16,186 matches
-
orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în "Pelerinajul lui Childe Harold" l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost și în Albania, vizitându-l pe Ali Pașa din Ioannina. În Atena s-a îndrăgostit de o domnișoară de doar 12 ani, Teresa Macri, căreia i-ar
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
părinții și nu se mai întoarce la Byron. La 21 aprilie fiind semnat actul oficial de divorț. La patru zile după divorț, pe 25 aprilie 1816, Byron părăsește Anglia pentru totdeauna. În Belgia vizitează câmpul de luptă de la Waterloo, apoi călătorește în sus pe Rin; își petrece vara în Elveția împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, a soției acestuia, Mary Godwin și a tinerei Claire Clairmont, sora vitregă a lui Mary. Locuind în vila Diodati, lângă Geneva, în vara lui 1816 finalizează
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
au acuzat că vizează superficialul și senzaționalul. Zola nu ezită să convoace jurnaliștii pentru a le dovedi seriozitatea cercetărilor sale prin prezentarea dosarelor pregătitoare. Scriitorul se sprijină așadar pe o solidă cercetare și realizează chiar anchete pentru care trebuie să călătorească în regiunile pe care vrea să le descrie. Deplasarea romancierului într-un loc pentru documentare a provocat frecvent glume și ironii în rândul detractorilor. Critica a văzut în aceste « mișcări puerile », o lipsă a imaginației scriitorului. Era, într-adevăr, în
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
stranele) din stejar aurit, precum și policandrele, sfeșnicele și candelele de bronz au fost dăruite de regele Carol I al României și sunt din epoca reconstrucției clădirii. Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare. Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în 1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era zugrăvit pe dinafară, dinspre curte. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
al revistei "Le Temps" (1887), calitate în care vă face elogiul lui Zola (1892). În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras și când publică românul "Thaïs". Călătorește , împreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare "Le Lys rouge" (Crinul roșu, 1894). Anatole France este ales membru al Academiei franceze. Este o perioadă în care scriitorul
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
împreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare "Le Lys rouge" (Crinul roșu, 1894). Anatole France este ales membru al Academiei franceze. Este o perioadă în care scriitorul călătorește mult în Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia (1895, 1896, 1898).
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
Făgăraș. După hirotonirea sa ca preot, l-a ajutat pe ordinarius-ul arhidiecezan, mai întâi Pr. George Dănilă, fostul său rector la Academia de Teologie, și apoi pe Alexandru Todea, protopopul Reghinului, devenit din noiembrie 1950 episcop. În acea perioadă a călătorit prin întreaga arhidieceză, culegând date din parohii și protopopiate, despre preoții și călugării întemnițați, despre situația călugărițelor și a credincioșilor rezistenți (netrecuți la Biserica Ortodoxă Română), reușind să comunice aceste date Sfântului Scaun, papei Pius al XII-lea. În aceeași
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
și pentru Frederic al II-lea al Prusiei, care, după prima lor întâlnire din 1769, l-a descris ca fiind ambițios și capabil să pună lumea pe foc. Ministrul francez Vergennes, care l-a întâlnit pe Iosif când acesta a călătorit incognito în 1777, l-a considerat a fi "ambițios și despotic". După moartea tatălui său în 1765, el a devenit împărat și a fost făcut co-regent de căre mama sa în dominioanele austriece. Ca împărat nu a deținut puterea reală
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
prospețimea impresionismului”. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătorește des la Rouen sau la Dieppe, în Normandia. Pictează vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuințelor, atunci apare seria de picturi reprezentând viața urbană de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pissarro se bucură în sfârșit de o recunoaștere a publicului și
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
hotărât în cele din urmă să se întoarcă și să continue expasiunea imperiului său spre apus. La întoarcerea spre Babilon, Alexandru pierde trei sferturi din ostași din cauza foametei și a căldurii deșertice. Odată ajunși în Carmania, scapă de greutați și călătoresc fără probleme până la Hermezia, și mai departe către Persia. Totuși, crizele sale de mânie s-au agravat. A pus să fie ucis fostul său general Parmenion când a aflat că fiul său, Filotas a complotat împotriva sa. L-a înjunghiat
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
În Egipt, Alexandru a fost portretizat ca fiul lui Nectanebo al II-lea, ultimul faraon înainte de cucerirea persană. În Coran, el a fost o figură eroică, care a construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi in lumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un profet. De remarcat este faptul că Bucefal, calul său favorit, a fost numit Ducipal, care înseamnă "cap de taur", făcând aluzie la forma unui taur cu
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
groapa. Se spune că a cucerit Roma și Cartagina. Ar fi întâlnit giganți, oameni fără cap, cu șase picioare și șase brațe, pitici, oameni-maimuță și oameni galbeni în India. A fost înghițit de un pește uriaș și scuipat afara. A călătorit în ținuturi întunecate unde Soarele nu răsărea niciodată. Ar fi explorat Munții Himalaya. Că a zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
rezistență spirituală permanentă și putere de negare, astfel încât să nu capitulezi, să nu te lași pradă impulsului de a te închina în fața obiectului, de a-l idolatriza pe Baal, adică să nu îl accepți ca pe idealul tău. » Dostoievski mai călătorește cu Nikolai Strahov în Elveția și vizitează orașele din nordul Italiei: Torino, Livorno și Florența. În 1863 își publică impresiile într-un jurnal de călătorie, "Însemnări de iarnă despre impresii de vară", ce îndeplinește și rolul unui eseu despre Europa
