KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...537 538 539 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

libertate, puțini dintre noi „vom alege“ nesfârșitul șir de seriale sofisticate și propaganda de stânga pe care vor să ni le bage pe gât. Când vor înțelege aceste bunicuțe ale mafiei audiovizualului că poporul englez dorește la sfârșitul zilei un pic de ralaxare și puțin divertisment? El nu vrea să fie „educat“ de un critic bărbos pedant care prezintă un spectacol de trei ore, cu un mim olog din Bulgaria. Dați-i drumul cu reglementarea, dacă asta va însemna mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
rubrica ta în ultimul timp. Nu știu cum naiba poți să te uiți la mizeria asta. Nu mă mai mir că ești în ton cu retardații ăia fără creier care-ți citesc ziarul. Nu ești mai breaz ca ei. Detectez oare un pic de iritare postcoitală? — Pentru numele lui Dumnezeu! — Nu-nțeleg de ce te mai regulezi cu Nigel dacă nu face decât să te indispună. — Ideea asta te face fericit, nu-i așa? — Îmi imaginez că îi face fericiți pe toți de la ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
șef a fost prea încântat de acel articol, spuse ea. — Nu mi-a spus nimic. — Cum merg lucrurile de când a preluat postul? — Greu, ca să fiu sincer, spuse Alan. E chiar groaznic. — O, da? Cum adică? — Nici un ban pentru programe. Nici pic de entuziasm pentru programe, sau cel puțin nu pentru genul de programe pe care vreau eu să le fac. Este incredibilă atitudinea lor față de chestia asta cu Kuweitul. Le spun de luni de zile că ar trebui să facem o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ăla de televizor! Ridicase tot mai mult glasul, până când aproape că răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator. Seacă, lipsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Da? — O, da. Altminteri nu te-aș fi chemat aici. Nici unul din nou nu scoase o vorbă câteva secunde. — Și...? Patrick se lăsă pe speteaza scaunului și zâmbi glumeț. — Mai întâi cred că ar fi bine să-mi vorbești un pic despre ea. Despre ce se află în spatele ei. De ce ai scris o carte despre familia Winshaw? De ce ai scris despre ei o carte care pare să fi început ca o istorie a familiei și s-a transformat în roman? De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În anumite momente - momente de mare slăbăciune, recunosc - îi duc un pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu prea e. De exemplu, mi-a fost de mare folos când a murit mama. A fost bun cu mine. Dar tatăl tău... e încă..? — În viață? Habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
bine, nu mă mai ocup de salvarea oamenilor. Asta-i tot. Vreau să înțelegi asta. Ne-am continuat drumul în tăcere. După un timp, a adăugat: — Deși nu cred că tu ai nevoie să fii salvat. Poate doar scuturat un pic. — Mi se pare corect, am spus și apoi am pus o întrebare simplă: Te ocupi și de scuturarea oamenilor? Zâmbi. — S-ar putea. S-ar putea. Simțeam apropierea iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească, mâncate de rugină; chiar și capetele unor nefericite animale sălbatice de diverse specii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
târziu, din câte am înțeles, L-au găsit, săracu’ de el, abia a doua zi dimineața. A avut probabil dureri insuportabile. Se pare că atunci s-a apucat de băut. Se spune chiar că... înțelegi, s-ar fi scrântit un pic. A devenit cam ciudat - la minte, vreau să zic. Phoebe nu spuse nimic. — Deci te-am prevenit care-i situația în casa asta. — Trebuie să mă îmbrac special pentru cină? întrebă ea. — Nici gând! Nu pentru mine, în orice caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
că are dreptate. — Deci care e târgul? — Ce târg? Mă culc cu tine și ce capăt în schimb? O expoziție de grup? O expoziție personală? Cronici în ziare? Voi fi prezentată multor oameni bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va fi o treabă regulată? Roddy se duse la cămin, unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin, se strecură înăuntru și se așeză pe pat. — Ce este? Vino și stai un pic aici. Se așeză lângă el. Nu pot să dorm, spuse el. Nu mai părea să urmeze o altă explicație. — Și...? — Și m-am gândit să vin să văd cum te simți. — Mă simt bine. N-am făcut nici o boală fatală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Cum ți-ai ars toate lucrările. Mă gândeam că - corectează-mă dacă greșesc - nu e genul de poveste pe care să i-o spui oricui. M-am gândit că poate (o luă de după umeri) ai început să mă placi un pic. — Poate, spuse Phoebe, îndepărtându-se foarte puțin. — Există ceva între noi, nu? spuse Roddy. Nu e doar în imaginația mea. S-a înfiripat ceva acolo, jos. — Poate, repetă Phoebe. Glasul îi era lipsit de orice inflexiune. Începuse să se simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
