14,797 matches
-
de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală pe dinaintea casei, un moscal cu care adeseori mă preumblasem la Copou, picior peste picior. Ivanca! strigai eu din răsputeri, întoarce! Îndată, cacanaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cheltuielile ocazionale necesitate de repararea consecințelor unor accidente. E, până la urmă, o chestiune de optimizare. Iar cât de aproape de ideal e acest optim, e o chestiune de resursele pe care fiecare țară le are la dispoziție. De unde nu e, nici dumnezeu nu cere. Sau, prin similitudine: cheltuim pentru Îngroparea viei În fiecare an, ori acceptăm pierderea datorată unei ierni grele din zece ierni blânde? O dilemă la care e greu de răspuns... În ceea ce ne privește, tot răul spre bine: am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
citiți, anume acela mefistofelic, a stârnit deunăzi o discuție, având grijă s’o și “asezoneze” corespunzător. Tema? De ce există 1001 de ciuperci, și Încă și dintre acelea nebune, când ar putea fi doar una, și aceea bună. Aceea creată de dumnezeu spre Încântarea lui Adam... Să’l lăsăm Însă În pace, cu problemele lui mai importante decât ecologia, dar lăsându-i simbolicul impuls primordial, și să ne Întoarcem - cu gândul bineînțeles - la acele Îndepărtate vremuri. Materia are tendința de autoorganizare, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prin dispariția antinomiei - mlaștină? Menținerea identității celor două elemente, Pământ și Apă, certifică existența la nivel global a unui anume, chiar dacă evoluția Îi schimbă mărimea, unui anume deci nivel al negentropiei. Și Îmi aduc aminte de imaginea biblică a lui dumnezeu despărțind pământul de ape, nu În momentul Creației, ci o vreme după... În a treia zi. Această coexistență, chiar dacă În plină confruntare, Între pământ și apă mi-a atras atenția asupra Îngustei zone de tranziție dintre cele două elemente, ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
drumul spre Arcadia. Profesorul care a întins mereu și oricui mîna pentru a se urca în arca lui Noe ca din ucenic să devină calfă sau mai mult. Și este de înțeles atunci de ce pentru H. Focillon, mîna este un Dumnezeu în cinci persoane. Astfel, prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
românească. Mă cuprinde jalea când văd plin de neputință situația deplorabilă a României, adâncirea ei în jaf, furt, înșelătorie, încălcarea legilor, neluarea nici unei măsuri eficiente, farsa Justiției și a Politicianismului hrăpăreț, angajat permanent și exclusiv în lupta pentru ciolan. Până când, Dumnezeule mare? Cine oare se mai gândește la interesele reale ale poporului român, cine mai poate face ceva pentru apărarea acestor interese? Și totuși, unde este viață, este și speranță. Există speranța că legislația europeană obligatorie și pentru România, să frâneze
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ne este suficientă, este eclipsată de tarele prezentului. Îmi amintesc de fabula „Pisica sălbatică și tigrul” de Grigore Alexandrescu: „Mândria ce arați cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sunt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ „Dacă stramoșii tăi cu tine semănau, Negreșit erau proști câți lor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de la lectură. După cronica cu pricina, m-am întâlnit pe stradă cu el și, când m-a văzut, se aștepta ca un pârlit ca mine să-i cadă în genunchi, mulțumesc, maestre, că m-ați băgat în seamă. Câtă mărinimie, Dumnezeule, așa ceva nu mai găsești în ziua de azi! I-am spus că la mine la țară maniheiștii ăștia erau ceva mai rari, dar un singur lucru m-ar interesa și pe mine, i-a plăcut au ba cartea mea? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ziua de Paști a anului 1988, 10 aprilie 1988. Cu o zi înainte, mama revenise de la Pașcani, unde n-a zăbovit decât o noapte, venise să-mi aducă bucate de Paști, iar pe 11 aprilie era ziua mea de naștere. Dumnezeule Mare, în ziua aceea îi revenise complet auzul. Povestesc ai noștri c-au stat firesc la masă, auzea perfect, s-a simțit bine, era ce-i drept slăbită, iar în jurul orelor 20 i s-a făcut rău, și-a smuls
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plec capul și ca de fiecare dată când trec pe lângă cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai rar, alegem și varianta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Neculce De-am avut, de n-am avut, nimenea nu m-a știut; am făcut cum am putut. Zicală din popor PÂNĂ ÎN AJUN DE A MĂ ÎNSURA, AVEAM SĂLAȘUL NOSTRU de existență boemă fără tată, fără mamă, fără un dumnezeu pe lume, nici stăpân, trăind unii dintre noi din slujbulițe mă runte, alții din expediente și mai mărunte, dar cultivând cu toții acea flacără a tinereții noastre dacă nu chiar studioasă, dar sincer preocupată și, de aceea, neconducând la nimic În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA SA ELIZA DECEDATA LA 1932, IULIE 11 - LOC DE VECI - DUMNEZEULE PĂRINȚI ÎN A TA PAZĂ LAS ACEST LOCAȘ AL MEU DE VECI CINE S-O ATINGE DE EL DE A-L STRICA A-L DEMONTA DUPĂ CUM EL ESTE AZI FĂCUT SEL ARZI CU FOC DIN CER SE ARUNCI PE EL
