KorAP: Find »[drukola/base=dur & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...538 539 540 ...606 >

15,136 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

data asta, al dumneavoastră. M-am așezat În fotoliul de piele al lui Frank, frămîntînd cu degetele pielea moale. Am dat din cap spre Cabrera În semn de acceptare, dar Îmi rămăsese gîndul la fîșia de piele netăbăcită, mult mai dură, care-mi drenase sîngele din creier. Paula rămase pe lîngă mine, cu o mînă pe umărul meu și cu cealaltă În trusa ei medicală, neștiind prea bine În ce stare psihică eram. Orice asemănare dintre mine și Frank fusese ștearsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
ei ca o pată Întunecată pe un film fotografic. — Cine ți-a Învinețit fața? A fost o plesnitură zdravănă. — Nu-i nici o scofală. (Își acoperi vînătaia cu palma.) Exersam la sală. A dat cineva peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
nici o scofală. (Își acoperi vînătaia cu palma.) Exersam la sală. A dat cineva peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să-i pese. Sună tipic pentru Estrella de Mar. Plecă de lîngă mine și se așeză pe marginea patului, netezind cuvertura cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
după bărbați, dar se omora după sex. Avea un realism uimitor În toate privințele, dar În special În materie de sex. În multe privințe, trăia ca un bărbat. Ia-ți un amant, fute-l pînă-i sar capacele și aruncă-l. — Dură filozofie - cumplit de similară cu a tîrfelor. — Și de ce nu? Paula se uită la mine cînd deschideam ușa, plăcut surprinsă de faptul că reușise să mă șocheze. — Meseria de tîrfă e ceva ce-au Încercat destule femei, probabil mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Dar umorul acid? Recunoaște, Paula, majoritatea oamenilor mai degrabă te distrează. — Păi... cei mai mulți sînt niște ciudați, dacă stai un pic să te uiți mai bine la ei. Așa, per ansamblu, Îmi plac oamenii. Nu-i disprețuiesc. Dar tu? Ești destul de dură cu propriile tale sentimente. — SÎnt doar... realistă. Bănuiesc că Într-adevăr mă subestimez, dar asta ar trebui s-o facă probabil cei mai mulți dintre noi. Ființele umane nu-s așa grozave. În niciun caz genul de ființe umane de care dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
la mîini și m-am așezat lîngă ea, dîndu-i la o parte părul de pe față. — Și tot tu ai făcut filmul? — Filmul s-a făcut singur. Eu am apăsat pe buton. Ce contează? A fost doar o joacă. — Una destul de dură. Ăia doi bărbați care-au dat buzna În apartament... făceau parte din scenariu? Paula scutură din cap de parcă avea de-a face cu un pacient greu de cap, care nu Înțelege tratamentul prescris de ea. — Totul făcea parte din joc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
El Înțelegea că-l iubeam, În ciuda curelei. — Dar psihiatrii militari din Hong Kong? — Ăia erau și mai diletanți. (Se Întoarse spre mine și mă privi fără nici o expresie, scrutîndu-mi chipul.) Nu c-ar mai conta, dar ăia foloseau termeni și mai duri. Cum ar fi „psihopatie“? — D-astea. O aiureală totală. Nu-și dau seama că psihopatul are un rol vital. El răspunde la nevoile momentului, aduce În viețile noastre lipsite de farmec singura magie pe care o vom cunoaște vreodată. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă diferită... David Hennessy stătea cu ochii În ecranul computerului, la biroul lui de la parterul clubului sportiv, cu Betty Shand În picioare lîngă el. Totalurile care se adăugau unul după altul păreau că aprind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă/Joben gris-perle, panglică neagră/Jachetă gris, vestă, pantalon, vestă albă/Onix negru sau altă piatră dură, de preferință verde (de gravat cu armele) (În cazul numirii)/Mare uniformă (cu pantalon) și bicorn/ Mica uniformă (ținuta de Curte)/Pelerină lungă neagră”1. Am copiat doar a treia coloană (tradusă din franceză), În care sunt notate „piesele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea În atac. Bărbații cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra epocii sale va părea mai puțin fabuloasă, mai puțin de neexplicat când se va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
a sfârșitului de secol nouăsprezece!), Wilde selectează tocmai nespecificitatea ei: „Țelul artei este să pună În evidență arta și să-l ascundă pe artist”. Această propoziție pare să nege afirmațiile noastre anterioare privind fuga lui Wilde de estetismul pur și dur al epocii. Din fericire, autorul nu se oprește aici. Pentru el, artistul e cu totul altcineva - și altceva! - decât „inspiratul” postromantic sau adoratorul pozelor artificiale atât de bine cunoscut de la Gautier sau Baudelaire. Artistul nu e un creator propriu-zis, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

