14,132 matches
-
îl face și moneda de hârtie 45, bancnota etc. Dacă deci am avea toți o mare cantitate din această monedă, atât de ușor de creat, am putea toți cumpăra mult, nu ne va lipsi nimic. Cruda dumneavoastră teorie risipește speranțe, iluzii dacă doriți, al căror principiu este cu siguranță filantropic. Da, ca toate urările sterile pe care le putem formula pentru fericirea universală. Extrema facilitate a mijlocului pe care îl invocați este suficientă pentru a-i demonstra goliciunea. Credeți oare dumneavoastră
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mijloc foarte simplu și facil de a procura întregii lumi dulcețile averii. Dar cu siguranță nu veți merge până la a contesta faptul că moneda este măsura valorilor. Ba, în mod cert, voi merge până în acest punct căci tocmai aici rezidă iluzia. A devenit uzual să se raporteze valoarea tuturor lucrurilor la valoarea numerarului. Se zice: acest lucru valorează 5, 10, 20 franci, cum se zice: acest lucru cântărește 5, 10, 20 de grame, acest lucru măsoară 5,10, 20 de metri
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai puțin să fie produs, este mai mult sau mai puțin pe piață, este mai mult sau mai puțin căutat; într-un cuvânt, se supune, în ceea ce privește fluctuațiile sale, destinului tuturor producțiilor umane. Dar iată ceva ciudat și care cauzează multe iluzii. Când valoarea numerarului variază, limbajul atribuie această variație celorlalte produse contra cărora se schimbă. Astfel, presupun că toate circumstanțele privind aurul rămân aceleași și că recolta de grâu este distrusă. Grâul se va scumpi; se va spune: hectolitrul de grâu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fac rău își fac rău lor înșiși. Înclinația acestor oameni va fi întotdeauna să meargă în deșerturi îndepărtate pentru a urmări realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii lor, ar trebui să îi avertizăm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
succes, grație Cerului, a devenit popular. Și să adăugăm următorul fapt, spre onoarea economiștilor: toți rivalizau în zel în această cruciadă împotriva utopiei. În timp ce Bastiat se servea de prima tribună care îi ieșea în cale pentru a combate sofismele și iluziile socialismului, domnul Michel Chevalier publica, în Jurnalul de dezbateri, curajoasele și remarcabilele sale scrisori privind organizarea muncii; domnul Wolowski avea să-l combată pe domnul Louis Blanc la Luxembourg; domnul Léon Faucher îl ataca pe imprudentul inovator în Revue de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o scoate din starea de discreditare în care căzuse. Prea adesea, economia politică a părut dură și inumană, pentru că ea condamna instituții destinate, în aparență, ușurării suferințelor maselor. Prea adesea, de asemenea, ea și-a atras blesteme pentru că a disipat iluziile dragi dezmoșteniților. Prea adesea, în sfârșit, formulele sale severe putuseră fi interpretate într-o manieră ostilă ameliorării sorții clasei celei mai numeroase și mai sărace. S-a ajuns la a o considera întrucâtva păzitoarea oficială a status quo-ului, iar novatorii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
realitatea socială și naturală. Inițiatorul teoriei actelor de limbaj - Austin - este cel care pune în scenă ideea că limbajul nu are în principal o funcție descriptivă, ci una acțională, performativă. Rolul fundamental descriptiv sau referențial al limbajului, Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul din următoarele acte: actul locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
datorită fenomenului inflaționist și speculativ al limbajului, apar în practica discursivă o serie de discursuri sau intervenții discursive cu pretenția de a se impune ca adevăruri, dar care, în realitate, nu sunt nimic altceva decât simple speculații lingvistice ce creează iluzia de adevăr. 3.1. Sens și referință După cum am constatat, triunghiul semantic al lui Ogden și Richards relevă strânsa legătură dintre limbaj, gândire și stările lumii reale. Atunci când într-o situație de comunicare, interlocutorii pun în scenă o intervenție discursivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în „Secolul XX”, 1988:214). Astfel în viziunea celor doi autori, logosul, limbajul nu este dominat de „instinctul cunoașterii, adevărului” ci de „instinctul estetic”, prin urmare gânditorul nu mai este chemat să prindă lumea în exactitatea ei (aceasta este o iluzie) ci pentru a o recrea artistic; „este imposibil să fixezi definitiv conținutul conceptual al cuvintelor. Cunoașterea lumii prin intermediul limbajului este deci imposibilă. Cu putință este să fixezi conținutul reprezentativ al cuvintelor. Arta este deci cea care devine posibilă prin intermediul limbajului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
