14,325 matches
-
ca Într-un hotel. Nu avea nici o intenție să revină În Franța, dar În primele săptămâni trebui să plece de mai multe ori la Paris, pentru vânzarea apartamentului și transferul contului bancar. Lua avionul de 11,50 de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul pierdea Înălțime, se cufunda lent, atras irezistibil de această viață, de acest freamăt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe la treisprezece-paisprezece ani cumpăra lanterne, mici obiecte mecanice pe care Îi plăcea să le demonteze și să le monteze Întruna. Își aminti și de un avion cu motor, dăruit de bunica, pe care nu reușise niciodată să-l facă să zboare. Era un avion frumos, În culori de camuflaj kaki; până la urmă, rămăsese În cutia lui. Străbătută de curente de conștiință, existența lui avea totuși anumite trăsături individuale. Există ființe, există gânduri. Gândurile nu ocupă spațiu. Ființele ocupă o porțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai ales cu părinții mei, cămi place să fiu de ajutor acasă și că ador să am prieteni. Ca pasiuni, pot să spun că sunt vrăjit de mașini și curse de mașini. Îmi plac călătoriile cu părinții, mai ales dacă zbor cu avionul. În concluzie, acesta ar fi autoportretul meu. Voi ce credeți? Numele meu este Bianca Bădărău și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu totul soarele, și așa cam palid, zburând grăbite în depărtare. Văzându-le, am început să mă întreb către ce locuri minunate se îndreaptă? Cât de lungă le este călătoria? Ce frumuseți văd în drumul lor? Oare cum se vede totul de acolo din văzduhul fără margini ? Dar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
întreb către ce locuri minunate se îndreaptă? Cât de lungă le este călătoria? Ce frumuseți văd în drumul lor? Oare cum se vede totul de acolo din văzduhul fără margini ? Dar cum ar fi dacă aș putea și eu să zbor? Soarele cobora spre asfințit, iar peste parc s-a lăsat o pulbere de lumină roșiatică. Această întrebare nu-mi dădea pace. Am simțit atunci o dorință neobișnuită: aș fi vrut să-mi crească și mie aripi, să zbor sus de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
eu să zbor? Soarele cobora spre asfințit, iar peste parc s-a lăsat o pulbere de lumină roșiatică. Această întrebare nu-mi dădea pace. Am simțit atunci o dorință neobișnuită: aș fi vrut să-mi crească și mie aripi, să zbor sus de tot, până în slava cerului, pentru a călători departe alături de acele păsări. Sămânța năzdrăvană Bianca Hermeniuc A venit mult așteptata vacanță de primăvară! Eu și părinții mei ne-am hotărât să plantăm flori în grădină. Ne-am dus la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi pe deasupra capului meu. − Vrei să vii cu mine? Poate ar trebui să plecăm, mi-a șoptit ea. Aș fi vrut să mai stau în acel loc fermecător, dar se făcuse seară. Cu greu m-am despărțit de acele meleaguri
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
repede geamul și ea m-a întrebat: — Vrei să vii cu mine în palatul de cleștar? — Da, mi-ar face plăcere să merg în ținutul tău dar.... — Atunci, vino în caleașcă! Imediat m-am simțit luată pe sus și am zburat împreună cu ea peste case și blocuri, peste dealuri și munți împodobiți cu zăpadă argintie, peste mări și țări, până când am zărit un castel imens, străjuit de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
viu, numai în natură. Să învățăm istoria din filme sau în muzee, iar geografia pe teren, în excursii cât mai multe. Din când în când, am putea citi sau am putea scrie compuneri în mijlocul naturii, acolo unde gândurile noastre ar zbura libere. Iar dacă am obosi, școala ne-ar putea oferi locuri de joacă și relaxare în care ne-am petrece timpul până spre seară. Se înțelege că la școala visurilor mele nu trebuie să se dea elevilor teme. Mi-aș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
timp s-au mai schimbat niște lucruri, se auzi din nou aceeași voce plângăreață. — Michael, treci imediat În camera ta! tună Elvis. Cele două tabere se Înfruntară cocoșește, din priviri, estimându-și reciproc Înzestrările de război. Câteva săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra. „Noroc cu Columb, altfel rămâneați nedescoperiți“, punctă ironic o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi urmarea unui prânz prea Îmbelșugat ori a digestiei proaste)... Vă rog să defluiți În mod pașnic și organizat către locuințele dumneavoastră... (cuvinte care nu pot fi reproduse de o editură respectabilă)... Piața se umpluse de huiduieli. Câteva obiecte au zburat spre capul Înnobilat de chipiu, iar polițistul a dispărut după parapet, urmărit de un cor de Înjurături. — Huooo, curcane! a urlat unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca, În recluziunea salonului de spital, Înțepenit În interiorul instrumentelor medicale de tortură, cu piciorul ținut În aer de contragreutăți sau cu perfuzii Înfipte În vasele comunicante, să-i dai drumul să-ți zboare de pe umăr. Astfel, boala franceză mi-a permis să văd Turnul Eiffel și castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco Polo, grație unui puseu de febră spaniolă am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nutrimente și oxigen populațiilor băștinașe. Sfârșitul lumii m-a prins În mijlocul mării, când o mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare, săgeți. „Trebuie să citești; ai face mai bine să stai acasă”, zicea mama ori de cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie și adesea rămînea în loc cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama înlătura din calea mea spinii, fără a cugeta mai mult la urmări. De atîta puf, cînd îmi veni vremea să zbor din cuib, m-am pomenit chinuit de neliniști. Nici acum n-am scăpat de năravul de a căuta bunăvoință în jur: mai simt nevoia de îngeri păzitori. Pentru asta însă trebuia ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
naveta? - Taci, tată, azi toată lumea se învîrte. - Noi am fost crescuți altfel, oftă bătrînul cu amărăciune. Din vîrful buzelor, la unul din consilii, directoarea îl prezentă pe Tomulescu drept „noul nostru coleg”. Ocupat să culeagă de pe jos o foaie care zburase din dosarul directoarei, acesta nu mă privi. Acasă m-am arătat surprins de transformarea lui. - Las-o pe aia, îmi zise junior, aia a fost la ședință. Era tocmai ședința în care, după matură chibzuință, hotărîsem să iau taurul de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind prin cataloage, o întrebă pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident vizita o făcea în urma unui denunț căci, descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați, dar fără ca expresia plină de rîvnă să-i dispară, directoarea se ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să se abandoneze acelor acțiuni violente (dacă tot nu se abandonează în brațele nimănui!), pe care oamenii de rând le‑ar numi infracțiuni, dar pe care noi le numim normă, desigur norma noastră, nu a altora. La faza asta Anna zbură din clasă, ceea ce și intenționase de fapt. În timp ce Adalbert Stifter continua să țină discursuri despre roșeața oamenilor tineri care capătă această culoare în obraji atunci când sunt priviți pe neașteptate - îi place tare mult noțiunea asta de rușine, uite‑l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta lui prozaică o nimicește complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]