14,154 matches
-
la capăt. PĂi și de ce? Nu era la fel de periculos să fugă Înapoi ca și dacă ar fi continuat? — Nu chiar. Fata se uita prin binoclu. Îl așeză. — Nu mai pot să mă uit la așa ceva. Lacrimile i se scurgeau pe obraji și fața-i era chinuită. N-o mai văzusem plîngînd pînĂ atunci și erau destule care să te facă să plîngi dacă erai genul. În război toată lumea, de orice rang, chiar și generalii, toți plîng la un moment dat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lăsa tăcerea aia deplină. Unii dintre profesioniști zîmbeau ca și cum s-ar fi gîndit la un secret cînd Îl vedeau cum Își pune arma pe umăr și se uită În spate să vadă dacă a potrivit bine patul. Apoi Își lipea obrazul de cătare, cu mîna stîngă În față și greutatea corpului lăsată pe piciorul stîng. Ridica și apleca țeava, o ducea la stînga, la dreapta și Înapoi În centru. Își ridica ușor călcîiul drept și tot ce era el atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
PĂi hai să vorbim. Ce voiai să zici? Fata Începu să plîngă, stînd dreaptă și privindu-l În ochi. Nu suspina și nici nu-și Întorcea capul. Nu făcea decît să se uite la el și lacrimile Îi curgeau pe obraji și buzele i se umflaseră puțin, fărĂ să se strîmbe Însă. Te rog, fata mea. Te rog. Hai să vorbim despre scris sau despre orice altceva și o să fiu mai drăguț. — Cred că voiam să fim parteneri, deși am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a dat seama câtă cale a străbătut, când două brațe puternice au cuprins-o strângând-o la piept, în timp ce o gură fierbinte i-a stăvilit țipătul de groază gata să pornească în noapte... În clipele următoare, buzele haiducului îi sărutau obrajii, gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de aiestea umbli. Numai ce te aud: „Ia te uită la aiasta ce șolduri i-o dat Dumnezeu și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce gură! Fragă nu alta!” Sau: „Uite-te cum te săgeată cu ochii și cum îi zboară de la unul la altul! Parcă-s două rândunele...” Apoi, măi Dumitre, văd că ai ținere de minte nu șagă. Numai că ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie îi picurau pe obrajii uscați de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din plâns, s-a aplecat și și-a lipit obrazul de al băiatului, care ardea ca focul... A rămas așa, șoptindu-i mereu: „Vanea, Vanea, Vaniușa, moi dorogoi...” Ei, din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă și mare drag de fată...De rusoaică. Pentru că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
străin - a îndrăznit să vorbească Mitruță. Ai grăit și tu, mânzule? l-a întrebat Pâcu, râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
începeți să arătați ca adevărații cărăuși. Până una-alta, însă, trageți voi o fuguță afară și vedeți dacă plouă și ce fac boulenii. Când vă întoarceți, o să aflați ce o făcut Pâcu cu dracii lui... Bucuroși că au scăpat cu obraz curat, cei doi s-au dus să vadă cum îi vremea... Să știi, moș Dumitre, că cocoșul acela al matale îi năzdrăvan. Afară burează a ploaie. In rest, toate sunt la locul lor. Vă spuneam eu! s-a înfoiat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fimeie și o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți! Nu lăsați fimeia s-o apuce mâncărimea, că pe urmă...vorba ceea: „Mai ușor păzești o turmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte în palme și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile de atâta liniște. O dat Dumnezeu oleacă de omăt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
amorțit de când nu am ieșit din sat. Dacă îi soare toată săptămâna, ai să tragi o fugă pe la toți cărăușii și le spui că luni ne vedem la încărcat carele. Nu care cumva să lipsească unul, că ne-am feștelit obrazul. Aizic o și trimis sol la mine...Să știi, Mitruță, că îmi pare rău că nu mai poți fi cu noi. Dar, dacă te răzgândești cumva, ești bine venit oricând. Pe Cocoșitu o să-l punem la treabă, să afle el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de dracu’. Tu știi că eu și cu Dumitru ne am pus obrazul la Aizic pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur cuvânt, icnit, Cocoșitu. Să nu uiți asta, băiete! Să nu uiți! l-a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în lume străină, la învățătură și pricopseală! O, ce dureros de dulce m‐a‐ nvăluit privirea ochilor ei, calzi, albaștri și duioși! Am strâns‐o la piept și‐ am îmbrățișat‐o cu drag și dor. Am sărutat‐o pe amândoi obrajii și‐am privit‐o îndelung, contemplându‐i chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane, au încrustat în jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
spiritualității umane, au încrustat în jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existență a celor cărora le‐ au dat viață. Obrajii mamei sunt acum un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind nesigur ... Ce poate fi mai cumplit decât ca o mamă să audă cum propriul ei fiu o înjură de mamă? Ce s‐o fi
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau de mustață... Da, da, așa e, Grădinarul e Grădinăriță. Cred că Împăratul îi spune „fiule” pentru că îi întruchipează pe toți grădinarii și e la fel de puternică și de vitează ca frații ei, dar Grădinarul din fața
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se înalță până aproape de curcubeu, apoi se lasă în jos, spre râul culorilor, ca să se alăture în cele din urmă Inventicii, care pășește ca prin vis, fermecată de culori și de strălucirea Castelului. O urmează Inventatorul cu lacrimile uscate pe obraz. Dar el acum tocmai s-a oprit, cercetează îndeaproape stâlpul porții și felul în care sunt prinse balamalele. Iată că îl interesează și balamalele, nu doar „mortăciunile” care aleargă pe drumuri. „Ia uite, Prințul are o pisică!” - exclamă toți, pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Însă voiai s-o săruți Bruce, voiai atît de mult s-o săruți. A doua zi te-ai dus singur la ea acasă. Ai ascultat din nou albumul Împreună cu ea. Ai spus: Ar fi ok să te sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-o săruți. A doua zi te-ai dus singur la ea acasă. Ai ascultat din nou albumul Împreună cu ea. Ai spus: Ar fi ok să te sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a plecat la plimbare pe stradă într-o rochiță la care a trebuit să cos aripioare (din pene și fulgi adevărați, nu altfel!) ; Copilul care cântă Kabalevski la pian, e cu spatele la mine, lângă profesoară, și mie-mi curg lacrimile pe obraz, pur și simplu, și nu știu de ce ; Copilul de la care am păstrat zeci de „tablouri“ ușor de agățat, pentru că erau desenate direct pe spatele cutiilor de bomboane, zeci de hârtiuțe în care tot apare un soare mare cu ochi și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]