KorAP: Find »[drukola/base=ideal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...538 539 540 ...606 >

15,139 matches

Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686

și C. Rădulescu-Motru socotea actul vocațional ca unul profund motivat de viață, numai că viața omenească înseamnă la el conviețuire, personalizare prin acord între dispozițiile sufletești ale individului și cele ale poporului din care acesta face parte, strânse într-un ideal. Filosoful (mai bine-zis, "noul filosof") lui Nietzsche tăinuiește modelul omului viitor; el nu reprezintă, nici nu reflectă prezentul; îl revalorizează însă în sensul "noii măreții a omului". De aici o responsabilitate de sine care depășește răspunderile personale ale omului modern

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el. Actul său are, totuși, semnificația unei adânciri în realitatea aceasta. Prin urmare, această lume (culturală) poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe care, cumva

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el. Actul său are, totuși, semnificația unei adânciri în realitatea aceasta. Prin urmare, această lume (culturală) poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe care, cumva, îl poartă în pântecele sale. Calea aceasta către profunzimile realității (ale vieții) este fără sfârșit, deși ea pare a reîncepe, din când în când. "Eterna reîntoarcere" către viața însăși, prin actul

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el. Actul său are, totuși, semnificația unei adânciri în realitatea aceasta. Prin urmare, această lume (culturală) poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe care, cumva, îl poartă în pântecele sale. Calea aceasta către profunzimile realității (ale vieții) este fără sfârșit, deși ea pare a reîncepe, din când în când. "Eterna reîntoarcere" către viața însăși, prin actul de reevaluare este chemarea pe care

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Bine și de Rău""254. Condiția omului nobil (aristocratul) este diferită de cea a vocației personalist energetice. Oamenii de vocație nu formează o structură suprapusă, nici nu trăiesc după o morală paralelă cu cea a mulțimii, ci ei desăvârșesc un ideal al comunității căreia îi aparțin și onorează singura morală posibilă. Ei sunt purtătorii unor interese sociale, prin urmare, în munca lor nu țin seama de interesele personale. Tenacitatea, conștiinciozitatea, "sentimentul răspunderii față de viitorime" se adună în unitatea caracterului fiecăruia. Găsindu

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior față de o realitate a cărei stare este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
scoate omul din această ordine strict "energetică", în care nu ar putea face altceva decât să-și lărgească posesia asupra mediului natural: "omul" lui C. Rădulescu-Motru tinde să se ia pe sine în posesie, să-și modeleze energiile sufletești potrivit idealului cultural și să se apropie, acceptând influențele educației, de modelul personalității energetice. "Omul" lui W. Ostwald rămâne blocat în ordinea energiei, deci într-o serie naturală. Toate trăirile și actele sale sunt expresii "energetice". Până și fericirea este un fel

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
272. De fapt, chimistul german nu distinge calitativ între energia "fizică" și cea "psihică". C. Rădulescu-Motru, chiar în Știință și energie, face o distincție calitativă între aceste două "naturi". Pentru energetism, scopul civilizatoric al omului nu este legat de vreun ideal cultural, ci de legea transformării energiei brute în energie utilă. Faptul că el se transformă și pe sine este unul secund. Desigur, evoluția energetică a naturii, după apariția omului datorită unui complex de cauze naturale ("energetice"), capătă o formă nouă

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
de la un pricipiu care nu este desprins din fapte și sfârșește ca antropomorfism. Ostwald argumentează că întreaga sa teorie pornește de la faptele pe care le procură experiența și că prin ea dezvăluie liniile de evoluție către un centru, către un "ideal central". Această luare de poziție poate anula fundamentele concepției energetiste, întrucât energia pare a nu mai fi realitatea primordială: "ideea că varietatea lumii poate să derive dintr-o materie unică și omogenă este irealizabilă pentru gândire, fără a mai socoti

