14,680 matches
-
proza și poezia românească contemporană au fost traduse în limbile engleză, suedeză, spaniolă, italiană, cehă și franceză.<br> În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru, Răzvan Țupa, a fost unul dintre cei patru naratori-coordonatori ai experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore și 35 de minute romanul "Moș Crăciun & Co.", redactat, editat și tipărit după un total de 9 ore, 5 minute și opt secunde de la
Marius Chivu () [Corola-website/Science/314628_a_315957]
-
stranie" din viața sa. În cursul acestor câteva săptămâni, a fost nevoit să infirme o mare parte din propriile-i cercetări teoretice efectuate în anii precedenți. Cuantificarea s-a dovedit a fi singura cale de a descrie noile și detaliatele experimente care de abia începuseră să fie efectuate. A realizat totul practic peste noapte, raportând public colegilor săi acestă schimbare de mentalitate, în întâlnirile din octombrie, noiembrie și decembrie ale Societății Germane de Fizică susținute în Berlin, în cadrul cărora lucrările referitoare
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
a mecanicii cuantice, a fost scrisă în seara zilei de Duminică 7 Octombrie 1900, în contextul unor calcule efectuate de Planck. El se baza pe informațiile furnizate de Heinrich Rubens (aflat în vizită cu soția sa) referitoare la concluziile unui experiment foarte recent despre radiația infraroșie. Mai târziu în aceași seară, Planck a trimis formula pe o carte poștală, pe care Rubens a primit-o a doua zi dimineață. Câteva zile mai târziu, îl informează pe Planck că formula funcționează perfect
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
unitate de măsură nu există în mod normal și nu este necesară pentru cuantificare. În timp ce cuantificarea a fost la început legată de radiația electromagnetică, ea descrie un aspect fundamental al energiei în general nu doar cel al energiei fotonilor. Din experimente, Planck a dedus valorea numerică a lui "h" și "k". Astfel el a putut anunța, în ședința Societății Germane de Fizică din 14 december 1900, în care ideea cuantificării (energiei) a fost făcută publică pentru prima dată, valori pentru numărul
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Pământului; compoziția fizică și chimică a scoarței adânci și tranziția de la scoarța superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; și creerea și îmbunătățirea resurselor pentru studiu geofizic avansat. Pentru savanți, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în vitezele seismice nu a fost găsită la o graniță care marca tranziția ipotetică a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de rocă metamorfică care se extindea de la 5 la
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
problemei decompresiei. Rezultatele au fost reexaminate de Hills în 1966, Hempleman în 1967 și reluate în 1969. Pentru calculul decompresiei după scufundări cu aer, cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
de tone, ca înlocuitor pentru tancul mediu Panzer IV. Prototipul, denumit "DW 1" ("Durchbruchwagen" - vehicul de străpungere), urma să fie dotat cu armamentul principal al tancului Panzer IV, tunul scurt de 7,5 cm. După construirea unui singur șasiu în urma experimentelor din 1938, Henschel a dezvoltat un alt prototip cu modificări minore, denumit "DW 2". Din prototipul "DW 2" nu a fost fabricat decât un șasiu. În același timp, Henschel a dezvoltat un succesor pentru tancul greu Neubaufahrzeug. Acesta trebuia să
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
echipat cu o transmisie ZF automată cu 12 viteze. De asemenea, a fost analizat sistemul de acționare hidraulică al firmei Voith. Toate aceste proiecte au fost abandonate însă. S-a încercat și creșterea puterii motorului, pentru o mobilitate mai mare. Experimentele au arătat că prin utilizarea unui motor cu injecție directă, puterea ar fi crescut de la 700 la 800 de cai putere. Ulterior, un motor de 1000 de cai putere, cu turbină, a fost montat într-un prototip, însă nu a
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
a țesutului pulmonar; proprietățile iritante și corozive pot duce la edem pulmonar. Atunci când se utilizează reactivul, echipamentul protector, mânușile și ochelarii de protecție sunt necesare datorită acțiunii foarte corozice ale acestui acid, cauzându-se arsuri puternice în contactul cu pielea. Experimentele care necesită acid clorosulfonic trebuie făcute sub nișe eficiente; acidul în sine nu este o substanță inflamabilă, însă poate produce incendii în contact cu materialele combustibile datorită căldurii de reacție. Scurgerile trebuie diluate cu foarte mare atenție cu volume mari
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
de Richard Trevithick în 1802. Pentru ca funcționarea pistonului să fie uniformă, acesta introduce volantul. Această locomotivă a fost utilizată în Merthyr Tydfil, în sudul Țării Galilor. Ulterior, Trevithick realizează o cale ferată în circuit pentru testări. Aici demonstrează eficacitatea locomotivei "Catch-Me-Who-Can", experiment care a rămas însă fără urmări, fie datorită scepticismului contemporanilor, fie deoarece locomotiva era prea greoaie pentru șinele de fontă de atunci. Una din consecințele razboaielor napoleoniene a fost creșterea prețului nutrețului. Devenea tot mai necesară înlocuirea cailor cu mașini
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică). Experimentul mental al lui Schrödinger a fost o urmare
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică). Experimentul mental al lui Schrödinger a fost o urmare a discuțiilor despre paradoxul EPR, numit astfel după autorii săi Albert Einstein, Podolsky și Rosen în 1935. Articolul EPR a subliniat
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică). Experimentul mental al lui Schrödinger a fost o urmare a discuțiilor despre paradoxul EPR, numit astfel după autorii săi Albert Einstein, Podolsky și Rosen în 1935. Articolul EPR a subliniat natura stranie a superpoziției cuantice. În linii mari, superpoziția cuantică reprezintă
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
