14,689 matches
-
noastre! - rezistă acestui Timp care ne este dușman și prieten totodată. Și el ne dăruie bolile și degenerescența, dar și ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii ni-l fură, alungându-l „dincolo”, În transcendent, promițându-ne, parcă, și o „altă perspectivă” din acel „suiș” urcat de noi, alta decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la timp”, apărându-mă Într-un fel, pentru a nu mă „balansa” Într-un alt „fel de a fi” - insuportabil pentru cel care eram, dar și mai de „neconceput” pentru cei care mă Înconjoară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la senectute, al deschiderii mele și pentru ceea ce e „nou”, o stare poetică a nervilor, a sensibilității, să-i spunem, dar și un semn că sunt „Încă tânăr”, că pot reacționa ca un organism neuzat de timp față de experiențe și trăiri plenitudinare, de vârf. Că Încă nu am ajuns „să-mi fie frică!” și pot privi cu o anume candidă curiozitate În unghere ale realului ce se luminează brusc. Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii În munca D-stră nobilă. Nicolae Milord </citation> <citation author=”MILORD Nicolae” loc=”Piatra-Neamț” data =”6.8.1977”> Mult apreciate Domnule Dimitriu, Mi-ați prilejuit momente de o pură și emoționantă trăire sufletească - citind „Contribuțiile biografice” ale veșnicului regretat creator de imagini omenești nemuritoare - neuitatul nostru - Aurel Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să-mi facă cinste oricând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
participanți la expediție. Valorificarea individuală a călătoriei și traducerea ei în alte structuri și genuri a continuat prin Rețeaua Internațională de Literatură - o alianță de instituții cu profil literar din Europa. Însă nimic nu poate egala și transmite celuilalt emoția trăirii imediate, „de la fereastra vagonului”, a unei asemenea incredibile experiențe, care își găsește într-un jurnal de bord formula cea mai excitantă. *** Două precizări se impun în legătură cu prezentul volum. 1. Nu am știut din prima clipă cum va arăta povestea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
felului în care îl poți folosi. Ai două opțiuni: a) să recuperezi emoțiile trăite mai devreme, în zilele precedente, când nu ai avut răgazul să le notezi în jurnalul tău, dar în acest caz vei scrie în contul timpului menit trăirii imediate a noilor realități, lipsindu-te, deliberat, de o sumă de întâmplări și senzații „pe viu”, sau b) să sari, să renunți la fixarea anumitor episoade, sperând că oricum vei salva ceva, ulterior, din hardul memoriei tale, deci să absorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lașitate”, cum nu se sfiesc s-o afirme unii, mai ales tineri?! Nu știu!...Ă Da, acestea au fost și, se pare, încă sunt „cheia sau cheile romantice” ale firii mele, ale acelui „caracter care, în definiție nietzscheniană, înseamnă „o trăire tipică ce revine mereu”. 3 „Hat man Charakter, so hat man auch sein typisches Erlebnis, das immer wieder kommt.” - „Ai caracter, ai deci și o trăire-tip ce revine mereu”. O frază care m-a urmărit decenii, mult înainte de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cheile romantice” ale firii mele, ale acelui „caracter care, în definiție nietzscheniană, înseamnă „o trăire tipică ce revine mereu”. 3 „Hat man Charakter, so hat man auch sein typisches Erlebnis, das immer wieder kommt.” - „Ai caracter, ai deci și o trăire-tip ce revine mereu”. O frază care m-a urmărit decenii, mult înainte de a o fi pus ca motto la partea a doua, centrală, a romanului meu În absența stăpânilor, apărut la finele anului 1966. Pe vremea aceea, criticii români
