14,078 matches
-
ale identității sociologiei românești. Dezbaterile s-au concentrat pe șapte teme propuse de revistă: relația dintre sociologie ca prototip al raționalității și tradițiile sociologiei acceptate tacit, ca un datum a priori, Însușite În procesul de socializare; impactul tradițiilor sociologice românești dominante În secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX asupra stilului de analiză și interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
raționale sau nonraționale, normative sau morale, instrumentale sau substanțiale conțin referințe intrinseci sau extrinseci ale comportamentelor umane care se transmit prin tradiție de la o generație la alta de sociologi. La fel se Întâmplă și În cazul abordării ordinii sociale. Tradițiile dominante acționează tacit, structurând cercetarea fie În direcția plasării indivizilor În structuri preexistente (paradigma colectivistă), fie În zona negocierilor interindividuale (paradigma individualistă). Dan Dungaciu: Lumea despre care voi vorbi În acest text-răspuns la ancheta Sociologiei Românești este cea a sociologiei românești
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
astfel, indirect, și un text autobiografic: e mărturia unei generații, deopotrivă cu limpezirea ei. Căci a-ți lămuri impulsul rapid spre sociologie după 1989 se transformă, indirect, În dezbaterea prestației celor care l-au făcut posibil. Impactul tradițiilor sociologice românești dominante În secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX asupra stilului de analiză și interpretare sociologică din epocă Ștefan Buzărnescu: Sociologia românească, din rațiuni didactice, compară trei mari repere biografice: a) etapa filologică, sincronă cu formarea limbii literare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe cunoașterea ideilor și practicilor unei noi religii a fost mai curând rară, a constituit cel mai des excepția. Dimpotrivă, se cunosc de-a lungul secolelor conversiuni colective, rezultat al unor cuceriri militare sau politice, impuse prin violență de către puterea dominantă. Aceste convertiri au condus spre situații În care era vorba despre pseudoconversiuni, care au dat naștere la religii noi ce mențin formele vechilor credințe, adăugându-le la cele ale noii religii. Ierarhia diferitelor religii a protestat continuu Împotriva menținerii vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mijloace represive propria sa ideologie, reprimând tentative alternative, sociologia, ca, de altfel, și alte discipline științifice, putea să supraviețuiască și să promoveze mesajul său onest și constructiv doar prezentându-se, În grade și forme diferite, ca fiind compatibilă cu ideologia dominantă. Este adevărat Însă că formulele introductive de justificare ideologică erau adesea de natură a deforma Însuși fondul analizei. Este ușor ca acum să dăm o altă explicație sociologiei românești. Și eu o voi Încerca să schițez o altă explicație, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești, spre deosebire de sociologia mai „integrată” din multe țări socialiste, a fost abandonarea rapidă a acestui program. În perioada de dezvoltare explozivă a sociologiei (1965-1973) temele derivate din programul comunist au fost, practic, abandonate. Al doilea program, care a reprezentat patternul dominant al sociologiei românești În faza sa de maturitate, a avut un obiectiv diferit: schimbarea În direcția modernizării societății românești, creșterea raționalității și realismului organizării sociale, asimilarea științei, În mod special a modelelor cristalizate În Occident, o centrare efectivă pe nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au ajuns În poziții de conducere birocratică. Se poate afirma, de asemenea, că adevărații beneficiari ai acestui „mare pas Înainte” (Tang și Perish, 2000, 21) erau locuitorii mediului urban și femeile, care, prin intermediul industrializării extensive, dar și datorită ideologiei egalitariste dominante, au intrat masiv pe piața forței de muncă, dobândind, În acest fel, o puternică și nemaiîntâlnită autonomie și independență atât În sfera privată, cât și În cea publică. În ciuda prezentării detaliate a „trecutului chinez”, a proceselor ce converg spre perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Autorii descriu și două importante tipuri ale contractelor sociale: cel socialist/comunist, respectiv acela bazat pe principiul pieței. Aceste contracte pot fi considerate tipuri ideale, pentru că Însăși istoria socială și economico-politică a societății chineze este văzută prin lentila contractului social dominant. Cu alte cuvinte, nu se presupune că ar exista perioade caracterizate exclusiv doar de elementele unui singur tip de contract social, dar se caută, prin mijloacele analitice fecunde, o predominanță a unuia sau a altuia din cele două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
