14,154 matches
-
ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a’ lui
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mă mai cunoști? Sunt eu, Ionică, mamă dragă! Femeia-și duse mâna la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de mână ta Så nu scrii despre ploaie direct mai bine despre nori Dar despre nori s-a tot scris Așa cå lași scrisul de-o parte și ieși în ploaie Îți vor scrie picåturile povestea lor peste frunte pleoape obraji vei deveni subiectul lor preferat un roman fluviu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1643]
-
Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și copiilor despre trecerea noastră prin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să te Întreb ce părere ai despre... de... - a tărăgănat vorba Despina, cu obrazul de purpură... ― Am Înțeles, Despi. Cine-i și cum Îl cheamă? - a preluat vorba Nicu, privind-o cu Înțelegere și zâmbet Încurajator. ― E... e doctorul... Bogdan ... Îl știi foarte bine . E la secția Reanimare... ― Îl știu pe doctorul Bogdan, Despi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și personalitatea unui om... Și... mai ales când la mijloc se află sufletul, Îl mai lași și pe el să spună ce simte și ce crede.... Despina Îl asculta simțind că inima este gata să-i iasă din piept, iar obrajii - până În albul ochilor - ardeau ca para... ― Mă gândesc, Însă, că nu ar fi rău să găsești un mod civilizat de a-l cunoaște și mami. ― Cum, tati? - a reușit să Întrebe Despina, cu glas tremurat. ― Când vă veți cunoaște mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din suflet, Însă, să nu-i amintești de stările emoționale prin care am trecut... E suficient că le-ai văzut sau le-ai dedus doar tu... Îți mulțumesc, tati... ― Mulțumita seacă nu este primită. O știi bine... O sărutare pe obraz a pecetluit observația lui Nicu. ― Unde te pregăteai să pleci? ― De unde ai dedus că vreau să plec undeva? ― Te cunosc atât de bine, Încât și felul cum stai pe scaun Îmi spune ce gândești sau ce vrei să faci... ― Atunci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gungurea ca altădată: ― Dragule drag. Am ajuns să avem bucuria de a ne fi dăruit Cel de Sus un băiat, cel care... ne va duce numele mai departe... ― Și ne va da măsura Îmbătrânirii - a completat Gruia, sărutând-o pe obraz... ― Mi-am adus aminte de părerea lui Nicolae Iorga despre bătrânețe, dragule. ― Ce credea nefericitul savant? ― De ce ai spus: „nefericitul savant?” ― Fiindcă a fost asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece un fenomen cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pas rar, purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zici, Despi? Să-i spunem adevărul sau?... ― Tu hotărăști, tati. Cum văd eu, tu, Despi ești la fel de bun psiholog precum mami. Ai adus-o așa pe departe cu: „două familii”, ca acum, noaptea, când nu ți se vede roșeața din obraz și când sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe departe cu: „două familii”, ca acum, noaptea, când nu ți se vede roșeața din obraz și când sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati, să-l Învălui pe om cu vorbe calde, nu cunosc un altul. ― Apoi cum puteam să pronunț numele dragului... așa tam-nisam? Și nu știi cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe masă, mișcându și apoi palma pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa dupî cum sî cadi... ― Cum să vă spălați obrazul? Doar nu vi l-ați pătat nici cum. V-ați purtat cum se cade față de noi. Ba, dacă stăm să ne gândim, ne-ați ajutat Într-un fel - a vorbit țăranul cel În vârstă. ― Apâi dumnealui - și-a continuat piranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mulțumesc, tati! - a răspuns Despina, Îndreptându-se spre ușă... ― Și pleci așa, fără să-l Încurajezi și tu pe tati? Vai, ce copil nerecunoscător! - a exclamat Nicu râzând. Atunci Despina s-a Întors și l-a Îmbrățișat, sărutându-l pe obraz. ― Succes, tati! ― Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe front și la Întoarcere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată ziua aceea a fost conectată cu gândul la intervenția chirurgicală la care va participa a doua zi. „Multe examene am dat eu, dar să operez cu tati În aceeași echipă n-am făcut-o Încă. Parcă Îl văd: Ascuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o feerie. Au ajuns repede În parcul Copou. ― De când nu am mai fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-am scos la aer, după sfatul „medicului” - a răspuns Maria, sărutându-l pe obraz cu afecțiune deosebită. ― Și acum, pe cine ai „scos la aer”, iubito? ― Pe un băiat mare, care are nevoie de aer cu adevărat. De când ai intrat „În linie dreaptă” cu pregătirea În vederea „marii confruntări” - cum spui tu - nu am mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu lună plină, sau de cele cu ploaie de stele petrecute de noi la Pomârla? ― Și când, Într-o seară, una din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la rugby, pînă-i iese pe nas atitudinea political correctness. Are mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i sănătos. Nu altfel îmi vorbea din scaunul de cenzor: "Percepi deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]