14,078 matches
-
militare). Mai mult, fiecare subsistem presează în sensul accentuării structurii sistemului în care el deține un rol important. Biserica va exercita asupra societății o presiune structurală mai generală, în sensul unei organizări sociale în care religia să joace un rol dominant, în timp ce știința presează spre o organizare socială menită să utilizeze în mod prioritar instrumentele și rezultatele științei. • Subsistemele manifestă finalități proprii. Subsistemele nu trebuie privite ca fiind orientate exclusiv spre cerințele funcționale ale sistemelor din care fac parte. Ele au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
menținere, funcționare și dezvoltare (finalități interne) - într-un cuvânt, autonomia lor funcțională. Sunt active în cadrul sistemului din care fac parte nu numai pentru a-șipromova contribuția funcțională globală, ci și propriile finalități, chiar dacăacestea nu sunt concordante cu structurile și finalitățile dominante ale sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care îi asigură corectitudinea funcționării, lucru de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei atitudini responsabile față de muncă a membrilor săi, participarea lor activă la viața colectivității. Ca rezultat al influențelor reciproce laterale, are loc un proces de acomodare a sistemelor sociale. Pe lângă acomodare, există însă și tendințe de dominare. Un subsistem devine dominant fie în condițiile în care sistemul mai general din care face parte consideră că el prezintă o importanță specială, de funcționarea acestuia depinzând într-o măsură decisivă funcționarea sa globală, fie datorită puterii subsistemului însuși care îl poate impune față de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și va subordona toate celelalte subsisteme. Știința, învățământul, producția își vor mobiliza, la rândul lor, resursele pentru a sprijini subsistemul de apărare; își vor impune însă limitări pentru a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
își vor impune însă limitări pentru a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite dincolo de care sistemul dominant se poate descompune complet sau eficiența sa scade sub limita tolerabilă, sistemul global trebuind să intervină și să impună anumite restricții dominării. Rudenia și societatea modernă. Sistemul tradițional de rudenie se caracterizează printr-o solidaritate ridicată, prin exigența sprijinului reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în fapt, de ce o colectivitate umană își elaborează o anumită formă de organizare, manifestă un anumit comportament social, ci doar cum se produc acestea. Din acest motiv, interacționismul simbolic, deși cu o lungă istorie, nu a ajuns niciodată o orientare dominantă, având mereu un rol secundar. Nicolas Mullins (1973) caracteriza excelent această pozițieainteracționismului simbolic în sociologia americană prin formula „opoziția maiestății sale”: o opoziție față de orientările dominante, disciplinată, resemnată la starea de opoziție, nefiind în stare să ofere ea însăși o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motiv, interacționismul simbolic, deși cu o lungă istorie, nu a ajuns niciodată o orientare dominantă, având mereu un rol secundar. Nicolas Mullins (1973) caracteriza excelent această pozițieainteracționismului simbolic în sociologia americană prin formula „opoziția maiestății sale”: o opoziție față de orientările dominante, disciplinată, resemnată la starea de opoziție, nefiind în stare să ofere ea însăși o explicație mai puternică. Mai pe larg asupra acestui curent, se pot consulta lucrările lui Lazăr Vlăsceanu (1982), Ion Ungureanu și Ștefan Costea (1983). În ceea ce privește relevanța punctului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pur și simplu prezenți pe piață. Cine deține puterea economică, raționa Marx, va deține și puterea politică; urmează în mod logic că cine deține puterea economică și politică va deține în același timp și puterea ideologică(ideologia sa va fi dominantă), și cea științifică (va putea comanda și procura cunoștințele care îi sunt necesare). Piața „liberă” nu asigură egalitatea accesului la suportul oferit de știință. Scandalul declanșat în jurul Proiectului Camelot din SUA a reprezentat un prilej de meditație din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sociologia, actualmente, oferă multiple exemple de angajare. Așa cum au pus în evidență numeroase analize sociologice, sistemul de susținere și finanțare a sociologiei occidentale face ca aceasta să fie, într-o măsură apreciabilă, evident, nu integral, purtătoarea intereselor claselor și grupurilor dominante. Ea tinde să fie sociologia statu-quo-ului, sociologia pusă în slujba puterii. Ca o reacție, a început să se afirme și o sociologie radicală. Una dintre caracteristicile acestei sociologii este străduința de a dezvolta punctul de vedere al „victimelor sistemului”, al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intern-științifică și extern-socială. În calitatea ei de cunoaștere științifică, sociologia conține în ea însăși presiuni spre dezvoltare într-o direcție obiectivă, echidistantă, spre contracararea contaminărilor ideologice necritice, manipulative. Critica internă este dublată de o critică externă. Monopolul ideologic al claselor dominante tinde să fie spart. Există un proces tot mai clar de conștientizare independentă la nivelul tuturor claselor și grupurilor care compun societatea contemporană a propriilor lor poziții și interese. Pe de o parte, se cristalizează, cu tot mai multă evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un proces tot mai clar de conștientizare independentă la nivelul tuturor claselor și grupurilor care compun societatea contemporană a propriilor lor poziții și interese. Pe de o parte, se cristalizează, cu tot mai multă evidență, conștiința caracterului angajat alsociologiei occidentale dominante: critica implicațiilor conservatoare ale sociologiei parsonsiene, de exemplu, sau a opțiunii patronale în sociologia industrială. Pe de altă parte, apar analize tot mai articulate caredezvoltă punctul de vedere al claselor și grupurilor sociale oprimate și marginalizate: