14,422 matches
-
Virtual, acest bun ne aparține, este al nostru, se identifică cu fiecare din noi, cu acțiunile noastre. Astfel, patrimoniul se află "într-un proces continuu de remodelare, iar instituția muzeală reprezintă spațiul în care identitatea patrimonială poate fi menținută sau pierdută"8. Patrimoniul cultural național este identificat în acest sens cu "marile vestigii de cultură și civilizație făurite de-a lungul mileniilor pe teritoriul României, din creații artistice, științifice și tehnice, precum și a bogățiilor naturale de un interes deosebit""9. În
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
promovat de unul din arhitecții noilor spații muzeale care declara că "tradiția muzeului ca monument cu galerii și săli de recepție, scări de onoare, fresce și sculpturi comemorative realizate pentru a induce în public respectul pentru trecutul omenirii este definitiv pierdută, în favoarea unor edificii jonglerii"32, iar celebrul arhitect al "piramidei" Luvrului enunța viziunea sa aspru criticată asupra spațiului public muzeal: " Cred că oamenii care vin în muzeu, în general nu se uită la artă. Ei sînt doar curioși în a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ce l ar fi putut ține la suprafața apelor tulburi și l-ar fi motivat spiritual, școala sa și elevii săi, i-au fost răpite cu o celeritate nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult. Acum consideră pierdute bătăliile sale cu umanitatea, dar și cu oamenii, simțind stingându-se, încet, dar sigur, orice urmă de sacralitate din profanul vieții sale. Dar, ca rezultat al unei rugi insistente și fierbinți, „Domnul” revine la catedră după doi ani, pășind din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
care fata insistă pe lângă cel iubit să o ierte și să o reaccepte, atitudine alimentată în primul rând de iubire, apoi de încredere și voință; p. 55, r. 17 18 : „acum a făcut și nunta și cumătria totodată” recuperarea momentelor pierdute și trecerea peste prejudecățile matrimoniale populare; exprimare cu un umor inerent. POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL p. 56, r. 15 16 : „Și peatra prinde mușchi dacă șede mult într-un loc”atașamentul omului față de locul unde se statornicește prin muncă; nevoia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Lucrarea ce o oferim cititorilor este, într-un fel, cartea de vizită a Bucureștiului cu privire la asistența urgențelor chirurgicale pentru adulți și copii. Este istoria densă a ultimei sute de ani - cu împliniri și neajunsuri, cu victorii și dezamăgiri, cu bătălii pierdute și războaie câștigate pe frontul luptei împotriva morții și pentru viață. Este, în final, prezentată reușita unei profesiuni de a se afirma pe plan social, ca batalion de șoc al salvării de vieți omenești. Este speranța că neîmplinirile și neajunsurile
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
îngrijire pentru aceasta categorie de pacienți - toate accidentele colective cu victime arse, după cum toți pacienții cu arsuri majore sunt adresați spitalului nostru, pentru ca experiența ultimilor ani a demonstrat ca pacienți cu arsuri 70-85% din suprafața corpului nu mai sunt cazuri pierdute. Creșterea ratei de supraviețuire pentru aceasta categorie de pacienți a însemnat în primul rând educarea și antrenarea personalului medical, respectarea unor protocoale interne, chirurgicalizarea precoce a acestor pacienți, utilizarea de terapii moderne (substituenți de piele, pansamente cu argint), terapie intensivă
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
deces la persoane sub 45 de ani;− 16 000 de oameni mor zilnic pe glob datorită unui politraumatism, 5,8 milioane de decese din această cauză, pe an;− În țările occidentale, traumatismele sunt responsabile de majoritatea anilor potențiali de viață pierduți, de 22 de ori mai mult decât bolile de inimă și de două ori mai mult decât cancerul;− În timp ce moare o persoană, 30 de persoane sunt spitalizate și 300 de persoane sunt îngrijite în departamentele de urgență. − În SUA în
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
