13,611 matches
-
Academiei, București, 1979. Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent, de George Călinescu, Editura Minerva, București, 1 982. Istoria Europei. De la Imperiul Roman la Europa (secolele V‐ XIV), de Serge Berstein, Pierre Milza - Institutul European, 1997. Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte, Pamfil Șeicaru, București, 2001. Din scrierile și cuvântările lui I.C. Brătianu - Lupta pentru redeșteptarea națională, TipoMoldova Iași, 2002 . Istoria Bârladului, 2 volume, îngrijită și coordonată de Oltea Rășcanu - Gramaticu, apărută sub egida Primăriei Municipiului Bârlad, a Inspectoratului pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în instituțiile totale ,,operațiile de despuiere și nivelare puse în acțiune îl amputează brutal pe cel nou-sosit de diferitele sale particularități sociologice”, iar ,,principiile de diferențiere socială ale lumii exterioare sunt abolite” (Pollak, 1990, pp. 171-172). La intrarea în închisoare, condamnații își pierd parametrii identității civile și sociale: profesia, familia etc. De aici înainte sunt niște necunoscuți unii pentru alții. Singura lor identitate socială este aceea de deținut, dar, de vreme ce această identitate o au toți, ea nu ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diferențele datorate izolării, există cele datorate proximității la fel de importante, și anume dorința de a se opune, de a se diferenția, de a fi el însuși” (Lévi-Strauss, 1997, p. 17). În închisoare, pentru că au încălcat moralitatea comun împărtășită de cetățenii liberi, condamnații își atribuie aceste identități cu ajutorul judecăților privind valorile morale pe care și unii și alții se presupune că le posedă. Prin aceste judecăți, care privesc crima pe care se presupune că au comis-o, dar și vârsta, originea geografică, etnică
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Provenind din interacțiune, aceste identități vor căpăta în acest caz valoare de identitate socială, în sensul în care Goffman definește acest termen. Deținutul devine ceea ce s-a presupus a fi făcut și ce poate să facă. Plecând de la aceste identități, condamnații trebuie să integreze, să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduită specifice mediului carceral. Personalul își reprezintă deținutul plecând de la o dinamică dublă: când este vorba să-l păzească și să-l țină închis, această dinamică vizează distanțarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduită specifice mediului carceral. Personalul își reprezintă deținutul plecând de la o dinamică dublă: când este vorba să-l păzească și să-l țină închis, această dinamică vizează distanțarea și deci diferențierea față de condamnat; când este vorba de evaluarea transformărilor sale, este vorba de apropiere, adică despre asemănarea deținutului cu personalul și valorile sale. Deținutul este evaluat în funcție de identități și valori morale contradictorii. De fapt, el trebuie să jongleze între identitatea și valorile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
evaluat în funcție de identități și valori morale contradictorii. De fapt, el trebuie să jongleze între identitatea și valorile sale de altădată, când era liber, și cele prezente, din închisoare. Chiar în cadrul instituției, el este prins între identitatea și valorile sale de condamnat, pe de o parte, identitatea personală și valorile pe care trebuie să le arate în fața personalului, pe de altă parte. Condamnatul ajunge să-și reconsidere fostele valori. El trebuie să facă în așa fel încât valorile sale trecute (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
era liber, și cele prezente, din închisoare. Chiar în cadrul instituției, el este prins între identitatea și valorile sale de condamnat, pe de o parte, identitatea personală și valorile pe care trebuie să le arate în fața personalului, pe de altă parte. Condamnatul ajunge să-și reconsidere fostele valori. El trebuie să facă în așa fel încât valorile sale trecute (de exemplu, adeziunea la pedeapsa capitală) să coincidă cu cele care îi permit să comunice cu indivizi pentru care altădată ar fi cerut
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
-și atribuie o identitate comună, să integreze valori morale colective. Pentru supraviețuirea personală, deținutul trebuie să-și construiască o identitate care să-l distingă de vecinul său. Nevoia de a ieși din închisoare, pentru a regăsi societatea din afară, obligă condamnatul să părăsească această identitate colectivă pentru a se apropia de cea recomandată de personal, să-și piardă identitatea judiciară pentru a ajunge la o identitate conformă. El trebuie să-și demonstreze o coerență și o continuitate de sine (Le Caisine
