14,107 matches
-
pretutindeni. Partizanii viziunii laice a statului au majoritatea, printre ei fiind atât evrei nereligioși sau mai puțin tradiționaliști. Partizanii celui de-al doilea punct de vedere sunt aproape în exclusivitate tradiționaliști sau ortodocși, deși în rândul lor se află și credincioși ai altor curente iudaice, sau mai puțin tradiționaliști dar de orientare politică conservatoare. Acești din urmă sunt susținătorii unui rol mai important al statului în promovarea credinței iudaice, deși resping crearea unui pur halakhaic. Controversa este caracterizată de o puternică
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
Sfințenia este, în general, starea de a fi sfânt (stare percepută de către persoanele religioase ca fiind asociată cu divinitatea) sau sacru (stare considerată demnă de respect spiritual sau de devotament, care inspiră teamă sau respect în rândul credincioșilor într-un anumit set de idei spirituale). În alte contexte, obiectele sunt adesea considerate "„sfinte”" sau "„sacre”" dacă sunt folosite pentru scopuri spirituale, cum ar fi închinarea sau realizarea unui ritualul în fața zeilor. Acești termeni pot fi de asemenea utilizați
Sfințenie () [Corola-website/Science/323768_a_325097]
-
Cluj a fost construită în anul 1850. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Localitatea Tranișu adăpostește o biserică de lemn puțin cunoscută, o cauză reprezentând-o izolarea și accesul dificil. Biserica a fost ridicată în anul 1850, pe cheltuiala credincioșilor. Predecesoarea ei a fost incendiată în timpul Revoluției de la 1848 de trupele revoluționare maghiare conduse de generalul Bem. Aceștia au luat și un Penticostar tipărit în 1808. Cartea a fost răscumpărată de Palade Nicolae, preotul din parohia Borod, care a trimis
Biserica de lemn din Tranișu () [Corola-website/Science/323848_a_325177]
-
Mișcarea reformată calvină a apărut în prima jumătate a secolului al XVI-lea prin separarea de Biserica Romano-Catolică a unor comunități care au adoptat învățăturile preotului catolic francez Jean Calvin. Învățăturile de credință calvine au fost adoptate și de unii credincioși catolici de naționalitate maghiară din Transilvania, răspândirea lor fiind favorizată de înfrângerea Ungariei de către Imperiul Otoman în bătălia de la Mohács (1526). Unul dintre motivele adoptării învățăturii reformate a fost posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, spre deosebire de Biserica Romano-Catolică care utiliza
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
latină: ""DEO CREATORI REDEMTORI SANCTIFICATORI SACRUM JOSEPHO.II. AUGUSTO PRINCIPE ANNUENTE COETUS FIDELIUM HELVETICAE CONFESSIONIS POSUIT. MDCCLXXXVI."", în traducere aproximativă ar fi ""Lui Dumnezeu creatorul, mântuitorul și sanctificatorul, augustul principe Iosif al II-lea a înălțat (această biserică) pentru adunarea credincioșilor de confesiune helvetică. 1786."". Clădirea bisericii apare pentru prima dată pe o hartă a orașului Sibiu din 1829. În secolul al XIX-lea, biserica era înconjurată pe latura de vest de un gard din lemn, care a fost înlăturat când
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
Astfel s-a ajuns la situația fără precedent în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii Adunări Naționale, care prevedea că toate diecezele catolice care nu aveau un număr de 750.000 de credincioși vor fi desființate iar toți conducătorii acestor dieceze să îndeplinească funcța de pro-vicari. ""Francisc Augustin (...)care a condus Arhiepiscopia Catolică de București după ce episcopul clandestin Joseph Schubert fusese întemnițat,iar apoi ținut cu domiciliul obligatoriu într-o comună rurală, reușind
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
document scria următoarele: "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că acest adevărat popa Iuga ne-a slujit nouă credincios. De aceea noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
și sub îndrumarea maicii starețe Maria Mălăescu. Căminul de bătrâni din incinta Mănăstirii „Sfântul Gheorghe”-Buciumeni a fost sfințit la 18 august 2011 de către arhiepiscopul Pimen, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La acest eveniment au participat numeroși credincioși, primarul Vasile Tofan, consilieri locali și persoane care au contribuit financiar la ridicarea acestui așezământ. Căminul poate adăposti un număr de 50 de bătrâni. Biserica „Sfântul Gheorghe” din Fălticeni este construită din bârne de lemn, pe fundație de beton. Ea
