reușind
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de bombardiere Heinkel au decolat la ora 11:45 pentru lansarea unui covor de bombe asupra centrului orașului Rotterdam. La 09:00, un mesager german a traversat podul "Willemsbrug" pentru a-i înmâna colonelului Pieter Scharroo, comandantul militar al Rotterdamului, un ultimatum din partea generalului Schmidt, prin care se cerea capitularea orașului. În cazul în care nu se primea un răspuns afirmativ în două ore, urmau să fie folosite „cele mai severe mijloace de anihilare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
care se cerea capitularea orașului. În cazul în care nu se primea un răspuns afirmativ în două ore, urmau să fie folosite „cele mai severe mijloace de anihilare”. Ultimatumul nu a fost primit de Scharroo decât la ora 10:30. Colonelul nu a fost dispus să capituleze fără să primească permisiunea superiorilor săi și i-a cerut ordine lui Winkelman. Generalul, aflând despre faptul că ultimatumul nu fusese semnat și nici nu conținea numele expeditorului, i-a cerut lui Scharroo să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a cerut ordine lui Winkelman. Generalul, aflând despre faptul că ultimatumul nu fusese semnat și nici nu conținea numele expeditorului, i-a cerut lui Scharroo să tragă de timp cerând lămuriri. La 12:15, un căpitan olandez a transmis cererile colonelului pentru von Choltitz. La întoarcerea mesagerului german la 12:00, Schmidt trimisese deja mesajul radio prin care cerea amânarea bombardamentului pentru a permite încheierea negocierilor. Imediat după ce emisarul olandez a primit un al doilea ultimatum semnat de Schmidt și cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
era încă capabilă să reziste. Această ultimă poziție putea fi atacată din spate, dar germanii aveau nevoie de timp să își deplaseze forțele printr-o regiune greu accesibilă (poldere). Winkelman a pirmit un mesaj din partea comandantul militar al orașului Utrecht, colonelul Cuno Eduard Willem tot Voorst, prin care era înștiințat că germanii au cerut capitularea imediată a orașului. Germanii lansaseră manifeste deasupra orașului prin care anunțau că doar capitularea necondiționată „va scuti [orașul] de soarta Varșoviei”. Winkelman a ajuns la concluzia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
este un general (cu 4 stele) român, care a îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Statului Major General al Armatei Române. Având doar gradul de colonel în zilele Revoluției, el a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 11 ianuarie 1990 . A fost avansat apoi ca general-locotenent (cu 2 stele) la 22 octombrie 1991 , prin același decret în care a fost înaintat în
Gheorghe Grigoraș () [Corola-website/Science/314195_a_315524]
-
(n. 1882 - d. 28 iulie 1941, Valea Piersicilor, Jilava) a fost un militar român, fost Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul pentru fapte de arme în primul război mondial, eliberat cu gradul de colonel (apoi degradat), ziarist, fondator și proprietar al ziarului „Dacia”, înființat în 1919 și politician de extremă dreaptă (în decembrie 1937 a fost ales senator pe listele partidului legionar Totul pentru Țară). Numit de Horia Sima Prefect al Poliției capitalei, a
Ștefan Zăvoianu () [Corola-website/Science/314210_a_315539]
-
steagul ei flutura încă deasupra fostului fort italian de la El Tag, care domina oaza Kufra din sudul Libiei. FFL a declanșat un atac, care avea o importanță politică și propagandistică: semnifica recucerirea teritoriilor franceze și eliberarea de sub dominația Puterilor Axei. Colonelul Leclerc și locotent-colonelul d’Ornano (comandantul FFL din Ciad), la comanda lui de Gaulle, au organizat atacul pozițiilor italiene din Libia. Sarcina atacării oazei Kufra a fost foarte dificilă din cauza folosirii unor mijloace de transport necorespunzătoare pentru traversarea dunelor de
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Informațiile arătau că oaza este apărată de două linii defensive cu punctul forte fortul El Tag, aceste linii fiind formate din garduri de sârmă ghimpată, tranșee, mitraliere și artilerie antiaeriană. Garnizoana era compusă din militari ai infanteriei coloniale sub comanda colonelului Leo, plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era apărată de o companie mobilă specializată, predecesorul vestitei „La Compania Auto-Avio-Sahariana”. Militarii acestei companii erau veterani ai războiului în deșert, care foloseau camioane Fiat și Lancia pe ale căror platforme erau
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Armata Populară de Eliberare și Detașamentele din Iugoslavia” (NOV i POJ). Mișcarea cetnicilor a fost oraganizată după capitularea Armatei Regale Iugoslave de către unii dintre soldații iugoslavi. Această forță s-a organizat în regiunea Râvna Gora din vestul Șerbiei, sub comanda colonelului Draža Mihailović. Spre deosebire de partizanii comuniști, cetnicii erau aproape în întregime formate din etnici sârbi. Mihailović și-a instruit oamenii să se înarmeze și să aștepte ordinele pentru un atac final. Mihailović a evitat declanșarea unor atacuri directe împotriva forțelor Axei
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fost aduse pe Dunăre și montate pe navă în Arsenalul de la Galați. Prima stație de radiotelegrafie a Marinei Române a fost instalată la bordul crucișătorului Elisabeta, asigurând comunicații pe o rază de 100 km. Primul căpitan al navei a fost colonelul Ioan Murgescu, apoi din 1889 până în 1898 căpitan a fost Vasile Urseanu. Călătoria spre România a crucișătorului Elisabeta a început pe 14/26 octombrie 1888, nava ancorând pe 5 noiembrie 1888 în Arsenalul Marinei din Galați. Nava, a cărui echipaj
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
de muzică românească în interpretarea muzicii reprezentative a armatei<br> Adresa nr 1785 din 15 august 2008 emisa de Ministerul Apărării, serviciul Muzicilor Militare, întocmită și documentată de Lector Universitar Dr. Nicolae Gheorghiță și contrasemnată de Șeful Serviciului Muzicilor Militare, colonel Valentin Neacșu<br> Colecție - Viorel Cosma<br> Din "Memoriul de Activitate" depus la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România Legendă: B.U.C.M.R. - Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania<br> B.S.M.M. - Biblioteca Serviciului Muzicilor Militare<br> T. - Tipărit la
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
intervenit. Astfel, la 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat. În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București. Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Linie Infanterie și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu. Spre aceste trupe se îndrepta
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]