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a deținuților. ,,Gradul de asigurare al identității unei persoane depinde de un mediu stabil, apt să-i procure repere care să-i permită anticiparea realității și posibilitatea de a acționa în consecință” (Pollak, 1990, p. 267). Diferitele „du-te-vino” identitare ale condamnatului sunt efectuate într-un context instabil. Această instabilitate provine atât din mișcările continue care scutură universul carceral, cât și din faptul că deținutul ignoră data efectivă a eliberării sale. Mai întâi au loc o serie de transformări mentale, de vreme ce scurgerea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Această instabilitate provine atât din mișcările continue care scutură universul carceral, cât și din faptul că deținutul ignoră data efectivă a eliberării sale. Mai întâi au loc o serie de transformări mentale, de vreme ce scurgerea timpului de pedeapsă îl face pe condamnat să-și schimbe progresiv valorile morale, urmate de mișcări fizice cauzate de funcționarea chiar a instituției, cu plecările continue ale unora sau altora. Personalul care îi atribuie și el o identitate se deplasează în funcție de parcursul profesional, dar într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
revelator pentru negarea istoriei personale a fiecăruia. Toți urmează acum același destin: excludere și închidere. Dacă timpul excluderii variază în funcție de pedeapsă, toți suportă însă același tratament. Dacă individualizarea pedepsei este trecută în teste, nu se efectuează decât plecând de la comportamentul condamnatului în închisoare, și nu de la actul și istoria sa. Plecând de la crima comisă, identitatea și natura victimei și de la legăturile care îi unesc cu aceasta din urmă (cunoscută sau nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
comportamentul condamnatului în închisoare, și nu de la actul și istoria sa. Plecând de la crima comisă, identitatea și natura victimei și de la legăturile care îi unesc cu aceasta din urmă (cunoscută sau nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind o scală care merge de la mai moral la mai puțin moral, de la mai curat la mai murdar și, în final, de la mai uman la mai puțin uman. Parametrii utilizați pun în evidență comunitatea morală de apartenență. Obținerea de la deținuți
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asupra vieții și realității, acceptarea trecutului, atât de necesare producerii unei schimbări identitare autentice. O reală politică socială, tinzând spre o calitate a serviciilor de reabilitare psihosocială a deținuților(telor) presupune: ● Transformarea comportamentului, instruirea generală și profesională, reintegrarea socială a condamnaților. ● Schimbarea mentalității potrivit căreia asistarea infractorilor(elor) se rezumă doar la activități de supraveghere și control. ● Dezvoltarea infrastructurii necesare. ● Personal angajat (paznicii-gardienii) - format și recrutat cu responsabilitate - care trebuie să cunoască reguli ale comunicării, să posede instrumente specifice unei comunicări
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
reintegrării sociale, precum și prevenirea transmiterii generațiilor următoare a modelelor comportamentale violente prin: - programe de terapie cognitiv-comportamentală; - programe de dezvoltare personală; - programe de terapie a infractorilor violenți; - programe de terapie experiențială; - programe de combatere a comportamentului delincvent feminin; - programe speciale pentru condamnații cu pedepse mari, în special cei cu condamnări pe viață - de exemplu, terapia existențială etc. ● Încurajarea deținuților(telor) în a sugera subiecte de discuție, iar definitivarea temelor (conferințelor etc.) să aibă în vedere și opțiunile acestora. ● Discuții între educatori și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sub formă de alternativă: dreptate sau iertare? Întrebarea este pusă cu ocazia tuturor proceselor răsunătoare, tribunalele se confruntă mereu cu ea. Justiția cere ca vinovații să fie pedepsiți proporțional cu gravitatea faptei comise. Grațierea semnifică stingerea furiei victimelor și reintegrarea condamnatului eliberat în legăturile sociale care au fost întrerupte. Grațierea nu aduce și uitarea și nu modifică importanța prejudiciilor aduse, dar absolvă: prin grațiere, criminalul nu mai trebuie să suporte consecințele faptei sale. Situația este și mai spinoasă în cazul schimbărilor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o tensiune psihică permanentă. Totul în cazul acesta capătă proporții exagerate, amenințătoare, de o maximă gravitate. Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice în legătură cu boala sa. Ideea de boală îl domină atât în plan ideativ, cât și afectiv. Se consideră condamnat, suferind de afecțiuni grave, incurabile. Medicii au foarte mult de luptat cu această categorie de bolnavi, trebuind să trateze atât boala, cât și atitudinile psiho-afective ale bolnavului față de suferința sa pe care o exagerează, iar în unele situații chiar o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pulsiune morbidă permanentă, o „fugă continuă” (R. Benon și P. Froissart) cu „abandonul impulsiv al domiciliului” (A. Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri, exilați, profesiuni ambulante, condamnați și recidiviști care se ascund de lege. b) Vagabondajul morbid la nevrotici, isterici, epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unde se plătea bilet de intrare pentru a-i auzi pe autori recitându-și poemele live și unde nu erau decât ei și câțiva prieteni). În România, însă, mai dăinuie reflexul gratuității poeziei și, firește, asta nu e deloc de condamnat, chiar dacă îmi dă ghes analiza rădăcinilor istorice ale popularității poeților ca voci publice. Nu e însă aici locul să disecăm de ce rolul de mediator în Cetate al poetului s-a diminuat sensibil, din Antichitate (când dimensiunile poetice, filosofice, magice și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în partid. Contrar isteriei mediatice, când a vorbit de europarlamentare, Alina Mungiu-Pippidi nu s-a referit la persoane, ci la principii, iar principiile sale (fără oameni care au făcut poliție politică; fără oameni care nu-și pot justifica averile; fără condamnați penal; fără nepotisme) nu cred că ar îndrăzni cineva să le contrazică. Poate doar să le uite. De aceea, mă îndoiesc că vom vedea numele ei între primele zece pe care primul cerc al puterii pedeliste le va aproba peste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pantalonilor, privind la ce făcea Faulques. - Când am plecat de acolo, am stat și ne-am uitat unii la alții. Pictorul s-a oprit din frecat și s-a dat doi pași Înapoi, privind rezultatul. Pentru că nu terminase gura bărbatului condamnat, chipul era mult mai reușit. Indignare În loc de groază. Și umbrele verticale, murdare, care reliefau expresia feței. Volum și viață, la un pas de moarte. Real ca și amintirile lui, ori pe-aproape. Satisfăcut, s-a dus la lighean și și-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr practic infinit de detalii. Însă, printr-o ciudată logică a constituirii semnificațiilor, ele alcătuiesc singurul temei de a contrapune existenței propriu-zise o existență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de stupefiante, substanțe psihotrope și precursori, a terorismului și a altor infracțiuni grave, semnat la Praga la 13 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr. 465/2002; • Convenția dintre România și Republica Arabă Egipt privind asistența judiciară în materie penală, transferul condamnaților și extrădarea, semnată la Cairo la 28 iunie 2001, ratificată prin Legea nr. 438/2002; • Acordul de cooperare dintre Ministerul de Interne al României și Ministerul de Interne al Republicii Italiene în lupta împotriva traficului ilicit de substanțe stupefiante și
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
în mod deschis oricărei tentative de democratizare. În termenii teoreticianului contemporan Robert Dahl, când discutăm despre regimul politic totalitar vorbim despre o hegemonie închisă, în care atât contestarea ideologiei acestuia, cât și participarea demosului la viața politică sunt împiedicate și condamnat 25. La fel, în termenii ipotezei tipului polar a lui Sartori, avem de-a face cu un tip de regim la al cărui pol opus se află democrația. Nu există, prin urmare, decât o relație de contradicție între rezultatele ideologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Gegenwart (Konstanz, Universitätsverlag, 1994), pp. 289-290. 19 Fantoma... p. 137. 20 Irepetabilul trecut, p. 11. 21 Op. cit., pp. 170-171. 22 Fantoma... pp. 180, 190, 191. 23 Irepetabilul trecut, pp. 72, 73. 24 Op. cit., p. 120. 25 Op. cit., p. 143. 26 Condamnați la fericire, p. 15. 27 Irepetabilul trecut, pp. 105-110. 28 Ștefan Zeletin, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române. Ediția a III-a îngrijită de C.D. Zeletin (București, Editura Scripta, 1992). 9. Politologia românească: Aspecte și tendințe, in: Românul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]