19,447 matches
-
material, dar și ca o soluție care ajută din punct de vedere moral, dând individului liniștea necesară pentru a se concentra pentru sporirea patrimoniului personal și social. Totodată asigurările tind să sporească spiritul de solidaritate al indivizilor și să dezvolte simțul de asociere al acestora. O formă de cooperare agricolă foarte răspândită în țările vest europene este cooperarea în procesul recoltării, conservării, transformării și comercializării produselor agricole. Vânzarea produselor obținute în exploatațiile agricole este o fază deosebit de importantă pentru reluarea ciclului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
financiar, el putându-se dedica procesului productiv din propria exploatație, mai este posibilă cooperarea în procesul de producție prin organizarea de gestiuni agricole cooperatiste. Înființarea unor asemenea cooperative este îngreunată de o serie de factori cum ar fi tradițiile sau simțul proprietății. Ea poate fi favorizată de necesitatea introducerii unor tehnologii de producție noi, performante, de necesitatea inițierii unor ample programe de investiții care să conducă la o creștere a rentabilității exploatațiilor agricole. După cum se poate observa, tipologia cooperativelor din domeniul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
ramurile intensive ale agriculturii generatoare de venituri mai mari pe unitatea de producție este mult mai redusă. Atitudinea reținută manifestată de proprietarii de terenuri față de exploatarea terenurilor în asociații se datorează mai multor factori, dintre care mai importanți sunt următorii: simțul proprietății asupra pământului este foarte puternic ca urmare apare teama justificată că prin asociere se poate pierde acest drept; rețineri de ordin mental datorate experienței nefaste a colectivizării forțate și a muncii în fostele CAP; rezultatele slabe înregistrate de multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
în sinea mea credeam că-i incredibil de nepoliticos din partea lui să sugereze că se poate ca eu să nu fi fost extrem de fericită când ne-am întâlnit, în mod clar, tipul era amuzant. —Fetele se dau în vânt după simțul umorului. În plus, ești regizor. Fac pariu că-ți dau târcoale câteva actrițe frumoase, i-am spus. — Nu, n-am nici o iubită momentan. —Ei bine, vrei să ai una? Nu mi-am pus niciodată așa problema, răspunse Charlie. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ciudat. Bărbații care știu despre modă tot atât de mult ca și mine îmi trezesc suspiciuni. I-am povestit ce s-a întâmplat. — Îmi pare rău. Asta-i rochia de rezervă a lui Jazz Conassey, am chicotit. Patrick nu mi-a apreciat simțul umorului. De fapt, Dl. G-V n-a fost deloc încântat de povestea mea. De-abia mi-a mai vorbit toată seara. Asta-i problema cu homosexualii și heterosexualii care se pricep prea mult la modă: sar pe tine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost asaltată de o grămadă de neliniști specifice tagmei prințeselor începătoare. A început să-și facă griji că prietenele ei nu vor veni la clubul de lectură decât ca să vadă cum i-a decorat Tracey Clarkson apartamentul. Îi vor „diseca“ simțul estetic în momentul în care vor ieși pe ușă și probabil or s-o critice că „nu are ceva dungat. Toată lumea are acum ceva zebrat prin casă“, îmi explică ea. O apăsa ideea că prietena ei, Shelley - care are întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
adevărat. Ascultă, păstrăm legătura. Pe curând, mai spuse Daphne și închise. Ν Echipajul de pe Essex mai avea de trecut peste suferințele unei guri care încetase să mai producă salivă. Limba se întărește până ajunge, după cum scria McGee, „o greutate fără simț, ce se mișcă prinsă de rădăcina încă moale și se lovește de dinții de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunt la castel și că trebuie să vină să mă ia. — Ești la vecinii de alături? Ah, Dumnezeule, te invidiez. Decorațiunile interioare sunt formidabile? Sau e grețos ca la Buckingham Palace? Am auzit că familia regală e total lipsită de simț estetic. —Julie! Trimite-l pe tata aici. Mi-a rămas mașina în pană și am intrat aici neinvitată, să dau un telefon, iar ei cred că vreau să-i jefuiesc. Acolo-i plin de porțelanuri de Delft și de lachei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar fi comis-o. Dacă nu primeam vreun răspuns de la el, aveam să plec la Londra și să mă mai Întorc doar pentru proces. Asfințea cînd am lipit plicul, iar luminile Estrellei de Mar tremurau peste Întinderea de apă Întunecată. Simțurile mi se ascuțeau cînd priveam la această peninsulă privată, cu teatrele și cursurile sale de scrimă, cu psihiatrul decadent și doctorița cu fața Învinețită, cu profesorul de tenis obsedat de mașina lui de mingi și cu decesele din lumea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sansom, un