14,718 matches
-
București) a fost un academician român, membru de onoare (1871) al Academiei Române și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu. Dimitrie Rosetti scria în "Dicționarul Contimporanilor" că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la scoala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, cănd părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit
Constantin Al. Kretzulescu () [Corola-website/Science/307115_a_308444]
-
susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe și congrese: Praga (1930, 1936), Paris (1930, 1931, 1937, 1946-1958), Londra (1935), Budapesta (1937), Bratislava (1942), Geneva, Berna, Lausanne (1943-1952), Wegimont (1948, 1954, 1958), Veneția (1949), Palermo (1954) etc. A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine printre care "Die musik in Geschichte und Gegenwart", Kassel (1954), "Encyclopedie de la Musique", Paris (1959). A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară ("Rainer Maria Rilke"). A întreprins importante culegeri de folclor muzical în
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României la Expo '92 de la Sevilla și comisar general
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București, bunicul său fiind învățător, iar unchii săi profesori de liceu. Mama, învățătoare, născută la Iași, avea ca unchi pe arhimandritul Iuliu Scriban, pe zoologul profesor Ion Scriban de la Universitatea Cluj și pe autorul "Dicționarului limbii române", August Scriban. Alexandru Balaban a urmat școala primară și cursul inferior de liceu la București, cel superior la Petroșani, apoi Facultatea de Chimie Industrială la București între anii 1949 și 1953, unde a asistat Ia cursurile unor prestigioși
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
români, București, 1995, p.243-245. · Dorina Rusu, Membrii Academiei Române (1866-1996), Iași, 1996, p. 295. · Dorina Rusu, Membrii Academiei Române (1866 -1999),Editura Academiei Române, Bucureᗰti, 1999, 430-431 · Nicolae Edroiu, în Transylvanian Review, VIII, 1999, nr. 3, p. 155-157. · Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Casa cărᘰii de ᗰtiinᘰă, Cluj-Napoca 2000, p.266 · Artă, istorie, cultura. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Editura Nereamia, Cluj- Napoca, 2003. · Dicᘰionar Enciclopedic, vol. V, Editura Enciclopedica, Bucureᗰti, 2004, p. 462. · Dan Fornade, Personalităᘰi clujene (1800-2007), Casa cărᘰii
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI, la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate de academicianul Remus Răduleț în octombrie 1983 la Reuniunea
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
precum Vlad Țepeș (tradusă și în limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea unor opere precum "Descrierea Moldovei" și "Istoria ieroglifică", de Dimitrie Cantemir și "Istoria românilor din Dacia Traiană", de
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
și în limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea unor opere precum "Descrierea Moldovei" și "Istoria ieroglifică", de Dimitrie Cantemir și "Istoria românilor din Dacia Traiană", de A. D. Xenopol. În perioada
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
și monografii și peste 300 de lucrări publicate în reviste din țară și străinătate. Este autorul unei „Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secția de
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
Învățământului. Jean Livescu a desfășurat și o bogată activitate științifică, publicând numeroase lucrări, dintre care le cităm pe cel mei reprezntative: De asemenea, a publicat, în colaborare, două volume de Limba germană (1963-1966), Antologie a literaturii germane (1972, în colaborare), Dicționar germano-român (1974) etc. Lui Jean Livescu i se datorează și publicarea ediției critice a Poeziilor lui Goethe. Profesorul Jean Livescu a fost membru al unor organisme de prestigiu: La 3 februarie 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor știintei”". În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România. A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică și genetică umană, între care "Dicționarul Enciclopedic de Genetică", apărut în 1984. Constantin Maximilian s-a născut la 2 august 1928, într-o familie de muncitori. Tatăl a fost fascinat de ideile socialismului utopic. Constantin Maximilan urmat școala primară (1939) și studiile liceale la Liceul „Ioan
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
Revista economică nr.37/1988. Partea a II-a. Revista economică nr.38/1988. Partea a III-a. Revista economică nr.39/1988. , în Nemuritorii Academicieni Români, Agenția Națională de Presă ROMPRES, București, 1995, p. 204-206. Roman Moldovan, în Mic Dicționar Enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, p. 1428. Tudorel Postolache, Academicianul Roman Moldovan în viața secției de științe economice a Academiei Române, Studii de istorie economică și istoria gândirii economice. Editura Academiei Române p. 67-73, vol. XIV/ 2012. Iulian Văcărel, Economia României
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
avut o serie de inițiative și realizări importante. Sub îngrijirea lui s-a publicat "Buletinul Societății Geografice Române". În acest buletin s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicționare geografice pentru diverse regiuni ale României. În 1888, sub conducerea lui Lahovari s-a publicat Dicționarul geografic al județului Argeș. În 1893 a fost numit președinte la Înalta Curte de Conturi; din această funcție a condus instituția și a contribuit
