15,245 matches
-
ridicat. Sunt doar o femeie foarte ocupată care nu are nevoie de un copil În plus În acest moment. Așa că dacă ați putea să-mi dați rețeta... Doctorul notează ceva Încet și meticulos, cu un stilou antic pe al cărui nas s-a adunat un guguloi de muci de cerneală. Fiecare cuvânt pe care-l scrie cu el are un aspect gata mânjit. Mă Întreabă dacă mai am și alte simptome. Dar nu sunt bolnavă. Vă odihniți cum trebuie, cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu servitorii. Greșit. Problema cu femeile de carieră din generația mea este că noi suntem servitorii: nu știm cum să mai fim pe veci recunoscătoare pentru cel mai mic ajutor În casă, pentru care plătim apoi până ne iese pe nas, și-n același timp ne zbatem din răsputeri să ne păstrăm și poziția de stăpâne. Când am Început să mă duc din nou la serviciu, mi-am dus fetița la creșă. Este una la vreo zece minute de mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curent pe cei de la Salinger cu evoluția fondului În ultimele șase luni. Totul e floare la ureche până când una dintre tinerele consultante ale lui Jack, o roșcată à la agent Scully cu o căutătură Încruntată, Își Împinge ochelarii de pe vârful nasului și zice: — Ați putea să-mi spuneți de ce, dacă previziunile dumneavoastră pentru Japonia sunt atât de negative, aveți un surplus de acțiuni În Japonia? Aha, iată o Întrebare foarte pătrunzătoare. Cred că e pe gustul tău, Guy. Pasându-i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe care-l avea tatăl meu asupra oamenilor, și nu un nume propriu. O forță a naturii nestăvilită, dar irezistibilă. Mă uit la el acum și Încerc să-l văd cum Îl văd ceilalți: fața În formă de inimă umflată, nasul și obrajii străbătuți de vinișoare roșii ca delta unui râu de rugină. Gene lungi care tivesc ceea ce mama afirma că ar fi fost cei mai superbi ochi albaștri care s-au văzut vreodată: ochiuri de apă indigo În care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului de minunat, du-te la el. Hai, du-te la el, ce mai aștepți? Nu vreau să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am ridicat telefonul crezând că e Momo cu niște cifre noi. Și de cine dau? Barbara, soacra mea. Nu mi-a venit să cred că a sunat așa de târziu. —Nu ai decât să-mi spui să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, Katharine, dar am vorbit cu Richard ceva mai devreme și părea foarte obosit. Sper că totul e În regulă. Crede că el este obosit? 10.07: Sunt Într-o ședință cu Rod, Momo și Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toate nervos. Scrie că 78% ar renunța mâine la serviciu dacă ar putea. —Ha! Nu poate fi corect. Acelea dintre noi care sunt cu adevărat stresate nu au timp să răspundă la sondaje stupide. Tu ce crezi, Momo? Își Încrețește nasul În felul ei adorabil: — Îmi pare rău, dar eu nu vreau să am. Copii. Chiar nu știu cum reușești, Kate. —Prin compartimentare, așa reușesc. Copiii Într-un compartiment, munca În altul: tot ce trebuie să faci e să ai grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întinde pe urma umedă, În formă de cruce, pe care tatăl lui a lăsat-o pe trupul meu gol. Văzându-se față-n față cu mine, Începe să arate cu degetul fiecare parte a feței mele: —Ocli. —Ochi, bravo. —Naz. —Nas, bravo, Ben, ce băiat deștept. Ai Învățat cuvinte noi cât a fost mami plecată? Își așază degetul arătător, subțire ca un creion, Între sânii mei. Și acela, tinere, spune Richard aplecându-se și Îndepărtând cu blândețe mâna fiului său, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a mai auzit niciodată În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a lăsat asta, Îmi spune Întinzându-mi un teanc de hârtii. Douăzeci de pagini scrise ordonat, de mână, având titlul: „Familia ta: cum funcționează!“ — E totul acolo, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vomei. Cât Îmi displac vedetele de genul „sunt o mamă completă“ care se laudă despre cât de Împlinită se simte când știm cu toții că are o armată de mame-surogat care fac totul În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o Înscriem pe Emily la Piper Place. —De ce? Pentru că-i oferă atâtea posibilități. Iar ai vorbit cu Angela Brunt. —Ăhă. —Katie, bietul copil al femeii ăleia e atât de stresat, că o să ajungă dealerul de droguri al cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu mi-l amintesc. Vasele, odată scoase din dulapuri, se transformau În dezordine pentru mama, iar dezordinea trebuia pusă În ordine. N-aveai decât să stai cu furculița Înfiptă În mâncare, dacă farfuria părea goală, mama ți-o lua de sub nas. Generația mamei s-a născut ca să servească; era vocația și destinul lor. Diferența dintre școală (rutină, lucruri pe care le faci pentru că trebuie făcute, mirosuri urâte) și maternitate (rutină, lucruri pe care le faci pentru că trebuie făcute, mirosuri urâte) era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de biserică, de pe vremea când oamenii credeau atât În Dumnezeu, cât și În Învățătură. În colțul Îndepărtat, lângă barele de cățărat, stă aplecată o femeie Într-o haină bleumarin trei sferturi. Când se ridică, văd că ține o batistă la nasul Însângerat al unei fetițe. Mama e asistentă la o grădiniță. Lucrează aici de ani de zile, de fapt, ea face totul, dar ei continuă să-i spună asistentă. Pentru că pot s-o facă, mama nu protestează, și pentru că așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