unui butoias instabil cu praf de pușcă va conține, după un timp, atât componente explodate cât și neexplodate. Pentru a demonstra necompletitudinea mecanicii cuantice, Schrödinger i-a aplicat principiile asupra unei ființe vii care poate avea sau nu conștiență. În experimentul mental original al lui Schrödinger, el descrie cum se poate, în principiu, transfera o superpoziție din interiorul unui atom către superpoziția la o scară mai mare a unei pisici vii sau moarte cuplând pisica si atomul cu ajutorul unui ‘‘mecanism diabolic
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
unei particule subatomice. Conform lui Schrödinger, interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în același timp vie și moartă până la deschiderea cutiei. Schrödinger nu a dorit să promoveze ideea unei pisici moartă-și-vie concomitent ca pe o posibilitate serioasă; din contră: experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor cuantice. Intenționând să aducă o critică interpretării Copenhaga — larg acceptată în 1935 — experimentul mental al lui Schrödinger rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
promoveze ideea unei pisici moartă-și-vie concomitent ca pe o posibilitate serioasă; din contră: experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor cuantice. Intenționând să aducă o critică interpretării Copenhaga — larg acceptată în 1935 — experimentul mental al lui Schrödinger rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează problema pisicii lui Schrödinger este adesea folosit ca un mod de a ilustra și a compara fiecare caracteristică, tărie sau slăbiciune
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
sau slăbiciune ale diverselor interpretări ale mecanicii cuantice. Schrödinger a scris: Textul de mai sus este o traducere a două paragrafe dintr-un articol original mult mai mare, care a apărut in revista germană "Naturwissenschaften" ("Științele naturii") în 1935. Faimosul experiment mental al lui Schrödinger ridică întrebarea: "când" un sistem cuantic încetează să existe ca un amestec de stări și devine unul dintre ele? (Mai tehnic, când încetează starea cuantică actuală să mai fie o combinație liniară de stări, fiecare dintre
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
cuantică actuală să mai fie o combinație liniară de stări, fiecare dintre ele semănând cu stări clasice diferite, începând în schimb să aibă o descriere clasică unică?) Dacă pisica supraviețuiește, ea își amintește că a fost mereu vie. Însă consecințele experimentului EPR care sunt consistente cu mecanica cuantică microscopică standard arată că obiectele macroscopice, precum pisicile, nu au tot timpul o descriere clasică unică. Scopul experimentului mental este de a ilustra acest aparent paradox: intuiția noastră spune că nici un observator nu
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
clasică unică?) Dacă pisica supraviețuiește, ea își amintește că a fost mereu vie. Însă consecințele experimentului EPR care sunt consistente cu mecanica cuantică microscopică standard arată că obiectele macroscopice, precum pisicile, nu au tot timpul o descriere clasică unică. Scopul experimentului mental este de a ilustra acest aparent paradox: intuiția noastră spune că nici un observator nu poate fi într-un amestec de stări, în timp ce pisicile, spre exemplu, pot să fie un asemenea amestec. E nevoie ca pisicile să fie observatori, sau
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
un asemenea amestec. E nevoie ca pisicile să fie observatori, sau existența lor într-o singură stare clasică bine definită necesită un alt observator extern? Ambele alternative i-au părut absurde lui Albert Einstein, care a fost impresionat de abilitatea experimentului de a sublinia aceasta; într-o scrisoare către Schrödinger datând din 1950 el scrie: De notat că nici o încărcătură de praf de pușcă nu este menționată în definirea experimentului de către Schrödinger, care folosește un detector Geiger pe post de amplificator
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
părut absurde lui Albert Einstein, care a fost impresionat de abilitatea experimentului de a sublinia aceasta; într-o scrisoare către Schrödinger datând din 1950 el scrie: De notat că nici o încărcătură de praf de pușcă nu este menționată în definirea experimentului de către Schrödinger, care folosește un detector Geiger pe post de amplificator și cianură în loc de praf de pușcă; praful de pușcă a fost menționat în sugestia inițială făcută de Einstein către Schrödinger cu 15 ani mai devreme. În interpretarea Copenhaga a
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
sugestia inițială făcută de Einstein către Schrödinger cu 15 ani mai devreme. În interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, un sistem încetează să mai fie o superpoziție de stări și devine una dintre ele atunci când are loc o observare a sistemului. Experimentul lui Schrödinger face evident faptul că natura măsurătorii, sau a observației, nu este bine definită în această interpretare. Unii interpretează rezultatul experimentului ca arătând că atâta timp cât cutia este închisă, sistemul există concomitent într-o superpoziție a stărilor "nucleu dezintegrat/pisică
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
mai fie o superpoziție de stări și devine una dintre ele atunci când are loc o observare a sistemului. Experimentul lui Schrödinger face evident faptul că natura măsurătorii, sau a observației, nu este bine definită în această interpretare. Unii interpretează rezultatul experimentului ca arătând că atâta timp cât cutia este închisă, sistemul există concomitent într-o superpoziție a stărilor "nucleu dezintegrat/pisică moartă" și "nucleu nedezintegrat/pisică vie" și doar atunci când cutia este deschisă și are loc o observare a conținutului funcția de undă
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
a istoriei consistente în această interpretare. Roger Penrose critică această interpretare astfel: cu toate că sensul larg acceptat (fără a accepta în mod obligatoriu teoria multiplelor-lumi) este că această separare reprezintă un mecanism care face imposibilă asemenea percepții simultane. O variantă a experimentului Pisicii lui Schrödinger cunoscută ca sinuciderea cuantică a fost propusă de cosmologul Max Tegmark. Acesta examinează experimentul Pisicii lui Schrödinger din punctul de vedere al pisicii și argumentează că în acest mod se poate distinge între interpretarea Copenhaga și interpretarea
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]