14,928 matches
-
confesiuni creștine, tradiționaliste sau protestante, doctrina adventistă este exprimată printr-o mărturisire de credință, prezentată pe articole (puncte de credință, principii fundamentale) care reprezintă credința istorică, progresivă (dinamică) și universală a Bisericii. Aceste articole de credință sunt în același timp doctrine pentru cateheză și, prin urmare, acceptarea lor ca principiu și trăire este condiție de admitere la botez. Articolele de credință nu sunt dogme (decizii sinodale nechimbătoare), ci expuneri confesionale pe care candidații și membrii le pot verifica și confrunta cu ajutorul
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
adventistă (reprezentativă), de a oficializa o anumită învățătură sau practică. Există și opinii teologice sau practici, care nu au fost votate la nivel general și nu au caracter oficial, chiar dacă pot fi dominante. Numărul de articole în care este expusă doctrina adventistă este fluctuant. În primul rând, aceeași doctrină poate fi expusă mai detaliat, sau mai concentrat. Din motive practice, numărul „punctelor de credință a variat între 4 și 28 de articole, atât în sens istoric, cât și geografic. Diferența aceasta
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
sau practică. Există și opinii teologice sau practici, care nu au fost votate la nivel general și nu au caracter oficial, chiar dacă pot fi dominante. Numărul de articole în care este expusă doctrina adventistă este fluctuant. În primul rând, aceeași doctrină poate fi expusă mai detaliat, sau mai concentrat. Din motive practice, numărul „punctelor de credință a variat între 4 și 28 de articole, atât în sens istoric, cât și geografic. Diferența aceasta nu reprezintă o variabilitate confesională în interiorul adventismului, ci
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
mai concentrat. Din motive practice, numărul „punctelor de credință a variat între 4 și 28 de articole, atât în sens istoric, cât și geografic. Diferența aceasta nu reprezintă o variabilitate confesională în interiorul adventismului, ci o variație de expresie a aceleiași doctrine. Cea mai rezumativă expunere doctrinală împarte aceste articole în trei categorii: 1. Articole de credință comune cu restul creștinătății: Autoritatea Bibliei; Creatorul și creația; Dumnezeirea (Trinitatea); Christos ca Dumnezeu adevărat și om adevărat; Întruparea (nașterea din fecioară), misiunea și moartea
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
formele de ocultism; respingerea cultului morților (sfinți, strămoși, eroi etc.); respingerea cultului imaginilor, și a oricăror forme de materialism mistic (lucrurile pot avea doar rol didactic și decorativ, nu ca obiecte venerabile); libertatea morală (liberul arbitru) și responsabilitatea individului, respingând doctrinele predestinaționiste; separarea între stat și biserică și respectarea libertății de conștiință și de închinare ca drept al omului, în orice circumstanțe; sabatul zilei a șaptea (sâmbăta), ca sărbătoare și repaus săptămânal pentru creștini; etc. 3. Articole de credință exclusiv adventiste
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
biserică și respectarea libertății de conștiință și de închinare ca drept al omului, în orice circumstanțe; sabatul zilei a șaptea (sâmbăta), ca sărbătoare și repaus săptămânal pentru creștini; etc. 3. Articole de credință exclusiv adventiste, sau cu accent unic adventist: doctrina judecății premileniale („doctrina Sanctuarului"), care afirmă că mântuiții, candidați la nemurirea și fericirea veșnică, sunt judecați în perioada escatologică a istoriei, înainte de revenirea lui Iisus; sabatul biblic ca test escatologic universal și criteriu al judecății ultimei generații; marea controversă cosmică
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
libertății de conștiință și de închinare ca drept al omului, în orice circumstanțe; sabatul zilei a șaptea (sâmbăta), ca sărbătoare și repaus săptămânal pentru creștini; etc. 3. Articole de credință exclusiv adventiste, sau cu accent unic adventist: doctrina judecății premileniale („doctrina Sanctuarului"), care afirmă că mântuiții, candidați la nemurirea și fericirea veșnică, sunt judecați în perioada escatologică a istoriei, înainte de revenirea lui Iisus; sabatul biblic ca test escatologic universal și criteriu al judecății ultimei generații; marea controversă cosmică dintre Christos și
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
sunt judecați în perioada escatologică a istoriei, înainte de revenirea lui Iisus; sabatul biblic ca test escatologic universal și criteriu al judecății ultimei generații; marea controversă cosmică dintre Christos și Satan, explicând manifestările răului, răspunzând întrebărilor privitoare la lume și viață; doctrina reformei sănătății, ca parte a sfințirii trupului, întemeiată pe înțelegerea biblică a unității spirit-suflet-trup; acceptarea Ellenei White ca profet modern, cu autoritate subordonată Bibliei, având rol îndrumător în viața personală și comunitară.
