14,411 matches
-
la 17 noiembrie, la al doilea tur de scrutin, Emil Constantinescu devenea Președinte al României, cu 7.057.906 (54%) voturi. După mai bine de 60 de ani, se realiza astfel prima alternanță democratică la putere. Victoria în alegerile prezidențiale consolida rezultatul de la parlament, permițând CDR să devină partenerul principal al unei coaliții politice care regrupa toate forțele opoziției anti-Iliescu: Uniunea Social-Democrată formată din Partidul Democrat-FSN al lui Petre Roman și PSDR condus de Sergiu Cunescu și UDMR, cu susținerea grupului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tratarea lor ca înlocuitor al integrării europene. Tratatul politic cu Iugoslavia lui Milosevici, încheiat în grabă a doua zi după acordurile de la Dayton, sau concertarea până la urmă eșuată cu Slovacia lui Meciar pentru sabotarea planului Balladur, nu aveau cum să consolideze perspectivele de integrare a României. La est, România recunoscuse cu promptitudine independența Republicii Moldova și a Ucrainei, dar, mai ales în privința acesteia din urmă, era departe încă de construcția unei veritabile antante. Președintele Iliescu era în prea mare măsură preocupat de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
relațiilor cu Ucraina. La începutul lui iulie 1997, depășind toate rezervele interne încă foarte vii în ambele țări, președinții Constantinescu și Kucima semnau la Neptun tratatul politic de bază între România și Ucraina. Tot din primele luni de mandat, relațiile consolidate cu Polonia puneau bazele unui parteneriat menit să ancoreze solid ambele țări, dar și Ucraina, în structurile europene. Împreună cu intensificarea relațiilor cu Republica Cehă, cu aderarea României la acordurile de liber schimb în Europa centrală (CEFTA), cu o nouă dinamică
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vechilor Ținuturi Secuiești. În fapt, e vorba din nou de o retorică a patriei în pericol, și adevărata cauză a rezistenței față de o reorganizare de fond a structurii administrative moștenite de la Ceaușescu este aceea că elitele politice județene și-au consolidat în asemenea măsură baza de putere locală, încât se tem că o întărire a regiunilor le va scoate din joc. O experiență interesantă și în mare măsură pozitivă a fost cea a euro-regiunilor transfromtaliere din vestul României, care au dus
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reacționat în fața unei înfrângeri pe care o recunoscuse inițial răspândind pretutindeni unde putea să o facă impresia că victoria CDR și a președintelui acesteia este un simplu accident trecător. Accentuată după reuniunea NATO la vârf de la Madrid din iulie 1997, consolidată de marile elanuri retorice naționaliste cu care întreaga opoziție întâmpina măsurile anti-discriminatorii pe care le lua guvernul de coaliție, ostilitatea față de reforme, fie ele economice sau politice, cultivată constant de întreaga opoziție politică și chiar de PD, care ataca coaliția
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
eliminarea brutală a lui Petre Roman. Personaj charismatic în cel mai deplin sens weberian al cuvântului, în primul rând prin indiferența sa față de regulile jocului politic, Băsescu și-a format ca primar o puternică și avidă clientelă de afaceri, a consolidat partidul prin fuziunea, în 2002, cu minuscului partid naționalist al lui Virgil Măgureanu (PNR) și a făcut eforturi mediatice pline de succes pentru a se poziționa ca principal adversar al PSD. Câștigător al unui nou mandat de primar general în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
constituită după câștigarea unui nou mandat de către Traian Băsescu; instalat la 23 decembrie 2009, guvernul Boc IV va fi remaniat la 3 septembrie 2010 (Boc V). În ciuda acestor agitații guvernamentale, câștigarea alegerilor prezidențiale din decembrie 2009 de către Traian Băsescu a consolidat poziția PDL în Parlament, unde distribuția forțelor politice a fost răsturnată de recompunerea majorității, atât prin defectarea UDMR din tabăra opoziției în cea a puterii, cât și prin manevrarea unui număr de parlamentari aleși în 2008 sub sigla PSD și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
decalajului istoric" al României față de vecinii săi din Europa e declinată de-a lungul întregii sale istorii. Elanul de entuziasm declanșat de revoluția română din decembrie 1989 s-a spulberat imediat, mai ales ca urmare a violențelor din iunie 1990, consolidând dramatic neîncrederea tradițională a Occidentului față de această țară greu de clasificat. Căci nu aparținuse decât într-o măsură infimă acelei "Europe a catedralelor", cum a numit-o Georges Duby, fără ca totuși să exercite fascinația alterității pe care Rusia mereu în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
până spre anul 1200. Mărimea suprafeței teritoriului transilvan, pe fondul deficitului demografic al ungurilor, a determinat regalitatea ungară să apeleze la serviciile sașilor și secuilor, populații care au primit pământuri (și privilegii) în zonele de frontieră cu scopul de a consolida militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada (1330) de către regele Carol Robert de Anjou, suplimentată de înființarea mitropoliei ortodoxe a Ungrovlahiei în 1359 cu sediul la Câmpulung a determinat reacții ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă a românilor nu era dublată și de un program politic de unire a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel instrumentalizat pentru a consolida ordinea socială consacrată. Periodizarea este o "ficțiune regulatoare" utilizată de istorici pentru a introduce un principiu de ordine în haosul trecutului (Novick, 1988, p. 16). Trusa de scule intelectuale aflată la dispoziția istoricului conține un număr de sisteme de periodizare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Merită reiterat caracterul succint al descrierii de față, care nu se vrea o analiză de istorie politică, ci dorește în schimb să schițeze, prin câteva tușe, tabloul politicii românești între cele două uniri prin care s-a închegat și ulterior consolidat statul național unitar român. Lucrările călăuză după care ne-am ghidat și la care trimitem pentru analize infinit mai profunde ale perioadei în cauză