15,766 matches
-
ei. Și acum dragul meu nepot, eu Îmi Închei scrisoarea, În credința căți vor pricinui oarecare bucurii, cele scrise și arătate de mine. Doamnei Dimitriu - mamei -, multă sănătate și toate cele cuvenite din parte-mi. Pe Jenița, nepoata o sărută moș Jorj cu drag, ca pe Jenița mea, iar pe tine Eugen te sărută și Îmbrățoșează cu toată dragostea Moșu Jorj Când mai dispui de timp, mai aruncă către Botești câteva rânduri, căci Îmi fac mare plăcere și Încurajare rândurile tale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și arătate de mine. Doamnei Dimitriu - mamei -, multă sănătate și toate cele cuvenite din parte-mi. Pe Jenița, nepoata o sărută moș Jorj cu drag, ca pe Jenița mea, iar pe tine Eugen te sărută și Îmbrățoșează cu toată dragostea Moșu Jorj Când mai dispui de timp, mai aruncă către Botești câteva rânduri, căci Îmi fac mare plăcere și Încurajare rândurile tale frumoase, alese și sincere totodată. Multă sănătate și numai bine vă dorește Moșu Costică preotul. </citation> <citation author=”TODICESCU
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sărută și Îmbrățoșează cu toată dragostea Moșu Jorj Când mai dispui de timp, mai aruncă către Botești câteva rânduri, căci Îmi fac mare plăcere și Încurajare rândurile tale frumoase, alese și sincere totodată. Multă sănătate și numai bine vă dorește Moșu Costică preotul. </citation> <citation author=”TODICESCU Gheorghe” loc=”(Botești)” data=”13.I.1972”> Dragă Eugen, E a doua oară de când citesc interesanta biografie a moșului meu, pictorului renumit Ștefan Șoldănescu, dar și a (...) pr. paroh Vasile Șoldănescu, cu familia lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Încurajare rândurile tale frumoase, alese și sincere totodată. Multă sănătate și numai bine vă dorește Moșu Costică preotul. </citation> <citation author=”TODICESCU Gheorghe” loc=”(Botești)” data=”13.I.1972”> Dragă Eugen, E a doua oară de când citesc interesanta biografie a moșului meu, pictorului renumit Ștefan Șoldănescu, dar și a (...) pr. paroh Vasile Șoldănescu, cu familia lui numeroasă, Între care-i și mama noastră Ecaterina. Mult mă mir ce răbdare și pricepere ai avut la această frumoasă și interesantă lucrare, care ți-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
eu, și anii ni s-au adăugat și peste o lună și ceva să Împlinesc 92 ani și mai mult, mult, nu cred s-o mai duc (...). Cu acestea Încheind, noi vă sărutăm și Îmbrățoșăm cu drag. Tante Marița și moșu Jorj </citation> <citation author=”TOMEGEA, Vasile N. ” loc=”(Boroaia)” data=”(8.1.1973)” desc=”C.P.”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Respectuos Vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte primite de la D-Voastră pentru anul nou și ziua numelui. Cu toată stima și dragostea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
papa copt, ia loc chiar în primul rând. Pe tronul său pontifical cu spătar nemăsurat de mare, purtând mitra sa de țar încoronat, crucea, pieptarul cu pietre prețioase și cârja patriarhală, el seamănă cu un idol păgân cu chip de Moș Crăciun încovoiat sub greutatea podoabelor de aur și a colierelor de argint, alături de care un faraon în mare ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anii 1896-1897 de dr. Felix. Popa Piticariu și Răcoare Ilie Răcoare cel vestit a venit la M-rea Râșca la arhimandritul Piticariu: zice că vrea să se facă și el călugăr. Apoi, îi zice starețul l-ai cunoscut d-ta, moșule, pe Iosif Popovici? da pe Piele Verde?" (hoți vestiți). Da de unde-i știi d-ta? Ce? Apoi eu cum să nu-i știu? Hm! Cum să nu? Doar am fost noi oameni cum-se-cade în vremea noastră... Ilie Răcoare îl privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Hm! Cum să nu? Doar am fost noi oameni cum-se-cade în vremea noastră... Ilie Răcoare îl privește lung. "Uite, zice starețul, vezi cioata asta? Și-i arată o măciucă grozavă după ușă. O cunoști? înțelegi?... Vină și te fă călugăr, moșule, mulți ca noi s-au călugărit... Da-n viața călugărească trebue să știi de multe dureri și asprimi... Hm!, face Ilie pe gânduri; apoi ese afară și se întâlnește cu călugări: "Vai de mine! zice el. Ce-am fost eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ese afară și se întâlnește cu călugări: "Vai de mine! zice el. Ce-am fost eu în vremea mea! Eu am fost hoț, da-aista a fost vătav peste hoți!" Altă dată Starețul îl întreabă: "Ei, ce te mai gândești, moșule?" Apoi la ce să mă gândesc și eu? Tot îmi