H. Wald că „ideea vine vorbind”. Problema individului-receptor neinițiat în exercițiul critic este aceea că el va lua, de cele mai multe ori, simplul joc al sensurilor ca enunț referențial, când acesta, de fapt, nu este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
William James Lectures fiind acela de a se opune convingerii larg răspândită în filosofia anglo saxonă a vremii, conform căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
INTRODUCERE Până în preajma acestui secol, știința a trăit iluzia mecanicistă. Orice schemă deterministă, în ultimă analiză cauzală, își găsea o interpretare mecanică. Idealul științei însăși era această „mecanică universală”. Astăzi, statistica vine să servească aceluiași ideal de cunoaștere totală, cu modestie și înțelepciunea unei acumulări de secole, făcând loc
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
acumulări de secole, făcând loc și acelor necesare limite ale cunoașterii: „Cu evaluări tipice, cu frecvențe, cu fluctuații, cu corelații și cu indici, cu câteva scheme tipice, statistica speră să dea imaginea lumii, făcând să rărească pentru omul de știință iluziile pe care le-a trăit mecanicismul veacului trecut” (Octav Onicescu, 1933). Această lucrare prezintă două situații practice în care s-au utilizat instrumentele statisticii matematice, cu scopul de a oferi o imagine concretă a rolului pe care îl are statistica
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
În al treilea rînd, diplomația sovietică era doar un mijloc subordonat acestui scop. Grupul de la Riga era total împotriva tîrguielilor pragmatice cu un astfel de stat. Politica întemeiată pe încredere pe termen lung și pe relații de loialitate era o iluzie. Manevrele diplomatice tradiționale deveneau inutile, dacă nu chiar periculoase. Axiomele de la Riga ajung să predomine: cele trei faze Apogeul diplomației lui Roosevelt a fost Yalta. În timpul acestei conferințe, Roosevelt a determinat URSS să accepte Organizația Națiunilor Unite (cu drept de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
balanței puterii oferă adesea liste exhaustive ale mulțimii componentelor ce constituie puterea și forțele. Eroarea reducerii la factorul militar sau, în general, la un singur factor, este, cel puțin teoretic, evitată. Ambele perspective sînt de asemenea pe deplin conștiente de iluzia puterii permanente, adică de presupunerea eronată a unei eficacități permanente a anumitor resurse de putere de a obține anumite rezultate (pentru ambele erori, vezi Morgenthau 1947: 114 și urm.). În mod similar, pentru Lenin, puterea fără procesul istoric era inutilă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pluraliste) și discuția asupra conceptului de raționalitate și a semnificației factorilor birocratici și cognitivi (vezi cap. 5). Însă doar la sfîrșitul revoluției behavioraliste, aceste probleme au devenit anomalii, adică potențiale amenințări pentru validitatea realismului. S-a scris foarte mult despre iluzia unei dispute între tradiționalism și behavioralism, sau disputa Bull Kaplan. Din moment ce behavioralismul critica înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asemenea, însuși volumul lichidităților disponibile pentru speculații și posibilitatea transferului de informații și, astfel, de sume exorbitante de bani, în cîteva secunde, dintr-o parte în alta a globului, au făcut din autonomia guvernelor și a băncilor centrale aproape o iluzie. Datorită schimbărilor intervenite în furnizarea finanțelor, în sistemele de comunicație și în dezvoltarea tehnologiei, producția a fost și ea globalizată. Pe la mijlocul anilor '80, producția obținută de actorii economici internaționali a fost, pentru prima oară, mai mare decît volumul comerțului internațional
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