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
Geografice Române". În acest buletin s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicționare geografice pentru diverse regiuni ale României. În 1888, sub conducerea lui Lahovari s-a publicat Dicționarul geografic al județului Argeș. În 1893 a fost numit președinte la Înalta Curte de Conturi; din această funcție a condus instituția și a contribuit la elaborarea legilor, dintre care cea mai importantă a fost "Legea contabilității statului". Pentru răspândirea culturii
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
Poporului Român", al cărei președinte a fost timp îndelungat și care a avut un impact deosebit în public. O inițiativă importantă a inginerului G. Lahovari, ca secretar general al Societății Geografice, a fost intenția de a publica o serie intitulata DICȚIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARA DE REGAT, din care nu a reușit să publice decât DICȚIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. În introducerea la acesta, Lahovari anunță intenția de a întocmi și publica dicționare pentru provinciile românești (locuite de români) din țările
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
în public. O inițiativă importantă a inginerului G. Lahovari, ca secretar general al Societății Geografice, a fost intenția de a publica o serie intitulata DICȚIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARA DE REGAT, din care nu a reușit să publice decât DICȚIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. În introducerea la acesta, Lahovari anunță intenția de a întocmi și publica dicționare pentru provinciile românești (locuite de români) din țările învecinate ca Bulgaria, Serbia, Macedonia, Transilvania, Bucovina. În colaborare cu generalul C. Brătianu și Grigore Tocilescu
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
fost intenția de a publica o serie intitulata DICȚIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARA DE REGAT, din care nu a reușit să publice decât DICȚIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. În introducerea la acesta, Lahovari anunță intenția de a întocmi și publica dicționare pentru provinciile românești (locuite de români) din țările învecinate ca Bulgaria, Serbia, Macedonia, Transilvania, Bucovina. În colaborare cu generalul C. Brătianu și Grigore Tocilescu, a elaborat și publicat Marele Dicționar Geografic al României, în cinci volume, care a apărut in
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
la acesta, Lahovari anunță intenția de a întocmi și publica dicționare pentru provinciile românești (locuite de români) din țările învecinate ca Bulgaria, Serbia, Macedonia, Transilvania, Bucovina. În colaborare cu generalul C. Brătianu și Grigore Tocilescu, a elaborat și publicat Marele Dicționar Geografic al României, în cinci volume, care a apărut in Editura Socec între 1898 - 1902. Pentru această lucrare enciclopedică au fost adunate informații din județe timp de 15 ani. Apărută în condiții de execuție ireproșabile, lucrarea depășește lucrări similare publicate
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
lucrare enciclopedică au fost adunate informații din județe timp de 15 ani. Apărută în condiții de execuție ireproșabile, lucrarea depășește lucrări similare publicate în alte țări, care se limitează la denumirea unor localități, munți și cursuri de apă. În acest dicționar complex cu 30.000 de termeni se prezintă informații statistice, sociale, istorice, etnografice, arheologice care au o deosebită valoare științifică. Trebuie menționată prezența lui G. Lahovari la conferințe și congrese internaționale, unde era primit ca un mare savant român. În
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
filologie" (1981) și, mai recenta (2005), "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)". Cercetarea originii cuvintelor românești rămâne în centrul preocupărilor lui M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi al "Dicționarului Limbii Române" - DLR, serie nouă, ce continuă vechiul "Dicționar" al Academiei, început în 1906. Operă a mai multor generații de filologi, această impresionantă întreprindere, dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
români (Sec. XVI-XX)". Cercetarea originii cuvintelor românești rămâne în centrul preocupărilor lui M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi al "Dicționarului Limbii Române" - DLR, serie nouă, ce continuă vechiul "Dicționar" al Academiei, început în 1906. Operă a mai multor generații de filologi, această impresionantă întreprindere, dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe Marius Sala și M. În aceeași direcție de cercetare
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
a mai multor generații de filologi, această impresionantă întreprindere, dusă la bun sfârșit în 2010, i-a avut în ultimul deceniu ca redactori responsabili pe Marius Sala și M. În aceeași direcție de cercetare se înscrie o altă lucrare fundamentală: "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", apărut în 1974, în care, pe lângă cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
română veche (1402-1647)", vol. I-II, Antologie, introducere, ediție îngrijită și note de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, București, 1969; "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi", București, 1972; "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident. Studii de cultură și
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]