sunt România 1866-1944 (Hitchins, 1998b), lucrarea canonică despre istoria națională, și O istorie sinceră a poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fie dată doar în 1921, când țăranii care au luptat în "Războiul de Reîntregire a Neamului" au fost, finalmente, împroprietăriți, după ce regele Ferdinand le promisese acest lucru în tranșeele războiului. Ca preludiu militar la Primul Război Mondial, Regatul România își consolidează statutul regional prin implicare în Războaiele Balcanice (1912-1913), în urma căreia își mărește suprafața teritorială prin anexarea Cadrilaterului cedat de către bulgari. Aflată în alianță cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a stabilit paradigma daco-romanismului. Fără să abandoneze romanitatea primară a românilor, Xenopol îi asimilează pe daci în acest fond romanic. Desigur, teza exterminării nu mai poate fi menținută în fața probelor incontestabile care atestă supraviețuirea populației autohtone. Totuși, pentru a consolida noua cucerire, "Traian au așezat aicĭ o mulțime de Romanĭ saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman" (Xenopol, 1890, p. 13). Poporul român s-a format din asimilarea dacilor în matricea etnico-spirituală a coloniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul n-a fost predominatoriu" (cf. Babu-Buznea, 1979, p. 97). Această concepție hasdeană elaborată în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-a transmis, ulterior, și în ariergarda consensului societal reprezentată de literatura didactică unde a fost articulată în ceea ce am numit a fi paradigma xenopoliană a etnogeniei românești. Continuitatea. Teza continuității, varianta românească a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Eminescu, N. Bălcescu și C. Negruzzi), precum și o serie adițională dedicată scriitorilor și artiștilor neamului. (Numărul tuturor acestor tablouri nu este specificat, însă e de presupus că se ridică la ordinul a câtorva zeci de mii.) Cultul dinastic a fost consolidat iconografic prin distribuirea între 1922 și 1926 a 17.300 de tablouri ale suveranilor, colecție întregită de 1.000 de exemplare cu portretul Principelui Moștenitor. În aceeași perioadă au fost redistribuite din depozitele cu material didactic din timpul războiului 59
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de gheizer, cu deosebire în creația culturală. Există în inconștient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de memorie națională, exprimat în formula sa cea mai cristalină în prefața programatică a manualului semnat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secolului al XIX-lea și desăvârșit în formula sa radical exclusivistă, xenofobică și antisemită pe parcursul interbelicului, este înlocuit cu doctrina patriotismului socialist, în care accentul cade pe ultima componentă. Noua doctrină antinaționalistă se străduiește din răsputeri să dizolve identitățile etnice consolidate în tradiția politică românească. În fapt, este un atentat identitar la adresa românismului ca produs nemijlocit al naționalismului etnic exclusivist. Politica stalinistă a chestiunii naționale își vădește caracterul antinaționalist în legiferarea "Statutului naționalităților" din 1945, care consacra, printre principiile sale, următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unirea spirituală a populației (datorită monoteismului) ca preludiu pentru unitatea politică. Biserica și-a continuat misiunea istorică de întărire a statalității românești pe durata întregii orânduiri feudale. În secolul al XIV-lea, spre exemplu, când voievozii români se luptau să consolideze statalitatea, Biserica Ortodoxă a fost partenerul lor de încredere, jucând un rol de seamă în respingerea apostolatului maghiar de catolicizare a populației autohtone. "Lupta Bisericii ortodoxe împotriva catolicismului a fost o parte integrantă din lupta pentru independență" (Roller, 1952, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p. 181). Continuitatea. Constantă a conștiinței istorice românești, teza continuității poporului român pe teritoriul actual al României este consolidată ca pilon de susținere al memoriei naționale și în perioada 1964-1989. Înainte de a demonstra continuitatea daco-romană la nord de Dunăre, agenda autohtonistă a național- comunismului solicita probarea continuității dacice, deci invalidarea tezei exterministe elaborate de cărturarii Școlii Ardelene. Turnura indigenistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109). Carol este acuzat chiar de manipulare simbolică, tărăgănând deliberat proclamarea independenței pentru a-și consolida legitimitatea, "legîndu-se în mod forțat actul de independență de începutul domniei lui Carol I". Stricând planurile regale, M. Kogălniceanu, în calitatea sa oficială de ministru de externe, a declarat "la 9 mai 1877 în fața Adunării Deputaților: "Sîntem independenți; sîntem națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națiunea de sine stătătoare"" (Hurezeanu et al., 1988, p. 114). Prin această manevră, independența națională a fost efasată de orice element monarhic. Înlăturând ultimele rămășite monarhice, regalitatea a fost complet eliminată din memoria națională. Data de 9 mai a fost consolidată în statutul său de pilon al ordinii temporale prin adăugarea încă a unui strat semantic: sărbătorirea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, 9 mai 1945 fiind data capitulării celui de-al Treilea Reich (Almaș și Petric, 1966, p. 155
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
155; Almaș și Fotescu, 1979, p. 156; Petric și Ioniță, 1983, p. 119). Aceste condensări de semnificații într-o singură dată aruncă lumină asupra procesului de construcție politică a memoriei naționale. La fel cum ordinea politică monarhică a încercat să consolideze simbolic instituția regalității prin concentrarea a trei straturi semantice în data de 10 mai, tot așa a procedat și ordinea național-comunistă în sensul aglutinării a două semnificații în data de 9 mai. Merită subliniată în acest context legea halbwachsiană a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a protestatarilor de către minerii chemați de autorități, imaginea internațională a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]