clasa muncitoare, țărănimea, persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili, după cum istoria antică nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili, după cum istoria antică nu a fost scrisă de sclavi. Istoria societății burgheze, scrisă în manieră burgheză, este diferită de istoria aceleiași societăți, scrisă însă din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de centralizare politico-administrativă, de apariție a unei societăți stratificate, caracterizată prin dezvoltarea unui mecanism de exploatare, poate lua două forme distincte (White, 1948). În primul rând, o formă centralizată - proprietatea principalelor mijloace de producție aparține oarecum în mod colectiv elitelor dominante, prin intermediul puterii politice centrale. Clasa dominantă se constituie în jurul ierarhiei administrative, politice și militare. Este cazul Imperiului Incas, în mod special. Dar și al altor state. Caracteristic pentru aceste forme de organizare este faptul că plusprodusul este repartizat elitei prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei societăți stratificate, caracterizată prin dezvoltarea unui mecanism de exploatare, poate lua două forme distincte (White, 1948). În primul rând, o formă centralizată - proprietatea principalelor mijloace de producție aparține oarecum în mod colectiv elitelor dominante, prin intermediul puterii politice centrale. Clasa dominantă se constituie în jurul ierarhiei administrative, politice și militare. Este cazul Imperiului Incas, în mod special. Dar și al altor state. Caracteristic pentru aceste forme de organizare este faptul că plusprodusul este repartizat elitei prin intermediul aparatului administrativ central și în funcție de poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de a schimba rapid, revoluționar realitatea, în sensul valorilor umane, a rațiunii, este înlocuită cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să lucreze, în timp, și adesea în mod dureros. O asemenea optică este evident adecvată transformării burgheziei într-o clasă dominantă, este interesată să „lase lucrurile să intre în matca lor”. Spencer era un filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
model sau altul. Mai util este însă să se considere aceste două mari tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale reprezintă un reducționism care nu este propriu concepției marxiste asupra societății. Dar raportarea la sistemul social global poate constitui o bază de analiză. De exemplu, religia nu poate fi determinată doar ca formă ideologică de promovare a intereselor claselor dominante. Ea este și acest lucru, dar pe lângă aceasta ea are și alte funcții - integrare socială, concepție despre lume, instrument de satisfacere a unor necesități psihologice (compensație, mijloc de reducere a incertitudinii etc). Religia deci trebuie explicată într-un context social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
erau cunoscute de populație dinainte”27. 27 Corduneanu C., Sistemul fiscal În știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998, p. 66 34 Din perspectivă istorică, În această fază a gândirii economice și politice preclasice, care cuprinde antichitatea și evul mediu, concepțiile dominante reprezentau o emanație a curentelor ce se conturau În timp, iar În cadrul acestora un rol important revenea celor despre stat, promovate atât de gânditori antici (Xenofon, Platon, Aristotel), cât și de cei ai Evului Mediu (Augustin, Toma d'Aquino). Este
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
stabilirea prelevărilor fiscale s-a făcut În funcție de necesitățile structurilor În formare. Acestea, la rândul lor, erau influențate de veniturile obținute de pe teritoriile ocupate prin cuceriri și colonizări, de cheltuieli generate de asemenea operațiuni, cât și de bunul plac al claselor dominante (nobilime și marele cler). În contextul descris, mecanismul de procurare a resurselor sub forme ale impozitelor avea la bază structuri fiscale rudimentare 29. Acestea erau caracterizate prin stabilirea și repartizarea arbitrară a obligațiilor fiscale extrem de diverse și specifice la nivelul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
până la sistemele complexe de impozite (fiscale) din zilele noastre. De asemenea, o caracterizare a acestor sisteme presupune, În prim plan, tipuri de impozite, considerate prin prisma diverselor clasificări ale acestora, care oferă posibilitatea de a surprinde caracteristici esențiale, distinctive și dominante. Finalitatea unui asemenea demers de grupare a impozitelor cuprinse Într-un sistem sau altul o constituie analiza modului În care impozitele acționează În fiecare tip de societate și de economie, precum și a impactului exercitat la diverse niveluri de abordare, inclusiv
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
interacțiune, antrenează și modificări ale indicatorilor ce caracterizează evoluția economiei, producând o multitudine de efecte și În plan social mai larg. Pe de altă parte, este de admis că opțiunile și deciziile puterilor publice se află sub influența teoriilor economice dominante, elaborate de reprezentanții diverselor școli de gândire economică. În acest sens, se recunoaște că politicile fiscale de inspirație keynesistă au produs efecte favorabile asupra economiilor țărilor În care potențialul productiv neutilizat era superior cererii. În același timp, constatăm că și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și imponderabile”, guvernate de criterii axiologice și cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argumentare, imaginile, tematica cercetărilor sociologice ce reflectă experiențele naționale, zonale, locale. Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea și Abraham Dorel) al sociologiei Îl constituie tradițiile dominante ale disciplinei care se constituie ca niște angajamente anterioare, de la sine Înțelese, tacite, asimilate prin socializare intelectuală și care structurează evidența empirică. Revista Sociologie Românească a inițiat această anchetă pe tema semnificației tradițiilor disciplinare ca Însemne ale identității sociologiei românești
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]