13,997 matches
-
principal al acțiunii personajelor principale ale scrierii. "Neamul Șoimăreștilor" marchează o evoluție calitativă în epica istorică a lui Sadoveanu, dar scriitorul nu reușește să se detașeze suficient de romantismul juvenil al romanului istoric "Șoimii" (1904), reluând concepția de virilitate eroică. Criticul George Călinescu constata că „"Neamul Șoimăreștilor" e ceva mai consistent din punct de vedere epic, dar de aceeași structură”. Apariția acestui roman a fost primită cu mai elogii de către criticii literari ai vremii, care au constatat o mare diferență între
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
al romanului istoric "Șoimii" (1904), reluând concepția de virilitate eroică. Criticul George Călinescu constata că „"Neamul Șoimăreștilor" e ceva mai consistent din punct de vedere epic, dar de aceeași structură”. Apariția acestui roman a fost primită cu mai elogii de către criticii literari ai vremii, care au constatat o mare diferență între "Neamul Șoimăreștilor" și romanul istoric "Șoimii" (1904), publicat în tinerețe. Într-un articol publicat în "Viața Romînească" nr. 5-6/1915, criticul literar Octav Botez a constatat și el un „nemăsurat
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
acestui roman a fost primită cu mai elogii de către criticii literari ai vremii, care au constatat o mare diferență între "Neamul Șoimăreștilor" și romanul istoric "Șoimii" (1904), publicat în tinerețe. Într-un articol publicat în "Viața Romînească" nr. 5-6/1915, criticul literar Octav Botez a constatat și el un „nemăsurat progres” al noului roman față de "Șoimii", observând că romanul are o concepție unitară, fiind "„creația unui artist în plină maturitate care știe să-și disciplineze imaginația și e deplin stăpân pe
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
mare deosebire. Și această deosebire care, în ce privește informația prealabilă, siguranța, conștiența, ca și construcția lucrării, e cu totul în favoarea scriitorului, ne simțim datori a o însemna întâi”". Dincolo de caracterul său istoric, romanul are însă și un profund caracter social. Astfel, criticul Ov. S. Crohmălniceanu îl considera „un episod tragic din istoria conflictului secular care i-a opus pe țăranii liberi marilor boieri porniți să le răpească pământurile și să-i transforme în șerbi”. Boierul Stroie Orheianu încalcă drepturile răzeșilor consfințite prin
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
dialogurile filmului au fost scrise de dramaturgul Eugen Șerbănescu, membru al Uniunii Scriitorilor și fost redactor-șef adjunct al ziarului România Liberă. El a scris un roman intitulat "Dincolo de Groenlanda", care a fost publicat de Editura Cartea Românească în 1997. Criticul Alex Ștefănescu considera că romanul se asemăna prin atmosferă cu "Steaua fără nume" a lui Mihail Sebastian și cu "Magicianul" lui John Fowles, „iubirea romantică fiind multiplicată de jocul de oglinzi al referințelor livrești, în manieră postmodernă”. Șerbănescu a realizat
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
au rămas aproape goale. În următoarele zile de după lansare, sălile au rămas goale. Recenziile critice ale acestui film au fost aproape în totalitate negative. Unii critici au folosit locuțiuni precum „cel mai prost film românesc din toate timpurile” sau „gunoi”. Criticul Valerian Sava (care a văzut filmul de patru ori) a afirmat că Eugen Șerbănescu, directorul general al Centrului Național al Cinematografiei, a promovat în ultimii ani „gunoiul” subcultural din branșă. Filmul "Dincolo de America" a fost considerat un subprodus rezultat din
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
Cinematografiei, a promovat în ultimii ani „gunoiul” subcultural din branșă. Filmul "Dincolo de America" a fost considerat un subprodus rezultat din „matrapazlâcuri”. Sava a scos în evidență că majoritatea criticilor au trecut de la comentarea filmului la solicitarea demisiei/demiterii falsului scenarist. Criticul Andrei Gorzo a folosit pentru descrierea acestui film termeni ca „gunoi”, film inclus în genul „porno cu comuniști”. El afirmă că scenariul lui Șerbănescu este „plin de impulsuri de pornograf” și de dialoguri semidocte, în timp ce regizorul Marius Th. Barna este
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