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noțiuni ce trebuie reconsiderate în spiritul filozofiei nietzscheniene pentru ca fraza sus-menționată să câștige cât de cât în claritate; caracter, acest cuvânt, aici, nu are o semnificație morală, așa cum îl folosim noi îndeobște când înseamnă mai degrabă „fire, structură, alcătuire”. Typiches-Erlebnis - trăire-tip vrea să însemne acea „reacție”, „reflex individual” al cuiva care nu seamănă în nici un caz cu al altuia sau cu al altora, ci, el, acel „reflex”, „reacție” devine „tipică” doar în rarul caz când cel care o trăiește devine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de aceasta: de faptul că „ea”, această reacție, reflex de comportament sau de gândire e caracteristic, specific în cel mai înalt grad propriei individualități. Și de această calitate a „specificității”, a „individualității”, respectivul ins devine conștient nu numai dacă această trăire-tip se repetă - deoarece și alte reflexe de comportament se pot repeta „în cerc”, ci dacă acest „motiv esențial” al „caracterului său” poate fi - și trebuie să fie! - unul formator, unul absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul” mai sus citat al demisiei mele și al protestului meu de la Paris și al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian”, al căutării obsedante, tenace a „propriului motiv”, a propriei trăirii-tip, oricine, orice om are șanse la „izbăvire”, la „realizarea” profundă, organică, dincolo de social, la „exprimarea” radicală, spectaculoasă și fantastică a propriului său eu. O „izbăvire”, cum ușor se poate constata, în afara religiei, a bisericii de orice tip, o „sărbătorire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care am comentat-o în varii momente ale biografiei mele literare mi-a anunțat, mi-a „luminat” încă din anii post-adolescenței ideea, criptică, pentru mine, de destin. Ce mai poate însemna „azi” această noțiune, această „realitate”? Și ce „înseamnă” această „trăire-tip” ca s-o putem recunoaște, s-o facem „să revină mereu”? Mai sus afirmam, mereu în legătură cu sentința esențială a lui Nietzsche, că orice om, orice individ are, posedă sau, dacă vreți, are acces la o „trăire-tip” - și poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce „înseamnă” această „trăire-tip” ca s-o putem recunoaște, s-o facem „să revină mereu”? Mai sus afirmam, mereu în legătură cu sentința esențială a lui Nietzsche, că orice om, orice individ are, posedă sau, dacă vreți, are acces la o „trăire-tip” - și poate în asta rezidă și explicația noțiunii de „muncă” din esența lui Goethe, dincolo de coloratura ei severă, protestantă. Și, de fapt, ambiția tinerelului zăpăcit care eram înainte de debutul târziu editorial a fost aceea de a refuza orice „muncă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
străduința milioanelor este de a-și găsi un loc de muncă, un loc, o muncă pregătită și „înghețată” încă înainte ca ei să-l ocupe, s-o adopte, „înghețată” încă înainte de nașterea lor. Deoarece Nietzsche vrea o „muncă” ca o trăire-tip ce revine mereu, esențială, deci de neocolit și fatală unui caracter, și, doar prin aceasta „el” devine „caracter”, are dreptul de a avea un destin. Și „pasiunea goetheană” apare, în acest fel, cu certitudine, deoarece, dacă tu, ins neînsemnat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de neocolit și fatală unui caracter, și, doar prin aceasta „el” devine „caracter”, are dreptul de a avea un destin. Și „pasiunea goetheană” apare, în acest fel, cu certitudine, deoarece, dacă tu, ins neînsemnat, amestecat printre milioane, îți descoperi o „trăire-tip” a ta, numai a ta, de-o „specificitate fantastică, unică”, atunci nu se poate să nu „ți-o iubești”, să dezvolți o adevărată „pasiune” pentru ea, ea ce devine astfel, ineluctabil, „munca” ta, cariera ta. Și cuvântul „pasiune”, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în istoria lui Christ sau iubire totală, oarbă pentru o persoană de alt sex, prinde deodată un sens nou, ciudat: devine o „pasiune pentru tine-însuți”, mai bine zis pentru acea parte a ta care se „înjugă cu bucurie” la acea „trăire-tip”, care, revenind mereu - și ea nu poate face decât aceasta, de a „reveni mereu” deoarece este cheia firii, a persoanei tale în ce are mai particular, mai nobil, mai unic! -, îți poate dărui „un destin”! Și atunci cum să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal cu o vizetă și paznicii lor niște ființe rudimentare, fericite de a avea „un om viu sub mână”?! Și dacă această „veșnică revenire a unei trăiri-tip” este „cheia” destinului, a „libertății profunde” a unui individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui destin inform, colectiv, „tras la calapod înainte de nașterea lui chiar!” - atunci, poate că ne putem apropia cât de cât de „misterioasa” idee nietzscheniană