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și Montaigne pot fi uneori de folos În depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul rumânilor, și zăbo viri ale inimii păgâne și date la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu genialitatea sa. După acest pretențios preambul, mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu, proiectat de timpuriu pe firmamentul muzicii mondiale, dublat de o nemăsurată dragoste de neamul său și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe roaba lui Dumnezeu, ctitor Natalia, mama deținutului politic Ilie Ilașcu! Dumnezeu să primească tot ce s-a pregătit pentru sufletul adormitei! Dumnezeu să-i dea iertare și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să ne ajute în toate, să ne dea tot ce noi dorim, ca să putem trăi în această viață pământească. Iată că este mare jale și-i tare dureros că astăzi deținutului politic, patriotul Ilie Ilașcu nu i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vântul să te bată, vine cerul să te ningă și toți morții să te plângă. N-o să mori de două ori: larg ți-a fost în închisori și cald ți-a fost în siberii, țară prinsă între imperii. Fii cu Dumnezeu atentă: te prefaci in-de-pen den-tă, te prefaci c-ai fi stăpână— cu cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a avut colegi pe renumitul poliglot Eugen Coșieriu, dr. Vlad Bejan, dr. Mihai Baltaru, prof. Alexandru Budișteanu, prof. Ciubara Metodiu, Boris Movilă, prof. univ. Mangeron, sunt doar câteva nume din acea pleiadă de mari personalități ale vestitei școli. Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a oferit șansa să cunosc un asemenea om, cum a fost dl. Vadim Pirogan. între noi s-a legat o prietenie, care rămâne o mare onoare pentru mine. De fiecare dată când venea în țară, se oprea pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
obișnuit cu noua lui soartă de arhanghel al dreptății a fost că lumea nu a observat imediat că-i crescuserp aripi și că-i ieșeau niște raze din cap. Poate din cauza limbajului. Când treci brusc la un dialog plin de Dumnezei, de Cristoși și de Grijanii după ce ai practicat unul mai modest, plin de aia mă-sii și de să moară familia mea, excesul de evlavie îți produce în corp tot felul de fenomene. Bebe M. a simțit că în mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
film?“, m-am interesat, dar fata nu știa numele filmului. Știa doar că era o poveste cu o doamnă din lumea bună care se îndrăgostește de un vagabond, iar nefericitul e împușcat, fără să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se grăbeau să i-o compare cu ceva. Colegii, în special, nu încetau să-l toarne la Inspectorat, ca și cum le uzurpase un drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de preot - de preoție? Și așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător, dat nu prin vorbe, ci prin faptă, acea faptă a orânduirii preoției, fără de care lumea nu poate sta, și pentru aceasta preoția stă între cele 7 taine dumnezeiești, sau sacramente. Întrebarea aceasta: ne trebuie preot? Se contopește cu cealaltă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din sânul fraged și feciorelnic al Mariei. Prea Sfânta Fecioară Maria, prin aceasta, din simplă făptură devine Maica Făcătorului lumii. Ea, o fecioară, naște în chip minunat pe cel ce nu-l cuprind cerurile și pământul, pe cel atotputernic, pe Dumnezeul nostru. O, ce cinste, ce demnitate, pentru Sf. Fecioară Maria ! Nimănui nu i s-a dat o cinste așa de mare, o așa de mare demnitate de a fi Maica lui Dumnezeu decât Sf. Fecioare Maria. Această demnitate, atât de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sf. Ioan privea pe Preasfânta Fecioară Maria ca pe Maica sa, spune Evanghelia: iar Maria, din acel moment, ne-a cuprins pe noi toți în inima sa. O, ce fericire! Maica lui Dumnezeu să fie și Maica noastră! Maica unui Dumnezeu nesfârșit de bun, de sfânt, atotputernic, este și Mama noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de om sincer. Anchetat deseori, și silit să lepede haina franciscană, Excelența sa răspundea cu curaj și hotărât: „Puteți face cu mine ce vreți, eu nu lepăd haina franciscană, nu mă las de credința catolică și nu-l părăsesc pe Domnul Dumnezeul nostru Isus Cristos”. Cu răbdare, curaj și eroism a suportat toate șicanele terorii comuniste, umilit și supus la tot felul de anchete murdare de către cei fără Dumnezeu, nu s-a lepădat niciodată de Cristos și Biserica catolică, ci a rămas
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]