în genul „porno cu comuniști”. El afirmă că scenariul lui Șerbănescu este „plin de impulsuri de pornograf” și de dialoguri semidocte, în timp ce regizorul Marius Th. Barna este considerat a fi „prea nul ca să aibă până și impulsuri de genul ăsta”. Criticul afirmă că scriitorul „se înfierbântă scriind despre gagici torturate de comuniști”. Personajele au fantezii sexuale bolnave, scenele de sex sunt catalogate ca penale și gratuite, iar scenaristul Șerbănescu și regizorul Barna transformă obsedanta întrebare „de ce s-a sinucis marinarul?” într-
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
descoperea în acel film o serie de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
dintre "Nunta de piatră" și "Dincolo de pod", dintre "Șapte zile" și "Adela", dintre " Să mori rănit din dragoste de viață "și "Sfârșitul nopții", în timp ce tânărul operator Gabriel Kosuth conferă dimensiuni tragice exterioarelor și interioarelor fără speranță ale filmului”, a completat criticul. După premiera filmului, Căliman își exprima speranța că întoarcerea acasă a regizorului nu va avea nimic comun cu întoarcerea acasă a eroului filmului, dar și-a dat seama mai târziu că acest film era de fapt începutul unui adio adresat
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
Căliman își exprima speranța că întoarcerea acasă a regizorului nu va avea nimic comun cu întoarcerea acasă a eroului filmului, dar și-a dat seama mai târziu că acest film era de fapt începutul unui adio adresat cinematografiei și vieții. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După 11 ani de exil, Daniel revine pe Insula Victoriei, sperând că în țara sa, supusă Ligii, ceva s-a mai schimbat totuși. Și s-a
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În prefața cărții "„Cu Diligența prin Pădurea de fagi”" (Ed. Media On, București, 2000) scrisă de Cristina Nichituș, criticul de film prof.dr. Ileana Berlogea scria următoarele: "„Filmele Cristinei Nichituș «Pădurea de fagi» și «Liliacul înflorește a doua oară», mă refer la cele de lungmetraj, alături de numeroasele pelicule de scurtmetraj, o dezvăluie, la fel ca și această carte, hotărâtă, sensibilă
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
la cele de lungmetraj, alături de numeroasele pelicule de scurtmetraj, o dezvăluie, la fel ca și această carte, hotărâtă, sensibilă, paradoxal de energică și fină în egală măsură, însetată de absolut și libertate, dornică să comunice oamenilor și bucurii și dureri”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un detașament de tinere telefoniste asigură funcționarea centralei de la Tâncăbești, în agitatele zile din august 1944. Chipurile telefonistelor dobândesc, treptat, contur și greutate: rumena Durdu, la
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
scris în perioada 1956-1962, după cum a menționat însuși autorul pe ultima filă a cărții, și a fost publicat în 1962 de către Editura pentru literatură din București, într-un tiraj de 30.205 exemplare. Volumul conținea o scurtă prezentare, semnată de criticul Radu Popescu, pe manșetele copertei. În cursul vieții autorului au avut loc două reeditări ale acestui roman: ed. a II-a (Editura pentru literatură, București, 1966, 260 p.) și ed. a III-a (Editura pentru literatură, București, Colecția Biblioteca pentru
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Generalul Alexandru Văitoianu a fost arestat, dar eliberat ulterior. Filipovici s-a recunoscut în portretul Diplomatului, mărturisindu-i lui Zaharia Stancu, care-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta. Perioada în care are loc
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Dioaicăi, cea care a scos ochii sfinților din biserică. Spre deosebire de alte scrieri, Zaharia Stancu păstrează aici o stare de mister, nedezvăluind nici adevărata identitate a Diplomatului și nici viciul pe care îl cultivă acesta și care-i adusese decăderea socială. Criticii literari au scos în evidență caracterul picaresc și pitoresc al romanului, considerându-l printre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu. Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
ale lui Zaharia Stancu, făcând ca "Jocul cu moartea" să fie creația „cu cea mai accentuată tentă de Bildungsroman” a ciclului lui Darie, după cum o aprecia Mariana Ionescu. Textul epic al romanului este întrerupt pe alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest roman care descriu distrugerile și mizeria cauzate de Primul Război Mondial. Naturalismul lui Zaharia Stancu este însă unul subiectiv și liric, încălcând principiul impasibilității tipic scrierilor lui Émile Zola
