13,778 matches
-
Prinț de Salerno (n. Regatul de Neapole, 1481 - d. Roma 18 august 1500) a fost fiul ilegitim al regelui Alfonso al II-lea de Neapole și a amantei sale Trogia Gazzela. Tatăl său l-a căsătorit cu Lucreția Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea. Urmând tradiția familiei aragoneze, Alfonso primește o educație umanistică. Primul său profesor este Giuniano Maio de la Academia Pontaniană din Neapole. Mai târziu este instruit de literatul Raffaele Brandolini, numit și "Lipus Brandolinus" deoarece avea o boală
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Neapole, care moare la un an după urcarea pe tron. Lui Ferdinand îi urmează la tron Frederic I de Neapole, unchiul lui Alfonso, care îi încredințează primele sarcini de o certă responsabilitate; în 1497 Alfonso devine locotenent general în Abruzzo. Papa Alexandru al VI-lea aranjează căsătoria fiicei sale Lucreția Borgia cu Alfonso, după lungi tratative cu privire la dota Lucreției. Această căsătorie constituie o alianță politică pentru papă, deoarece unește familia Borgia cu Regatul de Neapole. Cesare Borgia la rândul său urma
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
primele sarcini de o certă responsabilitate; în 1497 Alfonso devine locotenent general în Abruzzo. Papa Alexandru al VI-lea aranjează căsătoria fiicei sale Lucreția Borgia cu Alfonso, după lungi tratative cu privire la dota Lucreției. Această căsătorie constituie o alianță politică pentru papă, deoarece unește familia Borgia cu Regatul de Neapole. Cesare Borgia la rândul său urma să se căsătorească cu fiica legitimă a regelui Neapolelui, Charlotte de Aragon. Căsătoria are loc în 21 iulie 1498 la Vatican, în prezența familiei Borgia și
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
rapid. Nemaifiind interesat de Neapole, Cesare Borgia urmează o politică francofilă și se căsătorește cu fiica lui Ludovic al XII-lea, regele Franței, Charlotte d' Albret. Vestea căsătoriei lui Cesare o bucură pe Lucreția, dar Alfonso este preocupat de alianța Papei cu francezii, inamici ai familiei de Aragon.. Franța plănuiește să invadeze Neapole. Simțindu-se amenințat la Roma, Alfonso fuge în secret la Genazzano, lăsând-o singură pe Lucreția, care este însărcinată în luna a șasea. Papa, exasperat, trimite trupe să
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
este preocupat de alianța Papei cu francezii, inamici ai familiei de Aragon.. Franța plănuiește să invadeze Neapole. Simțindu-se amenințat la Roma, Alfonso fuge în secret la Genazzano, lăsând-o singură pe Lucreția, care este însărcinată în luna a șasea. Papa, exasperat, trimite trupe să-l caute, dar nu este găsit. Ajuns la Genazzano, îi scrie Lucreției, cerându-i să vină la el. Dar scrisoarea cade în mâinile papei, care îl trimite pe căpitanul spaniol Giovanni Cervillon, pentru a trata cu
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
lăsând-o singură pe Lucreția, care este însărcinată în luna a șasea. Papa, exasperat, trimite trupe să-l caute, dar nu este găsit. Ajuns la Genazzano, îi scrie Lucreției, cerându-i să vină la el. Dar scrisoarea cade în mâinile papei, care îl trimite pe căpitanul spaniol Giovanni Cervillon, pentru a trata cu regele Neapolelui întoarcerea ducelui de Bisceglie. Se stabilește ca la jumătatea lunii septembrie Alfonso să se întoarcă la soția sa. Între timp Alexandru al VI-lea o trimisese
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
însuși Alexandru al VI-lea. În 14 octombrie se întorc la Roma, iar în noaptea de 31 octombrie se naște fiul cuplului; la 11 noiembrie copilul este botezat de cardinalul napolitan Carafa, cu numele de Rodrigo de Aragon, în onoarea papei.. În seara 15 iulie 1500, Alfonso merge să-și viziteze soția și sora, Sancha de Aragon, iar socrul său îl reține la cină. După ce-și salută familia, pleacă însoțit de Tomasso Albanese și un slujitor. Lângă Basilica Sfântul Petru
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
imediat ce va putea călătorii. Se zvonește că instigatorul asasinilor este cumnatul lui Alfonso, Cesare Borgia, astfel ca Lucreția să poată fi din nou folosită drept instrument politic matrimonial. Aceste suspiciuni sunt confirmate de trimisul Veneției la Alexandru al VI-lea: papa după multe afirmații despre nevinovăția lui Cesare, pus în dificultate de argumentele interlocutorului său, a sfârșit prin a declara că dacă Cesare acționase în acel fel, însemna că Alfonso o meritase. Printre suspecții plauzibili se numără și familia Orsini, deoarece