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
(în ) este o doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania secolului al XVII-lea, care susține respectarea riguroasă a practicilor religioase și pietatea. În pietism, legătura dintre credincios și Dumnezeu se face direct, fără intermediari. Martin Luther a introdus noțiunea separării vieții obișnuite a oamenilor, de viața spirituală. În separarea bisericii de stat trebuie văzută originea "pietismului protestant", care s-a definit ca o compartimentare a vieții, astfel
Pietism () [Corola-website/Science/323026_a_324355]
-
jur-împrejur. Este posibil ca timpanul de vest să fi apărut atunci, sau mai înainte, odată cu adausul turnului peste pridvor. Tot la 1911 se presupune că a fost închis pridvorul cu scânduri, pentru a mări oarecât capacitatea bisericii de a primii credincioși. Pardoseala anterioară de cărămidă a fost acoperită cu o placă de ciment. Cei care au contribuit financiar la lucrările de reparație din 1911 au fost: "„Stan D Soare zis și Cismărușu, ajutat de Gheorghe Protopopescu, Dumitru Protopopescu, Radu Mihăilescu, Ion
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
confiscate. O parte dintre acestea din urmă au fost atribuite Bisericii Ortodoxe. Astfel, la sfârșitul lui septembrie 1948, în încercarea de a rupe legătura cu occidentul și de a diminua influența Romei în rândul catolicilor români, regimul comunist a impus credincioșilor și preoților Greco-catolici să treacă la ortodoxie. Autoritățile au declarat ilegală, desființând practic Biserica greco-catolică la 1 decembrie 1948, confiscându-I acesteia toate bunurile. S-a instituit o represiune brutală și sistematică ce avea să dureze până în 1964. Toți episcopii
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
romano-catolici, precum Anton Durcovici) vor fi trimiși la închisoare, unde o parte dintre ei vor muri din cauza condițiilor de detenție." Unii preoți au fost torturați, încarcerați în lagăre de muncă sau pur și simplu asasinați. În consecință, unii preoți și credincioși catolici, cu precădere din Transilvania, s-au alăturat mișcărilor de rezistență anticomunistă. Estimați la 20-50.000 de către serviciile occidentale, dintre cei 70.000 de români aflați în taberele de refugiați din occident, români care își doreau să lupte contra regimului
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
cunoscut epoca feudală. Omagiul, în această formă, nu a fost modificat niciodată. Din perioada carolingiană peste vechiul "omagiu" s-a suprapus un al doilea ritual, strict religios: cu mâna întinsă pe Evanghelie sau moaște, noul vasal jura să-i fie credincios stăpânului său. Era ceea ce se numea "jurământ de credință". În vremurile noastre, prin jurământ, persoana se obligă fie să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața unui judecător, fie să-și facă datoria, față de popor, de stat etc. În Codul de
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
1837”". Conform cronicii parohiei Humoreni, această biserică a fost mutată în satul Brașca, unde se află și în prezent. Oricare ar fi însă locul de proveniență a bisericii este cert că această biserică ar fi fost donată în anul 1833 credincioșilor ortodocși din satul Humoreni. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Ludie-Humora”. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, aici a fost adusă o biserică de lemn din satul Stroiești. Această biserică de lemn a fost mutată în anul 1892 în satul Brașca (aflat în apropiere de Humoreni). În locul ei, credincioșii ortodocși din satul Humoreni au primit ca donație biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae" din satul Pârteștii de Jos, care era în funcțiune în anul 1775 în satul Pârtești, ea fiind construită înainte de ocuparea nordului Moldovei (Bucovinei) de către Imperiul
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
și de prezența câtorva cărți vechi românești în inventarul parohiei. După aducerea acesteia la Humoreni, i s-a schimbat hramul în cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil", ca și al bisericii anterioare. Până la aducerea bisericii de lemn în Brașca, credincioșii ortodocși din acest sat erau arondați Parohiei Ilișești. După aducerea bisericii s-a înființat o parohie proprie la Brașca. În anul 1907 slujea aici ca paroh preotul George Abager, născut în 1867, preot din 1895. Cantor al bisericii era Alexandru