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
dintre Anna și rudele lui Dostoievski (Pavel Isaev, fiul vitreg din prima căsătorie, sau Emilia Feodorovna Dostoievskaia, soția lui Mihail Dostoievski), decât de instabilitatea nervoasă a scriitorului. Pe 14 aprilie 1867, cei doi miri părăsesc Rusia, cu intenția de a călători pentru trei luni în Europa. Amenințat fiind însă cu tribunalul de către creditori, Dostoievski hotărăște să prelungească șederea: soții se întorc astfel peste aproape patru ani. Anna și Dostoievski se stabilesc mai întâi în Berlin, apoi se mută în Dresda. Scriitorul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
că mi-am pierdut memoria și - vă rog să mă credeți - am uitat (literalmente am uitat, fără cea mai mică exagerare) subiectele romanelor mele și personajele înfățișate, chiar și pe cele din "Crimă și pedeapsă". În vara anului 1877, scriitorul călătorește cu soția la conacul Maly Prikol din apropierea orașului Kursk, apoi vizitează Darovoie, reședința estivală a copilăriilor sale. În octombrie Dostoievski anunță că va suspenda pentru doi ani publicarea "Jurnalului" din cauza afecțiunilor medicale, dar și pentru că dorește să se dedice exclusiv
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
sau Zizine, (*24 ianuarie 1829, Suceava - †1897, București), om politic și literat. Face studiile gimnaziale în celebrul pension al lui Rud Toepfer în Geneva, merge apoi la Paris, unde se ocupă mai ales de științele fizice și matematice, călătorește prin America. Devine la 1857 ministru, la 20 octombrie 1858 îl înlocuiește pe Ștefan Catargiu în căimăcămia de trei, iar între 2 februarie - 20 aprilie 1870 este Ministru de Finanțe, la 1870 agent diplomatic la Belgrad, la 1872 Director General
I. A. Cantacuzino () [Corola-website/Science/299341_a_300670]
-
participa la manevrele militare de lângă Dublin și au petrecut câteva zile de concediu în Killarney. În noiembrie, lui Albert i s-a adus la cunoștință bârfa că fiul lui avea o aventură cu o actriță în Irlanda. Îngrozit, Albert a călătorit la Cambridge, unde studia fiul lui, să-l confrunte. Până la începutul lunii decembrie, Albert s-a simțit foarte rău. El a fost diagnosticat cu febră tifoidă de Sir William Jenner și a murit la 14 decembrie 1861. Victoria a fost
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
mitologie atenuează caracterul lasciv al compozițiilor. Tablourilor sale le este foarte caracteristică paleta întreagă a culorilor deschise și pure. Renunțând complet la perspectivă, pictorul așază formele decorative în același plan cu siluetele personajelor. În ultimii 15 ani ai vieții, Klimt călătorește mult în Germania, Belgia și Italia. La Ravenna descoperă frumusețea bazilicii "San Vitale". Mozaicurile de inspirație bizantină, de un aur strălucitor, produc asupra lui o profundă impresie și, ca efect, începând din acest moment folosește tot mai des placarea aurie
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină. În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles). Bolnavă de cancer și
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
sunt remarcate de personalitățile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, își intitulează primul volum de versuri "Sonetele morții". Călătorește în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, ("Dezolare", New York, 1922), care-i deschide drumul spre recunoaștere universală. În 1945 primește Premiul Nobel pentru literatură.
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai multe ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals. În Italia, descoperă Veneția și Florența. Copiază tabloul lui Tiziano ""Venus din Urbino"". Acum se naște în el vestita temă a "Olympiei", care va
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
Londrei dar departe de aerul viciat al capitalei deoarece era astmatic. În acel timp Kensington era un sat în afara Londrei, dar mai accesibil decât Hampton Court. Un drum particular se întindea de la Palat până la Hyde Park, destul de largă pentru ca să poată călători câteva trăsuri. palatul a fost îmbunătățit și extins de Sir Christopher Wren cu pavilioane atașate la fiecare colț de blocul central. Apoi, când Wren a reorientat casa cu fața la vest, a construit aripile de nord și de sud cu intrări separate
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
au repezit imediat spre sobă și au salvat prețiosul document. Joyce i-a mulțumit a doua zi surorii sale, spunându-i că manuscrisul conținea fraze pe care cu siguranță nu le-ar mai fi putut rescrie. În aprilie 1912, Joyce călătorește la Padova pentru a da niște examene necesare calificării sale ca profesor în Italia. Deși obține un scor excelent (421 de puncte din 450), șansele lui de a se angaja sunt barate de o birocrație rigidă, care refuză să îi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Deși obține un scor excelent (421 de puncte din 450), șansele lui de a se angaja sunt barate de o birocrație rigidă, care refuză să îi echivaleze diploma obținută în Irlanda. În vara anului 1912, Nora și fiica ei, Lucia, călătoresc singure la rudele lor din Galway, lăsându-l în Triest pe James Joyce. Măcinat de dor și gelozie, scriitorul decide să le viziteze și se îndreaptă, la 12 iulie, împreună cu Giorgio, spre Dublin. Aflând că micul Giorgio este încă nebotezat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
patria-mamă, produsă în urmă cu aproape treizeci de ani, s-a vrut a fi totală. Din cauza psihicului instabil al Luciei, 1933 a reprezentat pentru James Joyce un an de grea încercare, sănătatea sa fiind în continuare prejudiciată. În luna mai, călătorește la Zürich pentru a-și vizita oftalmologul, pe Dr. Vogt, și pentru a-i găsi un tratament fiicei sale. Poposește câteva zile în stațiunea balneară Évian-les-Bains, unde încearcă fără succes să scape de niște crampe stomacale care îl vor chinui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]