136,121 matches
-
urmăriți politic de regimul comunist). De asemenea este prezentă frecvent în emisiunea „Ora de veghe” a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
care asigurau apărarea regiunii, fortificațiile care protejau Aachenul și regiunea Ruhr erau de bună calitate și reprezentau obstacole formidabile în calea înaintării forțelor americane. Americanii planificaseră o străpungere în acest sector, care trebuia să fie crucială pentru atacul aliat, de vreme de la est de Aachen se întindea un teren în mare pare plat, care se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate. Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în tunul antiaerian Flak 36 (ori Flak 37)]] În aceeași zi (12 octombrie), în sud, două regimente de infanterie germană au încercat să recucerească dealul Crucii controlat de americanii Diviziei I. După lupte grele, germanii au cucerit pentru o scurtă vreme controlul asupra înălțimii dar, până la sfârșitul zilei, dealul a fost recucerit de americani. Militarii germani din cele două regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
reușit să se strecoare în hotel în sprijinul apărătorilor. Ei au respins mai multe asalturi ale americanilor asupra clădirii. Mai târziu, un contraatac viguros al germanilor a dus la cucerirea unor avanposturi ale infanteriei americane și a îndepărtat pentru o vreme presiunea aliată asupra hotelului Quellenhof. În cele din urmă, germanii au fost obligați de tirurile de mortiere americane să se retragă . Pentru limitarea pierderilor infanteriștilor din prima linie, americanii au luat hotărârea să distrugă ultimele puncte de rezistență germane cu ajutorul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Brahms se află sub impresia îndemnurilor lui Robert Schumann de scrie o simfonie, precum și sub vraja ascultării Simfoniei a IX-a de Beethoven într-un concert la Köln sub baghetă lui Ferdinand Hiller Mai întâi la Köln, apoi la Düsseldorf, vreme de patru ani s-a străduit tânărul compozitor la proiectul unei simfonii în re minor (care era și tonalitatea Simfoniei lui Beethoven).La început 1854 lucrarea a luat însă chipul unei sonate grandioase pentru două piane. La începutul lui iulie
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Reynolds a început un turneu de conferințe cu John Cleves Symmes, Jr. Reynolds a acceptat teoria lui Symmes că pământul este gol în interior. Ideea lui Symmes a fost acceptată ca posibilă de către unii oameni de știință respectați în acea vreme. Cei doi au susținut discuții pe această temă. Când Symmes a murit, Reynolds a continuat prelegerile sale, care au prezentate în săli pline din diferite orașe aflate în estul SUA (cu o taxă de particiapre de 50 de cenți). De-
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
am scris o Suită pentru orchestră pe care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură destul de ciudată și pe care Kodàly l-a dat vreme îndelungată elevilor săi, ca exemplu de monodie. Finalul, o tarantelă capricioasă, era, după părerea mea, destul de reușit. Lucrarea a fost dirijată în 1904 de Pierné. Doamne! Câte insulte! Părerea lui Georges Vanor a fost exprimată pe scurt: „Drăguță, dă un
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
așa că Mario a părăsit România cu bunicii la vârsta de 5 ani. Ajuns în Israelul nou creat, după o perioadă petrecută într-un cămin de copii și alta, sub auspiciile asistenței sociale, într-o familie care l-a crescut o vreme, s-a reunit la Tel Aviv cu mama, noul soț al acesteia și bunica sa. A învățat la școala "Graetz" și apoi, la Liceul municipal H (Ironí Hey) din Tel Aviv. La 18 ani și-a satisfăcut serviciul militar apoi
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
în 1800. "The Saturday Evening Post" a publicat articole despre evenimente de actualitate, editoriale, subiecte de interes, umor, ilustrații, poezie (cu contribuțiile trimise de cititori), benzi desenate (inclusiv "Hazel" de Ted Key) și povestiri ale celor mai importanți scriitori ai vremii. Ea a fost cunoscută pentru ilustrațiile sale de mari dimensiuni și pentru lucrările de ficțiune. Ilustrațiile au fost publicate pe copertă și incluse în paginile cu povestiri și publicitate. Unele ilustrații din "Post" au devenit populare și continuă să fie
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
un secret că Charles Whibley a contribuit anonim la revistă cu Musings without Methods timp de peste douăzeci și cinci de ani. T. S. Eliot le-a descris ca fiind „cele mai bine susținute bucăți de jurnalism literar de care știu eu, în vremurile recente”. În romanul polițist (1931) de Dorothy Sayers procurorul scoțian ce lucra cu lordul Peter Wimsey este menționat ca citind „cel mai recent număr al Blackwood”, în timp ce au petrecut câteva ore plictisitoare de noapte așteptând ca ucigașul să apară.