americană - lingua franca este engleza (care nu este, desigur, doar un atribut american). În concluzie, actorii americani, fie ei autorități publice sau actori privați, rămîn cei mai importanți jucători de pe teren. Strange nu este animată de prejudecăți antiamericane, nici de iluzia că vreun alt stat s-ar fi manifestat într-o manieră mai luminată. Conștiința acută a localizării puterii este cea care determină repetata chemare a Statelor Unite la responsabilitate. Ea ar putea, oricît de curios ne-ar părea acest lucru, să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
evident că mecanica Totului e gândirea și că între cugetarea întregului și a părților, absolut vorbind, e un raport de contemporaneitate. Universul e activitatea onirică a Divinității la care participă automat și conștiința umană, pentru care fenomenul nu-i o iluzie ci o participare la realitatea obiectivă a gândului divin. Singura eroare pe care o va face Dionis e de a crede că participarea înseamnă totalitate, că el e Dumnezeu. Călătoria lui în timp, în epoca lui Alexandru cel Bun, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște cozi de pendul ("Îmi dădea mâna. - Mă îngrijea. - Se uita la mine. - Se gândea. - Tăcea"). Cu aceste mijloace, în momente de echilibru, Delavrancea a scris câteva amintiri și basme de neuitat. Aparența e adesea de realism, dar e o iluzie. Domnul Vucea, cu fizionomia lui de păpușă, e tipul omului rău din poveste, îmbrăcat feeric ca o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a pune probleme de conștiință. Ba chiar e de părere că "îndeletnicirea literară trebuie să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți și să le folosească", iar scriitorul, "un pedagog, dacă nu un profesor". "Arta pentru artă este o iluzie și o deșartă fanfaronadă." La început tendenționismul e discret, constând în zugrăvirea luptei între virtute și ispită. Cea mai bună nuvelă de această categorie este De la noi, la Cladova. De popa Tonea s-a îndrăgostit Borivoje, nevasta prea tânără a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
importanță doamnei Angelica Manolache, până în ziua când află că fiul ei a ajuns un mare muzicant. Interesul scade din nou când compozitorul nu mai dă semne de viață. Într-adevăr el a murit și printr-o pioasă atenție întreține postum iluziile mamei sale. Romanul are aspecte de grotesc și e de fapt o comedie patetică, remarcabilă prin stilul repezit, febril. Moartea fratelui meu merge pe căi foarte întortocheate la teza că "trebuie să îndeplinești binele, chiar omorîndu-ți fratele!" Adică aproapele. Romanul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
expresie. Nuvelele cuprinse aici - reluate în volumul Oameni și oameni (1973) - se axează pe diverse întâmplări din viața soldaților. Concepute cinematografic, ca niște secvențe de film, ele creează prin succesiune senzația de viață trăită în momentele ei cele mai semnificative: iluzia dragostei împlinite (Visul soldatului), gustul amar al iubirii înșelate (Erika), speranța în supraviețuire (Speranța), certitudinea sfârșitului iminent (Dincolo de așteptare). Varietatea modalităților narative, finețea analizei, autenticitatea întâmplărilor relatate dovedesc calități ce nu vor fi infirmate de scrierile ce vor urma. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
talent literar, un mare dar al expresiei. Virtuți literare caracterizează de altfel întreaga operă a lui I., ceea ce este explicabil de vreme ce în concepția savantului „pentru a fi istoric, trebuie o natură de artist”. Mare istoric e acela care transmite cititorului „iluzia că trăiește în timpul cu care se ocupă, între oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
un altfel de stat? S-ar putea merge prea departe, iar reformele ar putea însemna pur și simplu, faptul că retorica "reformei de stat" este folosită de elitele administrative și politice franceze ca o modalitate de a păstra mai degrabă iluzia potrivit căreia încă mai există un sistem unic "Statul" care este reformat, decât de a vedea realitatea unei municipalități plină de schimbări incoerente care au constituit rezultatul reformelor de descentralizare.37 Cu alte cuvinte, ar putea masca ceea ce unii analiști
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]