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
pentru gândire, fără a mai socoti imposibilitatea sa fizică, imposibilitate care exclude a priori ipoteza adoptată"277. Lumea este Unu, socotește și W. Ostwald, nu pentru că are o origine unică, însă, ci pentru că evoluează într-o singură direcție, către un "ideal central". Ideea evoluției finaliste întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic". Care este poziția termenului energie în acest tablou? Energia rămâne, desigur, realitatea unică, distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Ostwald pornește de la o identificare a omului cu natura (condiționatul) și sfârșește cu o idealizare a lui. Lipsa de stabilitate a omului în arhitectura lumii vine, în energetismul lui Ostwald, din pendularea între energie ca realitate primordială și energie ca "ideal central". Oricum, omul rămâne o realitate secundă față de energie; iar locul și-l mută în funcție de felul în care aceasta apare: atunci când energia este realitate primordială, omul se "naturalizează"; când ea apare ca "ideal central", omul tinde către propria sa "idealizare

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
energie ca realitate primordială și energie ca "ideal central". Oricum, omul rămâne o realitate secundă față de energie; iar locul și-l mută în funcție de felul în care aceasta apare: atunci când energia este realitate primordială, omul se "naturalizează"; când ea apare ca "ideal central", omul tinde către propria sa "idealizare". Modelul explicativ al energetismului este monismul naturalist (în fond, energetist); al personalismului energetic este monismul filosofic. Prin urmare, între aceste două formule filosofice există o diferență de model explicativ; ele au rosturi reconstructive

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un simplu accent deplasat către Personalitatea perfectă în sine ar fi substituit ordinea de finalitate cu ordinea de fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în sensul în care C. Rădulescu-Motru folosește termenul nu este decât idealul personalității. Personalismul energetic este, după credința lui C. Rădulescu-Motru, studiul filosofic al persoanei ca formă finală a energiei. Formula sa teoretică urmează "personalismului anarhic" și celui "social-romantic", fiind mai complet decât acestea. El are în vedere și personalitatea individului, spre deosebire de

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
o lipsă ontologică determinată de cauze multiple. În cazul personalismului în varianta lui Em. Mounier, precaritatea vine din organizarea socială necomunitară; pentru personalismul energetic, din neîmplinirea modelului personalității energetice, din mersul evolutiv firesc al personalizării energiei, care se îndreaptă către idealul de personalizare, fără să-l poată atinge vreodată. În primul caz, proiectul de schimbare a condiției persoanei ia forma unui plan social care are ca țel deschiderea persoanei către comunitatea persoanelor. În al doilea, avem de-a face cu un

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
acestuia. Dar ea cuprinde și temeiul unei re-cunoașteri-de-sine, prin proiecția în universal a omului și raportarea lui totodată la condiționat și Absolut. A proiecta în universal (în universalul uman) nu înseamnă a pune la punct un scenariu deschis către un ideal educațional umanitar, deși un asemenea proiect nu este respins; adică nu înseamnă a-l adapta pe om, folosind orice mijloc, la un ideal pe care la un moment dat ființa sa, poate viața sa, nu-l onorează. Ci înseamnă a

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
proiecta în universal (în universalul uman) nu înseamnă a pune la punct un scenariu deschis către un ideal educațional umanitar, deși un asemenea proiect nu este respins; adică nu înseamnă a-l adapta pe om, folosind orice mijloc, la un ideal pe care la un moment dat ființa sa, poate viața sa, nu-l onorează. Ci înseamnă a reconstrui poziția omului în lume pe măsură ce omul însuși se descoperă pe sine; a însuși tot ceea-ce-este în hotarul lui existențial, bun, rău, sau

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Tome II). CAZAN, Gheorghe-Al., Istoria filosofiei românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984. CAZAN, Gheorghe-Al., Dincoace de Maiorescu, Editura Agerpress. Typo, București, 2004. DIACONU, Florica, Filosofie românească. Studii și articole, Editura ALMA, Craiova, 2008. DIACONU, Marin, Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică, Editura Eminescu, București, 1998. DIACONU, Marin, Istoria limbajului filosofic românesc, Editura Univers enciclopedic, București, 2002. GEANĂ, Gheorghiță, Antropologia culturală. Un profil epistemologic, Criterion Publishing, București, 2005. HERSCH, J., Mirarea filosofică. Istoria filosofiei europene, traducere de Drăgan