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
Un alt redactor influent din istoria sa a fost Ferdinand Brunetière (după 1893). Aici au publicat Alexandre Dumas, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a dezvolta un spirit critic și analiza vieții politice în general (metode de administrație, organizare civilă și politică, resurse financiară, industriale și agricole), prin comparație cu
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
Hugh Wilson. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Brendan Fraser, Alicia Silverstone, Christopher Walken, Sissy Spacek și Dave Foley. În 1962, Dr. Calvin Webber (Christopher Walken), un om de știință excentric care, la fel ca majoritatea oamenilor din acea vreme, crede că un război nuclear între SUA și Uniunea Sovietică este iminent. Acesta își construiește un adăpost antiatomic, complet funcțional sub curtea sa. În timpul crizei rachetelor cubaneze, crezând că va escalada conflictul, Calvin și soția sa gravidă, Helen (Sissy Spacek
Adolescentul atomic () [Corola-website/Science/336432_a_337761]
-
ceea ce s-a numit „Revoluția Biblică” a publicului evreiesc național-religios. După Războiul de Yom Kipur Ben Nun a fost unul din fondatorii mișcării Gush Emunim. Întrunirea constitutivă a mișcării a avut loc în 1974 in casa sa din Elon Shvut. Vreme de mulți ani a fost membru al secretariatului lui Gush Emunim. În 1976 a urcat cu alți membri ai Gush Emunim în regiunea Samaria și a luat parte la fondarea așezării evreiești Ofra. În anul 1985 a înființat școala Ulpaná
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
lui Gush Emunim. În 1976 a urcat cu alți membri ai Gush Emunim în regiunea Samaria și a luat parte la fondarea așezării evreiești Ofra. În anul 1985 a înființat școala Ulpaná de fete din Ofra si a condus-o vreme de un deceniu.În 1986 a înființat Buletinul religios pentru studii biblice „Megadim” în cadrul Institutului de perfecționare a profesorilor de pe Muntele Har Etzion (în zilele noastre Colegiul Yaakov Herzog) În anul 1996 împreună cu Yaakov Shapira a creat Seminarul (Midrasha) „Yiud
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
Lângă lacul negru, Asfaltit”). Contractul de editare fusese obținut cu mare greutate de un coleg de gazetărie al autorului, când acesta din urmă își pierduse orice speranță că va mai vedea vreodată romanul tipărit. Editura Scrisul Românesc publica la acea vreme în special cărți școlare, precum și literatură scrisă de rude (gineri sau nepoți) ale conducătorilor politici care o sprijineau cu fonduri. Prima ediție completă a romanului, tipărită într-un tiraj de 7.000 de exemplare, s-a epuizat în mai puțin
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare să-i găsesc, ca scriitor, soluția salvatoare. N-am știut să-l izbăvesc. M-am mulțumit
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de caracter nebănuită și pleacă voluntar la luptă, jertfindu-și viața. Realismul scrierii se datorează creionării autentice a mediilor sociale existente în perioada desfășurării acțiunii. Personajele lui Cezar Petrescu sunt indivizi normali, ce erau ușor de recunoscut de cititorii acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei Vardaru sunt reprezentanți tipici ai aristocrației românești și ai marii finanțe, dornici să stăpânească și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
nu compromite numele vânzătorului, prin urmare plata se face direct și nu prin bancă. "„Preferăm piața direct, nu prin bancă... E mai primitiv și mai puțin elegant, aproape preistoric, dar e mai discret și mai prudent pentru toată lumea pe asemenea vremuri”", afirmă cumpărătorul german. Reprezentant tipic al politicianului corupt, Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Asimat al Jabali), „Mireasă verii” (Erus al Masaif), uneori și orașul cetei (Medinat a-dhabab) Originea numelui orașului este un cuvant semitic, posibil arameic, însemnând „loc înalt”, fiind legată de situația lui pe înălțimi. Climă predominantă la Aley este cea mediteraneană, vremea fiind similară cu cea din celelalte sate și orașe de pe Muntele Liban: iarnă cu ninsori și ploi (cantitatea de precipitații pe Muntele Liban este de 1500 mm), în timp ce vară este călduța și agreabila. De aceea Aley este supranumit „Mireasă verii
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
linia Hauranului - în care o parte din locomotivă a explodat, iar trenul s-a răsturnat ucigând 8 persoane și rănind alte 21. În 1910 s-au stabilit la Aley personalul fondator al Universității americane din Beirut, care a locuit aici vreme de mai mulți ani. În octombrie 1947 s-a reunit la Aley conferință consiliului Ligii Arabe în legătură cu problema Palestinei. În anii 1960 în hotelurile și cazinourile din Aley s-au produs mai multe stele ale cântecului arab, majoritatea trăind în
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
Șerban, realizatorul a ceea ce Pavel Șușară numea „cea mai bună emisiune culturală românească după "Seratele muzicale" a lui Iosif Sava”, "A cincea roata". Și-a dat Doctoratul în Managementul Campaniilor Electorale, de care s-a și ocupat pentru o scurtă vreme. A plecat la București ca producător în publicitate la Tempo Advertising, după care, la scurtă vreme, și-a făcut propria agenție. De numele lui se leagă câteva campanii și branduri românești care au devenit celebre. După cum el însuși spune, e
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
a lui Iosif Sava”, "A cincea roata". Și-a dat Doctoratul în Managementul Campaniilor Electorale, de care s-a și ocupat pentru o scurtă vreme. A plecat la București ca producător în publicitate la Tempo Advertising, după care, la scurtă vreme, și-a făcut propria agenție. De numele lui se leagă câteva campanii și branduri românești care au devenit celebre. După cum el însuși spune, e pasionat de foarte multe lucruri, mereu curios. Are o bibliotecă și o cinematecă impresionante și o
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
7 februarie 1921 adunarea generală a membrilor a hotărât transformarea Camerei Avocaților în barou. Cu acea ocazie a fost ales primul decan al baroului în persoana avocatului Aurel Cosma. A profesat avocatura până la moarte. Ca avocat, a scris în gazetele vremii numeroase articole politice și a colaborat la partea de jurisprudență din "Enciclopedia Română". A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
P-12MP, pe calea translatării aparaturii pe noua bază de elemente (două camioane tot-teren de tip Ural). În același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]