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
din Brașca avea o casă pentru expozit parohial din lemn, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 188 familii cu 657 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Brașca era păstorită de preotul expozit parohial Octavian Burac (născut în 1910). După cum se observă dintr-o fotografie publicată în acel anuar, biserica avea numai trei încăperi: pronaos, naos și altar și era acoperită
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
lacrimile au apărut la loc după o oră. Vestea că icoana Maicii Domnului din biserica de lemn din Brașca a început să lăcrimeze s-a răspândit repede, lăcașul de cult devenind un adevărat loc de pelerinaj, unde au venit și credincioșii din satele aflate în apropiere (Stroiești, Ilișești și Bălăceana), precum și din zona Dornelor sau din localitățile de munte ale județului Suceava. Preotul paroh Viorel Rusu a afirmat că el crede că "„acest semn a venit să ne întărească în credință
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare au fost arondați noii biserici. Mărițeia Mare se numește în prezent Măriței și reprezintă reședința comunei Dărmănești. a Mare (astăzi Măriței) a fost construită în perioada 1897-1900, cu cheltuiala credincioșilor ortodocși din localitate, dar și din satele învecinate. Petru Barbir, fost primar, a donat un teren de o jumătate de falcă (adică aproximativ 71 de ari) pe care s-a ridicat construcția. Materialul lemnos a fost cumpărat cu 5.000
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
evanghelici (luterani) (44,18%), 151 romano-catolici (3,57%), 131 mozaici (3,09%), 7 armeni, 4 adventiști și 1 greco-catolic. Comunitatea germană de religie luterană a construit în Ilișești în anul 1901 o biserică pentru a deservi necesitățile de cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică. Anul dării în folosință (1901) se află înscris deasupra intrării principale în lăcașul de cult. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 1.868 credincioși evanghelici (luterani), reprezentând
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
de cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică. Anul dării în folosință (1901) se află înscris deasupra intrării principale în lăcașul de cult. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 1.868 credincioși evanghelici (luterani), reprezentând 44,18% din populația localității. În anul 1940 etnicii germani au emigrat în zone ocupate de Germania Nazistă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul planului autorităților germane de a-i aduce în patrie ("Heim
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul „Sfinții Cosma și Damian”. Ea a fost amplasată pe moșia boierului Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid, dăruind biserica de lemn satului Dănila. Credincioșii din
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid, dăruind biserica de lemn satului Dănila. Credincioșii din Dănila au transportat-o în anul 1812 și au reclădit-o în satul lor. Satul era la acea vreme slab populat, existând doar câteva case în apropiere de un pârâiaș ce face hotar între Dănila și Mărițeia Mică. În
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
la Batalionul 3 Instrucție, Reparații Auto, fiind operativ în perioada 23 august 1944 - 09 mai 1945, acordându-i-se, după 1989, medalia “Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945” pentru serviciile militare aduse statului român. Anticomunist convins, credincios ortodox practicant, crezând cu tărie în valorile democrației, ale drepturilor omului și a respectării demnității umane a participat la întâlnirile diferitelor grupuri care își propuneau, după încheierea războiului, să lupte pentru libertatea amenințată. Aceste grupuri alcătuite din foști activiști politici
Jan Aristide () [Corola-website/Science/323265_a_324594]
-
al XVIII-lea înregistrează satul ca având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat a fi format din 43 de familii, având preot și biserică neunită. Biserica se spune că dăinuit până în anul 1784, când a fost mistuită de un incendiu. În același
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]