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Herodotus , întâlnirea lui Zalmoxis cu Pitagora nu pare să fi fost posibilă. Potrivit surselor din antichitate și Zalmoxis și Deceneu au călătorit în Egypt de unde au primit învățăturile religioase . Pitagora a primit și el învățături de la preoții egipteni iar similaritatea doctrinelor i-a făcut pe grecii antici să susțină o apropiere Zalmoxis-Pitagora. Religia geto-dacilor se caracterizează prin următoarele Chiar și ritualul de a trimite „mesageri” la Zalmoxis confirmă credința în viața de dincolo, mesagerii urmând a-l întâlni pe Zalmoxis. Ritualul
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
considerat Charles Baudelaire prin volumul "Corespondențe". Trăsături: Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susținătorii acestui curent propun în schimb o literatură a iraționalului. În România, constructivismul s-a concretizat în doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) și mai ales în integralism, bazat pe o fundație constructivistă și combinând elemente din alte curente de avangardă precum suprarealismul sau futurismul.
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
titlului de doctor în economie, este angajat pe postul de conferențiar de economie politică la Facultatea de Științe a Universității din Iași, dedicându-și activitatea pregătirii cursurilor și activității de cercetare științifică. În anul 1929 este numit profesor de istoria doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași, iar în anul următor devine profesor de economie politică și finanțe la aceeași facultate, pe care o conduce până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945). După ce timp de un sfert de
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
de economie politică și de finanțe, printre care menționăm "Cursul de economie politică" (Iași, 1937—1938), în care acordă o atenție deosebită economiei românești. El are contribuții de valoare în diferite domenii ale științelor economice: economie politică, istorie economică, istoria doctrinelor economice, finanțe publice, istorie socială etc. O mare parte a activității sale de cercetare științifică este legată de studierea și valorificarea moștenirii științifice și literare a lui Nicolae Bălcescu. A elaborat numeroase studii și articole dedicate concepțiilor istorice, sociale și
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
istoriografiei economice, publicând studii cum ar fi: "Marx si Bălcescu" (1927), "Mișcarea revoluționară de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848" (1964), "N. Iorga și problemele sociale ale epocii sale" (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat și lucrări de istoria doctrinelor economice: "Introducere în studiul problemei valorii" (1925); "Comentarii și interpretări în istoria doctrinelor economice" (1928); "Chestiuni de economie politică" (1939). De asemenea, a avut contribuții în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială și bancară din România. Menționăm următoarele
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848" (1964), "N. Iorga și problemele sociale ale epocii sale" (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat și lucrări de istoria doctrinelor economice: "Introducere în studiul problemei valorii" (1925); "Comentarii și interpretări în istoria doctrinelor economice" (1928); "Chestiuni de economie politică" (1939). De asemenea, a avut contribuții în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială și bancară din România. Menționăm următoarele lucrări publicate: "Un veac de luptă pentru cucerirea pieței românești"(1926), "Probleme monetare
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
războiului. A fost eliminat din Academia RPR în 1948. În activitatea sa diplomatică, Constantin I. Karadja, marcat de educația sa umanistă și juridică, s-a ghidat constant după principiile dreptului internațional, implicând respectul față de om, necedând presiunilor politice ale momentului, „doctrinelor” la modă sau eventualelor „oportunități”, s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare, indiferent de etnie sau religie. Atât în calitatea de consul general al României la Berlin (1931-1941) cât și ca șef al secției consulare în
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
biblie culoare ivoire de 50 de g/mp. A fost fratele lui Marius Mircu și al lui Marcel Marcian, primul din ei fiind un prolific jurnalist și romancier, membru din ilegalitate al partidului comunist, necontaminându-și fratele mai mic cu doctrina acestuia, de a cărei structură falimentară s-a convins nu foarte târziu. Printre multe sale lucrări, menționăm romanul "Croitorul din Back", cu date biografice care privesc familia sa și orașul Bacău, precum și volume de reportaje care privesc progromurile din Bucovina
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