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
ale personalismului energetic vizat antropologic realitatea originară (ca energie), evoluția, finalitatea și personalitatea -, interpretarea de față scoate la iveală și ideea prezenței omului în structura lumii, în centrul de echilibru între condiționatul natural și Necondiționat. Pe măsură ce omul se apropie de idealul (analogonul absolutului) personalității energetice, el se apropie și de natură. Nici o personalitate, prin urmare, nici vocația, cea care aduce noul în viața socială, nu are în structura sa doar determinări culturale, ci, de asemenea, condiționări naturale, dispozițiile care fac posibil

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470

putea număra deja mai mult de două fețe ale liberalismului. Pe de altă parte, eticheta „liberal” este folosită pentru a denumi o crescândă varietate de orientări, care acoperă tot spectrul Stânga-Dreapta, uneori atingându-i extremele. În Statele Unite, de pildă, unde idealuri ca piața liberă și libertatea sunt la temelia Constituției, acest text sacrosanct ale cărui lecțiuni și glose constituie discursul democrației americane; se (auto)numesc liberali și cei care în Europa ar fi considerați socialiști sau comuniști. Fenomenul merită o atenție

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
la asta din timpul vieții, tratându-și oribil discipolii și încurajându-i pe cei mai mediocri și mai obedienți, a devenit tot un fel de guru; a fost nevoie de George Soros și de miliardele lui puse în slujba unui ideal - nu discut aici maniera în care s-au cheltuit acele miliarde, nici efectele, întrucât această chestiune merită un studiu separat -, pentru ca „societatea deschisă”, salvată de propriul ei părinte filozofic, să nu rămână mantra unor epigoni sectari. John Rawls a devenit

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
Mill, de antiluminiștii germani, partizani ai unicității culturilor particulare împotriva universalismului raționalist al Luminilor franceze), Gray caută o formulă fericită și realizabilă a pluralismului axiologic. Încercând să-l depășească pe Berlin, Gray vrea chiar mai mult, și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există o pluralitate de autonomii personale, construite pe principii și valori potențial divergente și chiar antagonice. Libertarii

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
nu figurează în multe din tradițiile (noneuropene) care trebuie luate în calcul de societățile contemporane, tot mai complexe și mai eterogene datorită efectului migrației de masă. Gray observă că mulți imigranți asiatici în lumea occidentală au prosperat fără să adopte idealul autonomiei personale, iar evoluția Statelor Unite din ultimele două decenii pare să confirme această observație, precum și pe cea mai generală: de când nu mai există o presiune care să împingă imigranții în melting pot, nou-veniții nu intră în el voluntar, repliindu-se

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
oferi, asemenea religiilor tradiționale, unitate culturală în condiții de diversitate socială, oferind chiar, printr-un proces de simbioză cu diverse tradiții religioase (la început se vorbea de cele iudeo-creștine, astăzi însă ar trebui adăugate toate celelalte religii ale cetățenilor americani), idealuri transcendente prin care societatea este integrată, interpretată și evaluată. Cu sfinții și martirii săi, cu dogma și ereziile sale, cu războaie sfinte, predicatori și ierarhi (președintele ca Pontifex Maximus, în bună logică de „republică imperială”, în care comparația cu Roma

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
a-și demonstra teza, Etzioni ne îndeamnă să privim dincolo de pigmentarea pielii și de alte asemenea superficiale trăsături, să ne concentrăm asupra conduitei și credințelor, asupra interacțiunii sociale și valorilor împărtășite. Vom observa astfel, crede Etzioni, o convergență remarcabilă a idealurilor și valorilor la care subscriu cetățenii/grupurile. În orice caz, coeziunea internă a diverselor grupuri „etnice” sau „minoritare” e mai mică decât eterogenitatea lor, într-o lume care pare mai fragmentată de disparități economice și educative decât de epidermice, instabile

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]