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Alfonso o meritase. Printre suspecții plauzibili se numără și familia Orsini, deoarece Alfonso simpatiza cu familia Colonna, de multă vreme inamici ai familiei Orsini. Dar în contextul politic al campaniei franceze împotriva regatului de Neapole, cele mai multe suspiciuni cădeau asupra fiului papei. Vincenzo Calmeta, care era găzduit de Albanese, scria în acele zile ducesei de Urbino, că instigatorulul asasinilor ducelui de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
a trebuit s-o facă Valentino din invidie". Cattaneo este cel mai clar dintre toți: "instigatorul crimei, este cu siguranță unul ce este mai puternic decât el, domn și nepot de rege, fiu al unui rege mort și ginere de papă". Florentinul Raffaelle Brandolini - faimos umanist și predicator orb - scrie că în 18 august ducele de Bisceglie stătea în camera sa cu câțiva oameni de încredere, când Cesare Borgia l-a trimis pe Michelotto Corella cu ordinul de a-i aresta
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
un presupus complot anti-borgian, preparat, după cum spunea acuzația, împreună cu familia Colonna. Sunt arestați toți oamenii ducelui, inclusiv medicii Clemente și Galiano. Lucreția și Sancha când văd ce se întâmplă, îi cer explicații lui Michelotto Corella, iar acesta le trimite la papa Alexandru al VI-lea. În timp ce ele sunt cu papa, Michelotto îl ucide pe Alfonso. Lucreția și Sancha nu au permisiunea să vadă corpul lui Alfonso, nici să meargă la înmormântarea făcută în grabă în seara de 18 august. Alfonso este
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
familia Colonna. Sunt arestați toți oamenii ducelui, inclusiv medicii Clemente și Galiano. Lucreția și Sancha când văd ce se întâmplă, îi cer explicații lui Michelotto Corella, iar acesta le trimite la papa Alexandru al VI-lea. În timp ce ele sunt cu papa, Michelotto îl ucide pe Alfonso. Lucreția și Sancha nu au permisiunea să vadă corpul lui Alfonso, nici să meargă la înmormântarea făcută în grabă în seara de 18 august. Alfonso este condus pe ultimul drum la lumina torțelor, acompaniat de
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Dar neavând nimic de mărturisit, sunt eliberați și trimiși la Neapole. Dar nu toți s-au întors: la câteva zile după moartea ducelui, unchiul său, Giovanni Maria Gazullo, este găsit mort. Pentru uciderea lui Alfonso, Cesare s-a justificat înaintea papei spunând că acesta încerca-se să-l ucidă. Știrea despre moartea violentă a ducelui de Bisceglie, devine de domeniu public chiar și peste hotare. Doi ani mai târziu, Lucreția este căsătorită cu Alfonso I d' Este. Înainte de căsătorie, Lucreția a
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
curtea regală. În cele din urmă, Caroline a trăit destul de armonos cu soțul ei. Ea i-a tolerat adulterul și problemele financiare. După decesul tatălui ei în 1839, s-a distanțat de curte, vorbind de acele vremuri drept ""domnia lui Papa"." A fost un mare patriot și obișnuia să spună că nu exista nici un motiv să călătorească, simțindu-se întotdeauna cel mai bine în Danemarca. Ea a fost, de asemenea, loială față de la Copenhaga și a rămas în timpul epidemiei de holeră
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
Pleacă grabnic la București, din Spania, unde se află. Impresionat de tragicul eveniment, si de imaginea tatălui, îi pictează portretul, din memorie. „13 August 1999 - Altea. În afară de ce mi se întâmplă în clipa de față (golul lăsat de moartea lui Papi), viața mea a fost o înlănțuire de evenimente fericite. Nu îmi doresc nimic anume, nimic special, doar să continue că până acum”. (Constantin Pacea, Însemnări din „Caietul albastru, 1997-1999”). La Altea iese mult la peisaj, adnotând caiete întregi cu peisajele
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
sora lui Carol al II-lea din a doua căsătorie a lui Filip al IV-lea al Spaniei. În realitate miza era controlul Spaniei și a posesiunilor sale din Europa și de peste Oceanul Atlantic. Indecis, Carol al II-lea ceruse sfatul papei, care pentru a evita ca Spania să ajungă în mâinile Habsburgilor și să recreeze aceeași concentrare a puterii din timpul lui Carol Quintul, l-a sfătuit să lase tronul unui francez. Carol al II-lea, ascultând sfatul papei, îl desemnează
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