despre neobișnuita comandă pe care am primit-o de la ea. — Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă băiete. O femeie închisă într-un azil de nebuni nu prea este în poziția de a investi de capul ei averea moștenită. Ea are nevoie de un agent responsabil care să acționeze în numele ei - așa cum a făcut acum treizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
poliției, după cum am spus: dar am avut și motive mai importante. După atâția ani, îngustimea, insularitatea, trufia meschină a vieții de provincie deveniseră insuportabile pentru un bărbat cu temperamentul meu. A, dar tot spațiul ăsta era altfel atunci: avea un pic de stil, înainte de a se muta în el agenții imobiliari și consultanții de management. Era boem, plin de viață, palpitant. Pictori, poeți, actori, artiști, filozofi, homosexuali, lesbiene și printre ei, detectivul. Orton și Halliwell locuiau imediat după colț. Joe venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
aerul curat părură să mă învioreze imediat. Apartamentul nostru de la subsol se afla pe o stradă lăturalnică nu departe de Earl’s Court Road, la câteva minute de mers pe jos de stația de metrou. Era o zonă animată, un pic cam prea aglomerată și cam deocheată; forfota și vânzoleala ei fără sfârșit te copleșea uneori, dar în după-amiaza asta mă remonta. Am început brusc să simt, pentru prima dată, că porneam poate într-o mare aventură. Ca să ajung de la Earl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat tot mai multă încredere și urcușul a fost mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Hai să ne exprimăm așa: cum naiba să impunem sancțiuni la ceva ce nu vindem de la bun început? Mm? Thomas zâmbi. — Ai dreptate în privința asta. — Știu că Major nu e de prea mult timp în post și toți suntem un pic îngrijorați că nu știe ce jocuri face. Dar ascultă-mă pe mine - e băiat bun. Face ce i se spune. Sorbi o gură de ceai. Și-n plus, poate că se mută în curând. — Deja? — Așa se pare. Margaret și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
stereo din mașină când se întorcea acasă în aceeași seară, a auzit: — Graham, îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât. — Nu-i nimic, nu-i nimic. — Unii s-au dus la masă și s-a prelungit un pic, din păcate. Nu, zău, nu-i nimic. Ați avut deci ce sărbători... — A fost o întrunire plăcută. Foarte pozitivă. — Au...? — Au dat undă verde. Ne-au dat undă verde. — Adică au... — Au ridicat semnalul. Nici o problemă. Suntem persoane de încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Au dat undă verde. Ne-au dat undă verde. — Adică au... — Au ridicat semnalul. Nici o problemă. Suntem persoane de încredere pentru țara noastră, în ceea ce-i privește. Avem prioritate la licența de export. — Dar restricțiile... — Trebuie doar să fim un pic prudenți, atâta tot. — Prudenți? Cum...? — Am fost sfătuiți să... înțelegi... să minimalizăm aplicațiile... militare ale mașinilor. Trebuie să avem grijă să spunem la ce folosesc și așa mai departe... — Cum ar fi... mecanică... — Mecanică generală sau să subliniem că aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Mi-au făcut toate astea azi-dimneață, a zis. A durat cam o oră. A fost groaznic. Ce ți-au făcut? am întrebat. — Mai întâi, m-a văzut doctorița Gillian. Cea care face internările. A fost foarte drăguță, dar părea un pic supărată de ceva. I-a pus să-mi facă o radiografie aici. Pe loc. A trebuit să mă ridic în capul oaselor în pat și mi-au pus placa asta pe spate.Pe urmă a trebuit să-mi țin respirația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nimeni. — Hai să coborâm, spuse Hilary. Propun să-i găsim pe Tabitha și pe domnul Sloane și să avem cu toții o discuție amănunțită despre asta. — Și îl lăsăm așa? întrebă Thomas când ceilalți începură să plece. — O să-l... spăl un pic, dacă vreți. Am ce-mi trebuie în geantă. — Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul scării, spuse Michael neluând-o în seamă și continuându-și gândul lăuntric. Ceva s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
țin socoteala intrărilor și ieșirilor voastre. — Și nici urmă de Dorothy, nu? se aventură Hilary. — Singura persoană pe care am văzut-o, spuse bătrâna, a fost tatăl tău. A trecut pe aici acum câteva minute. Am sporovăit și noi un pic. Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
lui Graham și tentativa eșuată de asasinat a lui Mark. Deci acum a căzut și el în dizgrația familiei Winshaw, spuse Phoebe. Familia asta pare să ajungă peste tot, nu? — Bineînțeles. Asta e problema cu ei. Se mai gândi un pic la această poveste, apoi întrebă: — Ce făceai la spitalul de Anul Nou? — Vizitam pe cineva. O prietenă. S-a îmbolnăvit pe neașteptate. Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]