de independență, autonomizare, poate descrie coerent experiențele proprii de atașament, chiar dacă sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu ușurință a proceselor de adaptare, detașat, fiind încrezător în unicitatea și forța cuplului și a capacităților fiecăruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultăți cu părinții, inclusiv traume sau abandon, dar își menține o înțeleaptă balanță în integrarea trecutului cu experiențele sale actuale. În relația cu copilul prezintă încredere în sine ce-i permite creativitate, flexibilitate în această relație. Calmează și
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
singură junctură temporală. Labov, Waletzky 1967 [1981]. juxtapunere [conjoining]. Vezi CUPLAJ. L laitmotiv [leitmotif]. Un MOTIV care apare frecvent, legat de un personaj, situație sau eveniment și exprimîndu-le în ultimă instanță. Fraza muzicală a lui Vinteuil din În căutarea timpului pierdut funcționează ca laitmotiv. ¶Termenul a fost inițial folosit în legătură cu muzica wagneriană. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Tomashevsky 1965 [1973]. leu [lion]. Una din cele șase FUNCȚII sau ROLURI fundamentale izolate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților dramei). Leul (analog cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Alvaro, Întâlniri în dragoste, I-II, București, 1971; Guillermo Diaz-Plaja, Federico García Lorca. Opera lui și influența ei asupra poeziei spaniole, București, 1971 (în colaborare cu Virgil Athanasiade); José Hernández, Martin Fierro, pref. Edgar Papu, București, 1972; John Milton, Paradisul pierdut, pref. Petre Solomon, București, 1972; H. Kahlau, Motanul încălțat, București, 1973; O. R. Castillo, Jertfă sărutului, pref. trad., București, 1973; Pablo Neruda, Matasea și metalul (poeme de dragoste), București, 1973; Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, pref. Darie Novăceanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o întoarcere către sine, o autoanaliză; sacrificiul, renunțarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Chr. Andersen, Evreica și alte povestiri, București, 1926; Wilhelm Busch, Ca să mai râdem, București, 1926, Plici și Plum, cu desenele autorului, București, 1928; Max Nordau, Închisoare de flori, București, 1926; Halid Zia, Sclava neagră, București, 1927; Christoph von Schmid, Inelul pierdut, București, 1929, Jertfa Lilianei, București, 1930, Copilul crescut în peșteră, București, 1943, În căutarea norocului, cu desene de Pascal, București, 1943; ed. Sibiu, 1992; Hugh Lofting, Doctorul Mititelu, București, 1935; A. I. Manoff, Originea găgăuzilor, București, 1940. Repere bibliografice: Iacint, Două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
fidelului, pe care păstorul trebuie să îl conducă până în împărăția lui Dumnezeu. Din acest motiv, în vis, oaia revelează probabil aspirația spirituală, latentă sau manifestă, a subiectului. Ea aduce existenței sale o dimensiune elevată. Când în vis apare o oaie pierdută sau este diformă, jupuită etc. se pune accentul pe rătăcirea persoanei. Ea este precum oaia râioasă descrisă în Biblie. Merge pe căi greșite, cel puțin pentru supraeul său, adică pentru conștiința sa morală. Cameleon În vis, cameleonul este, în principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asamblarea bucăților de stofă, cusutul este echivalentul simbolic al unirii. În vis, această activitate dezvăluie nevoia de armonizare, dar și de reparare. Unele legături s-au rupt ori s-au răcit, dar există dorința - poate inconștientă - de a regăsi unitatea pierdută, de a cârpi ce s-a destrămat. Interpretarea de față se poate aplica și diferitelor părți ale psihicului, diviziunilor interne pe care subiectul dorește să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care va fi întâlnit în sonetele sale), poetul dialoghează cu neantul, ce întunecă până și blagiana lumină. Casa, culorile, satul, lucrurile devin reprezentări duale ale stărilor celui ce are percepția dureroasă a marii aglomerări citadine unde omul se simte alienat, pierdut. Sunetul grav al discursului și semnele întunecării viziunii despre lume, evidentă în ultimii ani ai deceniului ‘80-’90, își fac simțită prezența încă de acum. Fum, carte datată 1971, dar apărută și difuzată cu un an mai devreme, exploatează capacitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