spune unul și altul că ai mulți bani. Tot îm vine să cat tovarăși și să te cerc într-o noapte... Așa! și starețul începe a râde. Brava, brava, moșule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moșule?" Apoi la ce să mă gândesc și eu? Tot îmi spune unul și altul că ai mulți bani. Tot îm vine să cat tovarăși și să te cerc într-o noapte... Așa! și starețul începe a râde. Brava, brava, moșule, brava! Și cam cu câți tovarăși ai vrea să vii? Bani am nu știu câte lăzi... Avere, ce socoți? Cu câți vii? Apoi cu câți oiu putea. Bine. Cu treizeci? Fie și cu atâția. Am eu cu ce vă primi. Am eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte, pe când se întorcea pe furiș acasă, a fost prins de moșu-său și bătut acolo în locul acela; ș-apoi după aceea, tânărul n-a mai dat prin aste locuri decât când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte, pe când se întorcea pe furiș acasă, a fost prins de moșu-său și bătut acolo în locul acela; ș-apoi după aceea, tânărul n-a mai dat prin aste locuri decât când s-a făcut domn, când a și devenit ctitor al mănăstirii. Atunci, poate trecând pe aici și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zmuci, și trage, și trage, și sare, zmâc, zmac, trage și iaca la un moment dat, ce-ți pare, domnule, țuști vulpea goală, și rămâne pielea lângă copac. Un flăcăoaș care se dezvoltă, într-un sat, la graniță. Are un moș, un bătrân foarte înțelept, plin ca un stup de zicale și proverbe vechi. Are altul care-i pândar pe dealul Halmului. Al treilea frate e tatăl lui. Primar în sat e unul Irimescu, fost sergent major în armată, fost perceptor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate să fie. SCENA CU PURCEII (HANS) Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. După urătură, acasă, tăcere, și toți își aduc aminte cu solemnitate de cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe bot cu scândură cu cue. Maica cântă cântec de leagăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6 căței și pe unul îl leapădă, nu-l mai alăptează: apoi acela rătăcește se sue în coclauri la loc tare, și se face râs. Cal fără splină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cameră? Stau pe jâlț, colo, și nu fac nimic, mai scriu, ia mânjesc niște hârtie, și iau parale... asta fac. Da nici de sapă nu știu, nici de plugari. Te duci la dânsul, îți iai pălăria din cap: Ce vrai, moșule? Iaca, am și eu o rugăminte. Apoi vină mai pe urmă. Vii iar, iar îți iai căciula. Ce vrai, moșule? Apoi iaca, am venit. Eee, ce-mi tot bateți capul, astă grijă am eu?... Avem noi alte treburi de descurcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Da nici de sapă nu știu, nici de plugari. Te duci la dânsul, îți iai pălăria din cap: Ce vrai, moșule? Iaca, am și eu o rugăminte. Apoi vină mai pe urmă. Vii iar, iar îți iai căciula. Ce vrai, moșule? Apoi iaca, am venit. Eee, ce-mi tot bateți capul, astă grijă am eu?... Avem noi alte treburi de descurcat. O mișcare gingașă: într-o grădină o fată dă aceluia căruia vra să-i dee a înțelege că-l iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Șc. primară de băeți. Început de bibl. populară, cu cotizații. 6 Septemvrie 1908* Moș-Brebu cu nepotul său Mihai se duc într-o dimineață la undit. Peștele nu trage și ei stau mai mult de vorbă pe plavie. Din înțelepciunea bătrânului moș Brebu. A cetit Alexandria și Isopia. Despre pescuit... La crâșma satului lume multă. Moș-Brebu se întâlnește cu primarele și-l judecă, înțepându-l cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șuiu. Cuconu Panaite Vasile Teodorescu Iacobachi primarele, fost vagmistru. (Un rău, care, în unire cu Teodorescu, se necăjește să facă avere) Cucoana Anica și Constanța Cum se desvoltă o fată, cultă, într-un mediu de parveniți. Ura primarelui asupra lui moș Brebu, care îl știe cine-i și care nu-l cruță. Învățătorul Preotul. Evreii. Fișel Bloc. Un filosof. Bercu Mihailovici. Șapsa Grünstein. 7 Septemvrie 1908 ... Venea o moară pe Siret și podarul podului pe șăici o trage la mal. Cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună pe moș Brebu lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună pe moș Brebu lăsând în vijelie singur, lângă pădure, pe Iacobachi. O dragoste a lui Tudor, nepotul. Romanul d-șoarei Constanța. O împărțire a premiilor, când boerul dă premii ca un vodă, și când învățătorul ține un discurs. Premiu ia și Tudor, nepotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]