-ne tu ceva de băut, mie și lui Sam! Eram nevoită să recunosc faptul că săracul băiat chiar semăna, și încă foarte tare, cu valetul familiei Addams. Am băgat casetofonul în priză și am pus caseta. —„Vreau un băiat... un dur, o brută...“ schelălăiau the Go - Gos1. „Caut un băiat, unul adevărat, un băiat puternic - să mă calce în picioare cu ghetele lui!“ — Sună bine chestia asta, spuse Lurch, pronunțând clar, ieșind din bucătărie cu o cană de ceai în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nici acum nu există, cu excepția faptului că, în calitate de director artistic al teatrului, ar fi fost de așteptat ca el să se fi întâlnit cu actrița aspirantă. Dacă adăugăm și declarația lui Violet Tranter cum că-i plăcea să se joace dur în pat și c-o băgase rău în sperieți de vreo câteva ori - ce vreau eu să zic e că nu-i ca și cum l-am fi prins cu mâța în sac. Și sigur o știa și el. Trei ani pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
declara în pliantele sale publicitare că e în inima districtului Maida Vale1. Treaba putea să țină câtă vreme nici unul dintre oaspeți nu cotea spre dreapta când ieșea, pentru că după nici douăzeci de pași s-ar fi trezit în Kilburn, cartier dur, murdar, sărac și colcăind de prea multă viață pentru turiștii și pentru afaceriști pe care intenționa să-i atragă hotelul. Înaintam ca melcul pe șoseaua Kilburn în spatele unui autobuz de pe linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
tequila. Am băut ceva mai devreme, cu Janey, zisei eu. A părăsit-o pe Helen. —Minunat! —Pentru Gita. Mă rog. Nici de ea nu ți-a plăcut? Hugo clătină din cap. Falsă ca Val Kilmer în rolul Sfântului. —Ești cam dur, zisei eu. — Oricum, le susțin. Când te gândești că eram așa de mulțumită că Janey devenise mai elegantă și arăta așa de bine, zisei eu, abătută. Toate astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

Oare despre noi a spus Dumnezeu în Cartea Sa: Sunteți neamul cel mai bun care le-a fost vreodată dăruit oamenilor?“ * * * Chiar în seara adunării de la Alhambra, Granada întreagă aflase tot ce se spusese acolo. Atunci a început încercarea cea dură a așteptării, cu partea ei zilnică de zvonuri, toate învârtindu-se în jurul unei teme unice și deznădăjduite: care aveau să fie ziua și ceasul când vor intra castilienii în oraș. — În cursul ultimei săptămâni din luna safar, îmi povesti mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere. Era o cutie de oțel. În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau să-și apuce prada. Cutia era greu de ridicat, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aici din cele mai sărace orașe ale Israelului. De multă vreme sunt unii dintre cei mai fervenți susținători ai Israelului: „Îi cunoaștem pe arabi“, spuneau ei referindu-se la rădăcinile lor marocane, tunisiene sau irakiene. „Știm cum sunt cu adevărat.“ Duri și permanent prudenți cu vecinii palestinieni, majoritatea i-au luat în derâdere mult timp pe oamenii de stânga, care luau parte la astfel de manifestări. Totuși, iată-i acum aici. Camerele de luat vederi - ale Televiziunii Israeliene, ale posturilor BBC

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și inexpresivi. Începu să o jeneze prezența lui aici. Poți să-mi spui mai multe despre munca ta de atunci? — Am început să lucrez la o organizație caritabilă, undeva în Africa, ajutând oamenii de-acolo în timpul unui război civil foarte dur. Cumva - a fost mai mult un noroc - am ajuns unul din puținii oameni care puteau discuta cu ambele tabere. ONU a început să mă folosească pe post de negociator. Și am avut rezultate. Pe Maggie o trecură fiorii. Nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
uciderii lui Guttman era unul din titluri. Rabinul militant aruncă blestemul sfânt asupra detașamentului de protecție al prim-ministrului, spunea altul. Aruncă o privire peste noua și mai lunga prezentare. Se găseau acolo aceleași detalii: performanțele militare timpurii; personalitatea publică dură, bătăioasă; retorica provocatoare. Dar acum apăreau mai multe amănunte și citate mai lungi. Parcursese două treimi și voia să renunțe când îi sări ceva în ochi. În campania din 1967 și după aceea, Guttman și-a arătat recunoștința față de eroii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pericol și lăsându-i pe ceilalți să treacă peste el în drumul spre glorie. La fel se întâmpla și pe terenul de fotbal, unde Salam nu se lansa niciodată în atac, ci se ținea la distanță, evitând cu grijă contactele dure. Iată că acum acest obicei îl costase o avere. Ahmed va reuși, va fi milionar, s-ar putea chiar să scape de Irak și să ducă o viață de prinț în Dubai sau, cine știe, în America. În seara aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
citit, de aceea le-a luat atât de mult specialiștilor s-o descifreze. O s-o citesc cu voce tare: Dragul meu Kobi, Am fost mai mult timp dușmanul tău decât ți-am fost tovarăș de arme. Am spus unele lucruri dure despre tine, așa cum ai spus și tu despre mine. Ai multe motive să nu ai încredere în mine. Poate de aceea, toate încercările mele de a te contacta au fost contracarate. Din cauza asta, am recurs la acest gest disperat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu tine. Henry nu se lăsă descurajat. Freundel era doar un băiat cinstit, întotdeauna fusese. Dar avea dreptate. Cuvâtul cu „I“ devenise tabu în comerțul cu antichități. Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate din Irak și majoritatea colecționarilor opuneau o slabă rezistență. Așteptați să se aranjeze lucrurile, spuneau. Așteptați până când Londra și Washingtonul își găsesc alt motiv de îngrijorare, ceva chiar mai rușinos decât jaful din Bagdad, și atunci putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi rămas necunoscut. Dar m-am băgat eu, nu-i așa, zbătându-mă zi și noapte să scot la lumină ceea ce tu te-ai hotărât să ții ascuns. Cât de naivă am putut fi. — Ar trebui să fii mai puțin dură cu tine, Maggie. —De ce? Pentru că ai făcut exact ceea ce am vrut noi - chiar de la început. Capitolul 57 Ierusalim, vineri, 9.41 a.m. Maggie se uita în pământ. Voia să se calmeze și asta era modalitatea pe care o alesese. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
întrebă dacă nu cumva îi telefonase lui Orli: poate că nu era deloc o fostă prietenă, cum insistase Uri. Tocmai era pe cale să-l întrebe, când fața lui Uri păru să se întunece. Începu să bată cu degetele în materialul dur de deasupra torpedoului, îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]