taxi În trei zile. Dar dacă folosești cuvinte precum exploatare, mama râde. Spune că-i place slujba ei, o face să iasă din casă. În afară de asta, se pricepe la copii. Dacă fetiței tale de trei ani Îi curge sânge din nas, crede-mă că-ți dorești ca mama să fie cea care o Îngrijește. Jean Reddy e una dintre acele ființe care emană mângâiere ca o buiotă umană. Când se uită peste curtea școlii, Își dă seama pe loc că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
râs În fața șefului. Cu cine crede el că se joacă? A inventat un scutec biodegradabil. —El? Nici nu știe cum arată un fund de bebeluș. Eu și soră-mea izbucnim amândouă În râs, hohotele ni se rostogolesc pe gură și nas și până la urmă ni se preling pe obraji În formă de lacrimi. Dintr-un dos de buzunar, scot o batistă Întărită de uzată ce e; Julie Îmi oferă și ea una la fel, doar că pătată de sânge. — Concertul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Gumeratne ar face o Înțelegere cu ei fără să se ajungă la proces, pentru o sumă de bani confidențială. În timp ce coboară treptele de la Edwin Morgan Forster pentru ultima dată, o reporteriță de la știrile de seară Îi bagă un microfon sub nas, cerându-i să dea detalii despre ce s-a Întâmplat. E adevărat că au numit-o „puicuță asiatică“ și că au făcut să circule poze porno cu ea? Lăsându-și În jos capul ei frumos, Momo va refuza să comenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne descurcăm de unii singuri, știi. Îmi imaginez cum Îți par toate astea, zice el În timp ce face semn că nu vrea sosul tartar care i se oferă. — Poftim? Suntem infirmi, cred, zise el În timp ce Își cobora paharul, ciupindu-și rădăcina nasului. Nimeni nu o poate Înlocui, dacă la asta ți-e gândul. Atunci de ce să fie Înlocuită, dacă e de neînlocuit? La asta mi-e gândul. Mă simt Îngropată În tristețe, ca În ziua Înmormântării lui Jill. Mereu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cârâituri de la aparatul de monitorizat bebeluși. Trebuie că s-a trezit Ben. Înainte de a urca scările, o iau pe Em pe genunchi. M-am gândit să ieșim Într-o zi Împreună, numai noi două; ce zici, ți-ar plăcea asta? Nasul i se Încreți ca lui Momo când e entuziasmată. —Unde? — Pe În Paie Stai Building. Îți amintești că așa Îi spuneai clădirii Empire State Building? — Nu, nu e adevărat. Ba da, iubire. —Maaaaa-mi, Îmi spune Emily lungindu-mi sâcâitor titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lipsită de atingere care să te facă să apreciezi complet geometria unei Îmbrățișări: unghiul exact al capului tău În raport cu al lui. Trebuie să ți-l ridici și să ți-l cuibărești sub gâtul lui, ca porumbeii, sau să-ți presezi nasul de pieptul lui? Iar mâinile - strânse În partea de jos a spatelui lui sau palme lipite de partea exterioară a coapselor? Când eu și Richard ne-am Întâlnit În pauza de prânz În fața restaurantului Starbucks, amândoi am vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
investițiile cele mai bune, Bunce a citat o investiție recentă Într-un anumit scutec biodegradabil, estimând că va fi „un succes mai mare decât Viagra“. Centrul financiar poate neutraliza mirosurile urâte din incintă, dar când putoarea ajunge În exterior, la nasurile sensibile ale clienților și formatorilor de opinie, pedeapsa este discretă și nemiloasă. În dimineața de după apariția articolului, eu și Candy am stat și ne-am uitat cum Chris Bunce a fost chemat În biroul lui Robin-Cooper Clark, escortat de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femei: croitorese, unele Îmbrăcate cu cele mai uimitoare sariuri. S-au dat la o parte când am ajuns și am avut impresia că trec printr-un stol de păsări tropicale. Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându-i că am venit de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru picioare, cornize de catifea, mese de toaletă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. 5La ei își cască ochii săi nerodul Că-i vede-în birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. {EminescuOpIV 333} ALBUMUL Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l rețină Misailă Kiklopul cel crunt din neamul lui Nuhăm, Peștera cea boltită din Văcărești pregătindu-i. În rotitoarea plinire de vremi trei ani se trecură, Totuși el de mânia Kiklopului pace nu are. Două popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]