prin participarea la prelegeri, seminarii și conferințe îți lărgește orizontul și, în același timp, îți asigură un important suport social. Prea multă izolare și introspecție pot fi periculoase, iar timpul petrecut în conversații aparent anoste nu este deloc un timp pierdut. Colaborarea, la început cu ceilalți colegi sau cu îndrumătorul, are multe beneficii, iar colaborarea pe termen lung cu partenerii de lucru poate fi extrem de rodnică, atât în termeni matematici, cât și la nivel personal. Ai întotdeauna nevoie să gândești într-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este vital să nu rupă "firul Ariadnei": în acest fel își poate păstra în mod constant o privire proaspătă pe tot ceea ce întâlnește în cale, dar poate, la fel de bine, să meargă înapoi la sursă, dacă începe vreodată să se simtă pierdut. De asemenea, este vital să se mențină în mișcare. În caz contrar, riscă să se autoizoleze într-o zonă relativ mică de specializare tehnică extremă, limitându-și astfel percepția despre lumea matematică și despre diversitatea ei uriașă, chiar uimitoare. În
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
scrise (texte literare ori științifice, dicționare, periodice etc.), vorbite (radio, TV) sau de pe internet; le prezentăm mai jos, în ordine alfabetică, indiferent dacă sunt abreviate sau nu: "22". "22 Plus". "24-FUN". "7 Plus". AC. Acasă TV. Acte. Adameșteanu, G., Dimineață pierdută, București, Editura 100+1 Gramar, 1997. "Adevărul". Alecsandri, V., [f. a.], Călătorii - misiuni diplomatice, Craiova, Scrisul Românesc. Analiză (curs de matematică) (internet, http://80.69.83.61/digibook/index.php). Acasă TV. Antena 1. Antena 3. As. "Atitudinea" (publicație online: www
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
Național îi comunică interdicția de a i se mai juca piesele ("Sunt hotărît a nu mai permite nimănui, cu nici un preț, să reprezinte acele proaste glume puerile, de care nu m-aș putea vreodată căi îndestul."), în timpul repetițiilor la Scrisoarea pierdută mărturisește că "sunt extra nervos", pentru O noapte furtunoasă în Dealul Spirei sau Numărul 9 organizează după opinia unui ziar "o reclamă pe o scară vrednică de cel mai iscusit negustor american" iar pentru poeziile sale pe care le apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a politicii pașilor mărunți și lipsei de inițiativă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cîtăva vreme aflase că Mateiu nu mergea la cursuri și "își pierdea vremea" hoinărind prin oraș și admirînd pomii seculari din Tiergarten. Nu pricepuse că din hoinărelile lui va da literaturii minunata nuvelă Remember, care se născuse în acele clipe pierdute." Și-aș adăuga poate că tatăl nu intuise, așa cum va face mai tîrziu Tudor Vianu, că autoproiecția unei alte ascendențe putea avea resorturi adînci în psihologia fiului: "Poate mărturisiri pe care nu le deținea decât el, poate un instinct al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
gîndit clădirea aceasta (nuvela Kir Ianulea n.n.) a cunoscut un proiect străin" și că "nu s-a dat în lături să folosească și cîteva piese prefabricate"; trec peste maniera tip advocatus diaboli și semnalez alte moșteniri cu bucluc: celebra Scrisoare pierdută rezonează cu O alegere la Senat publicată în 1878 de I. Negruzzi și cu Une camaraderie a lui Scribe, pe care Caragiale o tradusese, Zgîrcitul risipitor "modelează" ultimul act și discursul lui Cațavencu; o scenă din Noaptea furtunoasă (lectura ziarului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este între onorabili, venerabili, stimabili și respectabili, domni, cetățeni, amici. Confruntările dure, scandalurile sunt conduse cu o etichetă derutantă"; referindu-se la Scrisoarea pierdută, criticul observă că "onorabilitatea personajelor politice caragialiene se consumă repede, ca o pauză verbală, pentru că nu onoarea și respectul sunt puse în joc, ci interesul, afacerea politică, combinația pentru păstrarea sau dobîndirea puterii. Ele se joacă de-a cetățenii onorabili
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o prea ostentativă "discreție". Ei nu au acea degajare elegantă cu care nobilul autentic știe să piardă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]