privilegiat și particularist la anumite resurse de pe piața muncii. În perioada din care datează cercetările se poate afirma doar faptul că meritocrația, intrarea În anumite companii pe baza meritelor și slăbirea rețelelor și relațiilor de dependență personalizată, Începe să devină dominantă. Un subiect de interes special Îl constituie natura relației dintre femei și bărbați, În special În ceea ce privește succesul negocierilor din sfera privată vizavi de diviziunea sarcinilor domestice. Pe parcursul analizei, autorii ajung la concluzia că nu doar accesul masiv al femeilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe de altă parte, ancheta a pus În evidență faptul că, În cadrul fiecărei generații, educația dată copiilor este mai suplă și mai permisivă decât educația primită de la părinți. Concluzia generală este că, de la o generație la alta, În educație tendința dominantă este de a fi mai indulgentă decât cea anterioară. Întotdeauna, generația intermediară sau pivot este inovatoare, adoptând, moduri de educație flexibile cu privire la copii, chiar dacă generația Însăși a fost educată Într-un stil sever. Sociologii francezi observă o mai mare apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sever decât cei mai mici (Attias-Donfut, 2000, 653). În opinia lui Attias-Donfut, oricare ar fi amplitudinea schimbării sociale, aceasta nu afectează decât o parte din familii În cadrul unei generații. Reproducerea unor stiluri educative - fie că sunt severe sau flexibile - rămâne dominantă: 66% din cei vârstnici, 57% din generația intermediară și 60% dintre cei tineri prezintă o continuitate educațională cu cea a predecesorilor lor. În acest punct al anchetei, sociologii francezi au fost nevoiți să-și pună Întrebarea: „De unde vine schimbarea?”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
părintesc și prin patru filiații ce provin de la fiecare bunic În parte. Educația dată copiilor rezultă dintr-un compromis În gestiunea dublei moșteniri a cuplului parental, În cursul căruia femeile au tendința de a-și antrena partenerul Într-un sens dominant al schimbării, respectiv către Îngăduință În practicile educative. Transmiterea și declinul practicilor religioase Comparația practicilor religioase a trei generații confirmă atât declinul lor istoric, cât și puternica determinare din mediul familial. Conform datelor anchetei, nivelul de nonpracticanță aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generației-pivot Își ajută financiar copiii (tinerii) și numai 6% le dau bani părinților lor (generației vârstnice). În cazul tinerilor, procentele sunt doar de 2% ajutoare financiare către părinți și 0% către bunici (Attias-Donfut, Lappierre și Segalen, 2002). Observăm că orientarea dominantă a solidarităților familiale este direcționată către tineri, aceștia primind daruri, În bani și În natură, atât de la părinți, cât și de la bunici. Este o situație nouă din punct de vedere istoric. În societățile tradiționale - și În numeroase alte țări din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Părinții Împart ajutoarele pentru copii fiind călăuziți de trei principii: cel de egalitate, cel de merit și cel de nevoie (apud Attias-Donfut, 2000, 665). Deși toate cele trei principii sunt funcționale și coexistă - uneori În mod contradictoriu -, unul singur este dominant, și anume cel al nevoii: tinerii cu venituri mai scăzute primesc, adesea, daruri În bani de la părinții lor. Modelul statistic arată că mobilitatea socială a tinerilor influențează, În mod semnificativ, ajutoarele părintești. Tinerii a căror reușită probabilă este estimată a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au contribuit la „pacificarea” raporturilor dintre generații, instituind un nou „contract al generațiilor” (Attias-Donfut, 2000, 677). Introducerea protecției sociale a remodelat statutul diferitelor generații, a modificat funcționarea familiilor, precum și organizarea lor economică. Ea a contribuit la inversarea istorică a sensului dominant al circulației bunurilor: dacă În trecut beneficiarii avantajelor erau generațiile ascendente, astăzi de aceste avantaje profită generațiile descendente. Jocul Între transferurile publice și cele private Între generații implică o reducere moderată, dar reală a inegalităților sociale, atât Între generații, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care comunitățile pot să prospere și să se dezvolte prin cultivarea și participarea sporită a oamenilor În diverse tipuri de relații active, ce trec dincolo de relațiile familiare de felul „toată lumea cunoaște pe toată lumea și toată lumea ajută pe toată lumea”. Argumentăm concepția dominantă potrivit căreia comunitatea constă În acele relații dintre oameni ce reprezintă fundamentul parteneriatelor organizaționale și instituționale ce contribuie la constituirea rețelelor comunitare puternice și, implicit, la construcția capitalului social. Pe această bază, demonstrăm că parteneriatele școală-familie-comunitate transformă școlile În centre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