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. "Prin cenușa imperiului" a fost primit favorabil de către critica cinematografică, care a evidențiat autenticitatea acțiunii, viziunea demistificantă a istoriei, interpretarea seducătoare a lui Gheorghe Dinică și regia profesionistă a lui Andrei Blaier. Criticul Călin Stănculescu îl considera una dintre „marile ecranizări ale cinematografiei românești”, afirmând că acest film are o „monumentalitate și profunzime prin paralelismul dintre agresivitatea mecanismului Istoriei și dimensiunile grotești ale eforturilor individuale de a supraviețui cu orice preț”. O opinie
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul apariției, filmul a avut parte de recenzii în general pozitive. Criticul Nicolae Ulieru considera că regizorul Alexandru Tatos „refuză deliberat, programatic, subiectele «ușoare», de circumstanță, orientându-se hotărât spre filme «cu probleme», spre filme care-și propun dezbaterea unor teme de neignorat ale actualității românești; iar ceea ce reunește filmele sale - dincolo de
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că „regizorul rămâne consecvent sieși, vorbind, în stilul său - de un realism, uneori, abrupt -, despre viață, așa cum și-o dorește omul, despre nevoia de dragoste, despre aspirația spre înalt (pe care o relevă primele metafore ale filmului
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
care o relevă primele metafore ale filmului: un vagonet gol urcă printr-un nesfârșit, parcă, tunel de verdeață, de copaci drepți și înalți, pe versantul unui munte). Interpreți neprofesioniști și actori versați se întâlnesc în distribuția de firesc a filmului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„O tânără care, din credulitate, a făcut un pas greșit, găsește forța de a depăși criza. Ca atâția alții dintre colegii săi, Tatos adoptă și el
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
expoziții și a călătorit mult după cel de-al Doilea Război Mondial. Iosif Ross făcea parte din grupul de intelectuali evrei format din scriitorul Benjamin Fundoianu, gazetarul Filip Brunea-Fox, pictorul M. H. Maxy, Rodica Wechsler, sora lui Fundoianu, sociologul și criticul de film Siegfried Kracauer, etc. Fiica lui Iosif Ross, Lulu, era balerină la Operă și una dintre cele mai apreciate profesoare de la Liceul de Coregrafie, soția talentatului compozitor Ștefan Mangoianu. A primit Premiul de Stat în 1954. Prin Decretul nr.
Iosif Ross () [Corola-website/Science/328860_a_330189]
-
secvența în care Konovalova și Liapin se fotografiază împreună, în imaginile rezultate mai apar regizorul Nikita Mihalkov, operatorul Pavel Lebeșev și scenograful Aleksandr Adabașian. Pentru acest film, Nonna Mordiukova fost de acord să-și pună coroane de aur la dinți. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Maria și-a crescut copiii de una singură, la țară, apoi aceștia s-au mutat într-un port caucazian. În vizită la oraș Maria găsește o
Rubedeniile () [Corola-website/Science/328877_a_330206]
-
în tribul Quraiš, apoi urmează numeroase paragrafe care descriu fascinația pe care poezia luiʻUmar a stârnit-o contemporanilor săi și celor ce le-au urmat. Societatea acelor timpuri se împărțise în două părți: pe de o parte erau poeții și criticii care afirmau predominanța poeziei, iar pe de altă parte erau juriștii și conservatorii care criticau poezia , însă îii admirau în același timp forța și profunzimea inegalabile. ʻUmar se naște într-o familie quraišită la Mecca la o dată necunoscută, spre sfârșitul
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
natale. Romanul este scris la persoana a I-a, iar numele naratorului rămâne necunoscut pe tot parcursul romanului. De la publicarea sa, "" a fost subiect de analiză și critică, fiind considerat o lucrare importantă, ce ilustrează întâlnirea dintre Est și Vest. Criticii adesea îl aseamănă pe Mustafa Said, personajul principal al romanului, cu alte personaje din romane celebre, precum Kurtz din "Inima Întunericului" de Joseph Conrad. Romanul prezintă două generații de intelectuali sudanezi care pleacă din țară natală să studieze peste hotare
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]