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care sunt convinși că destinul umanității este de a descoperi noi și noi legi ale materiei, ale originii cosmosului etc., credință pe care s-a bazat și hiper-răspândita, ca o religie aproape, idee de progres! Oare „eterna revenire a unei trăiri-tip” în „celula” destinului unui individ nu „rezumă” ea legea universală a „veșnicei reveniri” sub incidența căreia Nietzsche vedea înaintarea istoriei? Și nici măcar o spirală, cum o înțelegeau unii comentatori ai lui Hegel, acea „aspirație spre Eroul în care se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el, aici, adevărul. Desigur, despre propria-i persoană și tribulațiile ei, dar, mai ales, adevărul despre trecut, acel trecut în care am fost cu toții trăitori și prizonieri, adevărul despre noi deci! Deoarece orice trecut conține un dat al misterului, orice trăire umană, individuală sau colectivă, și, de fapt, pentru acest lucru sute și sute de mii de oameni caută în artă, în povestire și roman, să „afle”; ce s-a întâmplat cu cutare sau cutare erou sau eroină, dar, mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Genesareth, Cum merge el cu picioarele pe ape. De l-am putea revedea pe omul din Palestina. Da, Charles Péguy ar fi putut să-l revadă. Să regăsească bucuria noastră copilărească. Să se simtă împăcat cu sine însuși și cu trăirile-i împărtășite. Mie unuia nu mi s-a arătat nimic. O mică livadă cu bananieri la Genesareth, o biserică ultramodernă (1982) la Tabgha, locul înmulțirii pâinilor, și o alta, tot ultimul răcnet, în formă de farfurie zburătoare, acoperind la Capernaum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin repetarea gesturilor primordiale, pline de sens. „Mitul reintegrează omul într-o epocă atemporală, care este, de fapt, un illud tempus, un timp auroral, «paradisiac», dincolo de istorie”; la fel procedează și inițierea, pentru care mitul constituie viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul și nici timpul nu au uniformitate: „spațiul nu este omogen, ci reprezintă rupturi și spărturi”, din care emerge sacrul, iar timpul se întrerupe pentru a lăsa să se reverse „Timpul creat și sanctificat de zei”. Prin această
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calendaristic, este evidentă. Iarna însăși reprezintă un timp privilegiat pentru dobândirea cunoașterii superioare, „e vremea transmiterii miturilor și riturilor, când novicilor le apar spiritele și-i inițiază”. Cele douăsprezece zile în care se practică obiceiurile noastre tradiționale cuprind, la nivel trăirii magice, întoarcerea strămoșilor care trebuie cinstiți ritual. Nici această simultaneitate cu provocarea inițierii la nivel metaforic nu este întâmplătoare, dată fiind condiția similară a neofitului cu cea a călătorului către „lumea fără dor”. Suprapunerea zilelor dintre Crăciun și Bobotează, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
structura complexă a unor texte care înglobează mai multe tipuri clasificate de Aanti Aarne și Stith Thompson. Trăsătura fundamentală a creațiilor populare cu subiect inițiatic este dată de „răsturnarea funcției referențiale a limbajului”. Folosirea cuvintelor cu funcție de reprezentare se subsumează trăirii în contingent, durata limitată afectând și enunțurile emise de om prin opțiunile reduse de comunicare, timpul destinat comunicării, volatilitatea exprimării, lipsa de semnificație profundă a mesajului, volatilitatea memorării conversației. Putem identifica în opoziția text oral - comunicare orală, antinomia dintre cuvânt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]