and develop through their people’s personal development and increasing participation in a variety of types of active relationships that transcend the familiar relationships of the type “everyone knows everyone and everybody helps everybody”. We argue in favour of the dominant conception according to which the community resides in those particular human relationships that represent the basis of organizational and institutional partnerships that contribute to the establishment of strong community networks, and, implicitly, to the construction of social capital. Based on
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
libera circulație 1,9% Starea educației 0,3% Asistența socială pentru păturile vulnerabile 1,1% Starea agriculturii 1,0% Democratizarea societății postcomuniste 1,9% Înviorarea economiei țării 2,7% Oportunitatea de a realiza propriul interes 1,4% Relațiile dintre populația dominantă și minoritățile etnice 0,4% Metamorfoza culturală a cetățenilor 0,4% Libertatea credinței 1,0% Dezvoltarea locală 0,8% Realizările democratice 4,1% Stabilizarea economiei de piață 1,4% Finisarea operațiunilor militare În regiunea Nistrului 0,4% Alte opinii 1
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Water and rural development: its political and social aspects. Parcurgerea tematicii atelierelor ne conduce spre ideea unei abordări multidisciplinare a ruralului În lume, cu accente mai pregnante pe dezvoltarea agrară și teritorială și pe problematica filierelor și securității alimentare. Perspectiva dominantă pare a fi, oarecum paradoxal pentru un congres de sociologie, cea economică și, de altfel, putem mărturisi, abia dacă unul din zece participanți la congresul de la Trondheim erau sociologi prin profesia de bază sau cea academică. De altfel, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nou pentru sociologia românească posibilă, ci și din faptul că privește atât sociologia, cât și Întreaga cunoaștere socială pe care o poate produce tranziția ca pe o componentă indispensabilă a succesului tranziției În România. Iată o paradigmă nouă, pentru că ideologia dominantă În prezent afirmă mai degrabă că tranziția românească este simplul produs al acțiunii politice românești, Întemeiată pe cunoașterea științifică și pe ideologia produsă extern, În lumea dezvoltată. Sociologia și cunoașterea societății românești trebuie să producă atât strategia tranziției În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relații care au un caracter specific și care reflectă atât un mod de organizare a grupului, cât și transpunerea unor proiecții pentru evoluția acestor grupuri; În multe situații, asemenea relații sunt continuări sau reprezentări ale apartenenței tinerilor la structurile sociale dominante și funcționale pentru ei și pentru familiile lor. „Elemente În predefinirea modelului cultural”, al doilea capitol, ne dă definirea generală și conținutul conceptual al noțiunii de model. Tot În acest capitol autorul tratează problema paradigmelor În Înțelegerea modelelor culturale; potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ci și alte ramuri ale sociologiei: sociologia familiei, sociologia educației etc. De aici putem extinde ipoteza potrivit căreia modelul cultural ne propune conotații, interpretări asupra configurației generale a modelelor de comportament. Exteriorizarea comportamentului este rezultatul acțiunii conștiente și În mod dominant voluntare a unor funcții ale culturii ca produse În acțiune. Funcțiile culturii nu Își ating performanțele acționând În mod abstract, ci printr-o Înțelegere de către individ a rolului practice, după ce este cunoscut acest rol prin intermediul modelelor culturale. Astfel se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
niște mythmakers, al căror discurs despre Eminescu apare drept o ,,transpunere de responsabilitate”. ,,Celebrarea” lui Eminescu, a ,,mitului” reprezentat (după părerea autoarei) de acesta are ca scop ,,stabilirea echilibrului cerut de o lume nouă, o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o ,,antropologie de dinaintea antropologiei” În munca de teren sau În opera câtorva dintre marii etnografi și folcloriști români de la sfârșitul veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX. Astfel, studiile etnografice ale lui Simion Florea Marian despre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fie mai adânc: În primul rând, cel care a concesionat terenul acesta fabulos a fost considerat (a vrut el oare să fie astfel considerat?) un urmaș al megalomaniei fostului „mare vânător”, s-a situat Într-o descendență de actor social dominant. În al doilea rând, totul s-a desfășurat Într-un spațiu privat Închis, privilegiat, stabilind linii de demarcație față de lumea obișnuită, față de mediile populare fascinate de această opulentă desfășurare de forțe. În al treilea rând, au fost invitați un număr
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei pasiuni care ține de educație și de personalitatea protagoniștilor, ci o Înscenare de natură să distribuie roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]