ceruse sfatul papei, care pentru a evita ca Spania să ajungă în mâinile Habsburgilor și să recreeze aceeași concentrare a puterii din timpul lui Carol Quintul, l-a sfătuit să lase tronul unui francez. Carol al II-lea, ascultând sfatul papei, îl desemnează succesor pe Filip de Bourbon, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. La deschiderea testamentului declanșarea conflictului era inevitabilă, deoarece noua alianță Spania-Franța era destinată a submina echilibrul european. Conflictul care a urmat este cunoscut ca Războiul Succesiunii Spaniole
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
, cunoscută în istorie și sub numele de Liga venețiană, a fost o coaliție a oponenților hegemoniei Franței în Italia, constituită la inițiativa papei Alexandru al VI-lea la 31 martie 1495. Această alianță grupa Republica Venețiană, Ducatul Milanului, Statele Papale, Sfântul Imperiu Romano-German și Regatul Aragonului. În condițiile în care regele Carol al VIII-lea al Franței invadase Italia, mărșăluind rapid spre sudul
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
secolul al V-lea, sunt vizibile sub un geam de sticlă în dreapta altarului. Izvoarele baptismale inițiale se află în pridvorul bisericii. La 27 aprilie 2014 biserica a fost profanată de militanți evrei de extremă dreapta, la câteva săptămâni înaintea vizitei papei Francisc în Israel La 17 iunie 2015 ea a fost incendiată de fanatici evrei de aceeași orientare, care au lăsat și un graffiti dușmănos pe zid, citat din rugăciunea Aleinu leshabeah - „Fie stârpiți idolii”. Pridvorul din stânga, poarta, și alte câteva
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
a fost o alianță anti-venețiană, care îi includea pe Ludovic al XII-lea, Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman și pe Ferdinand al II-lea al Aragonului, constituită la inițiativa papei Iulius al II-lea în 1508. Datorită faptului că a fost inițiată de papalitate, a fost considerată în acea epocă o „ligă sfântă” deși era îndreptată împotriva unui stat creștin. După prima fază a Războaielor Italiene, încheiată cu victoria Ligii
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
ligă sfântă” deși era îndreptată împotriva unui stat creștin. După prima fază a Războaielor Italiene, încheiată cu victoria Ligii Sfinte și retragerea francezilor din peninsulă, au apărut disensiuni între doi din actorii principali ai Ligii: autoritatea papală și Republica Venețiană. Papa Alexandru al VI-lea a extins teritoriul Statelor Papale în Italia centrală, anexând regiunea istorică Romagna. Profitând de moartea papei Alexandru al VI-lea și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
și retragerea francezilor din peninsulă, au apărut disensiuni între doi din actorii principali ai Ligii: autoritatea papală și Republica Venețiană. Papa Alexandru al VI-lea a extins teritoriul Statelor Papale în Italia centrală, anexând regiunea istorică Romagna. Profitând de moartea papei Alexandru al VI-lea și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general al forțelor papale), seniorii deposedați de domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile Republicii Veneția, devenind vasali ai acesteia
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
și Republica Venețiană. Papa Alexandru al VI-lea a extins teritoriul Statelor Papale în Italia centrală, anexând regiunea istorică Romagna. Profitând de moartea papei Alexandru al VI-lea și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general al forțelor papale), seniorii deposedați de domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile Republicii Veneția, devenind vasali ai acesteia în schimbul redobândirii vechilor domenii. Senatul venețian a acceptat această ofertă și în 1503 a ocupat mai multe
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile Republicii Veneția, devenind vasali ai acesteia în schimbul redobândirii vechilor domenii. Senatul venețian a acceptat această ofertă și în 1503 a ocupat mai multe orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă trupele. Republica Venețiană, cu toate că a decis să recunoască suveranitatea papei asupra acestor cetăți și să plătească un tribut pentru ele, a refuzat
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
ocupat mai multe orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă trupele. Republica Venețiană, cu toate că a decis să recunoască suveranitatea papei asupra acestor cetăți și să plătească un tribut pentru ele, a refuzat să predea efectiv acele orașe. În această situație, papa Iulius al II-lea a reușit să-i facă pe regele Franței Ludovic al XII-lea și pe împăratul
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]