ediții a "Textus Receptus" (TR) ca singură sursă de traducere. În versiuni care conțin această frază, cum ar fi "Biblia ortodoxă", "" este scris așa (Comma fiind redată aici cu emfază): Pasajul care rezultă e o referire explicită la Sfânta Treime (doctrina potrivit căreia Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt un singur Dumnezeu) și, pentru acest motiv, unii creștini nu sunt de acord cu eliminarea Commei din traducerile moderne ale Bibliei. Totuși, unele traduceri recente precum the New International Version (NIV), the
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
apare în copii mai vechi ale epistolei și nu e citată de părinții Bisericii primare, care ar fi avut multe motive să o citeze în dezbaterile lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești ale Bibliei Se afirmă că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
făcut parte din generația care a avut un contact personal cu apostolii. Astfel, ei fac legătura dintre apostoli, care l-au cunoscut pe Iisus din Nazaret și generația mai târzie a apologeților creștini, apărători ai autorității ortodoxe și dezvoltatori ai doctrinei: părinții bisericii. "Părinții apostolici" se deosebesc de alți autori creștini ai aceleiași perioade prin faptul că teologia și practicile lor făceau parte, în mare, din acele tradiții aflate în dezvoltare ale creștinismului paulin, care a devenit dominant. Până în secolul IV
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
unul dintre principalii exponenți ai literaturii spaniole. Această carte conține un protest de tip „goliardesc” (propriu clericilor sau studenților din Evul Mediu care duceau o viață dezordonată) împotriva posturii integriste a unui prelat care pretindea introducerea în dieceza să a doctrinei papale a celibatului obligatoriu, față de tradiția hispanica a unui contract de convenientă a preotului cu o femeie, potrivită unui teritoriu multicultural cum era dieceza din Toledo, care fusese locul de origine al ereziei adopționismului, a lui Elipando, determinată de conviețuirea
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
planurile arhitectului. Încercările sale de a părăsi țara și de a se alătura familiei, îl vor duce la închisoare, ca și alți membri ai familiei Cantacuzino și ai altor familii aristocratice sau nu, a căror stare materială nu concorda cu doctrina comunistă. Este încadrat la București la Direcția Monumentelor Istorice, este concediat, având origine nesănătoasă și concepții învechite, iar după cea de a doua arestare, va lucra la Mitropolia Moldovei, tolerat de autorități, dar protejat de mitropolitul Iustin Moisescu. Pictează și
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
mătușa lor le-o lăsase moștenire; Ricardo i-a scris lui Pío că nu mi suporta, iar acesta s-a decis să se ocupe de brutărie. Stabilit în Madrid, a început să colaboreze la diverse ziare și reviste, simpatizând cu doctrinele sociale anarhiste, dar fără a milita pentru ele. Precum contemporanul său Miguel de Unamuno, nu putea suporta naționalismul basc, împotriva căruia a scris satira „"Momentum catastrophicum"”. În 1900 a publicat prima sa carte, o culegere de povești intitulată „"Vidas sombrías
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
dar și cele câteva abulice și resemnate, precum Andrés Hurtado în „"El árbol de la ciencia"” („"Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a detesta comunismul, fără să-și abandoneze în vreun moment ideile anticlericale, misoginia și concepțiile antropologice lombrosiene, un pic arhaice. În 1935 a fost admis în Real Academia de la Lengua, poate unicul onor oficial de care a
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
și înlăturarea ecleziasticismului, iar Hooker a încercat să stabilească ce metode de organizare a bisericilor sunt cele mai bune. La mijloc, în spatele disputei teologice, era poziția regelui/reginei în calitate de cap al Bisericii. Dacă nu autoritățile sunt cele care să decidă doctrina, și dacă argumentele lui Martin Luther pentru preoția tuturor credincioșilor sunt duse la extrem, caz în care Biserica ar fi condusă de cei aleși, atunci a avea monarhul în fruntea Bisericii ar fi intolerabil. Pe de altă parte, dacă monarhul
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
fi condusă de cei aleși, atunci a avea monarhul în fruntea Bisericii ar fi intolerabil. Pe de altă parte, dacă monarhul e numit de Dumnezeu să fie în fruntea Bisericii, atunci e intolerabil ca parohiile locale să își decidă singure doctrina. Hooker a pornit de la Thomas Aquinas, adaptând însă gândirea scolastică de o manieră latitudinară. El a argumentat că organizarea ecleziastică, la fel ca organizarea politică, e una din "chestiunile indiferente" lui Dumnezeu. Chestiunile doctrinare minore nu afectează mântuirea sufletului, ci
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]