burlac la cincizeci și ceva de ani care lucrase pentru compania imobiliară a lui Hollinger, iar apoi Îl Însoțise În Spania, În calitate de factotum. Dar faptul că-și găsise sfîrșitul În pat cu nevasta patronului său vădea un exagerat simț al datoriei. Era prea lesne de vizualizat ultimele lor momente Împreună, În momentul În care paravanul lăcuit se transformase pe neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau treizeci de ani. Nu credeți că el a provocat incendiul? Andersson Își ridică țigara și desenă un simbol criptic În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din activitate spre patruzeci de ani, avînd În față o jumătate de secol de trîndăvie. Un miliard de balcoane cu fața la soare. Totuși, ar Însemna și-un adio spus războaielor și ideologiilor. Dar cum mai energizezi oamenii, cum le mai insufli simțul apartenenței la comunitate? O lume Întreagă trîndăvind cu burta-n sus e vulnerabilă În fața oricărui prădător viclean. Pentru o castă profesională, politicile sînt simplă distracție, iar pe noi, ceilalți, nu reușesc să ne incite. Convingerile religioase solicită un enorm efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
punea la cale o provocare violentă. — Bobby... mai sînt și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ocazie, Edo, mi-am dat seama de ce mă simt alt fel decât ceilalți: pentru că la mine totul e pe dos. Sunt un om cu pielea întoarsă pe dos. De asta am privirea înăuntru. în general ochii mei privesc înăuntru. Toate simțurile, de fapt, sunt adăpostite înăuntrul ființei mele. Iar în afară, ca pe o piele întoarsă pe dos, am etalate sufletul, inima și mintea. însăși car nea mea sângerândă e pe dinafară și tot ce mă atinge atinge și carnea mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt deșteaptă, am spirit critic, dar și camara deresc, am simțul umorului, și poate că, de fapt și de drept, mai ales că mi s-au mai dus din coșuri, nu mai arăt atât de groaznic. Mă reped în dormitorul alor mei și deschid șifonierul, începând să cotrobăi prin lucrurile mamei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am lăsat în voia pașilor, care m-au dus înspre blocul lui Eduard. Mergeam de parcă aș fi avut lanțuri grele la picioare. Simțeam cum se întinde în mine o torpoare tot mai grea, care părea să îmi acopere treptat toate simțurile, ca o carapace. Nu mai știu cum am ajuns în fața ușii. Poate cu liftul sau poate m-a ajutat cineva din umbră să îmi ridic picioarele înlănțuite și să urc treptele. Nu știu. Pe vremuri te-aș fi strigat pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la Cluj. O curiozitate de care se simțea străină și care totuși o asedia neobosit, de când își amintise scena din zăpadă. O dorință de nestăvilit de a stabili o legătură între Clara Ionescu și portretul de pe peretele unui hotel. Un simț al aventurii ivit din senin, pentru că aventură era ce-și pusese ea în minte, să plece de una singură într-o călătorie, atât de departe. Mai cu seama o călătorie prin aer. — E chiar așa de neplăcut să mergi cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ar plăcea lui dacă ar fi femeie. Și nu o femeie oarecare, ci doamna Ionescu. în noapte aceea, Clara avu grijă să fie mai tandră ca de obi cei cu soțul ei. Apoi îl urmări cu atenție adormind liniștit, cu simțul datoriei îndeplinite. Alunecă și ea încet în somn și visă că înota prin aer. Se des prindea cu picioarele de pământ într-un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prânz de la restaurant, declarase că o doare capul și că se retrage să se odihnească în camera de hotel. Ceilalți invitați refuzaseră până la urmă propunerea de a merge la mare. Erau oameni așezați, cu răspunderi familiale și cu un profund simț practic. Nu pricepeau ce se poate face la mare în luna februarie. Clara se descălțase și își aruncase pantofii pe nisipul umed imediat ce ajunsese la țărm. Dorea să atingă cu tălpile goale pia tra rece cu care se luptau valurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decor pe care artiști ca Richard Dadd l-au imaginat pentru acea lume În vremurile victoriene, și care acum ne-a fost dat pentru veșnicie: mișunând, cu fațete de giuvaer, aplecat spre sine, plin de taine aflate imediat sub pragul simțurilor noastre de adulți. Intrăm. Locul emană o tăcere profundă, ca și cum aici domnește latura vegetală a creației și până și păsările au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
află dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi exilează realitatea, Însă aceasta este consolarea naturii, mesajul ei, și cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
celei noi a Mântuitorului Cristos. Acel călugăr-soldat a avut privilegiul și postura tragică a gânditorului creștin, care știe că dincolo de adevărurile relative, la care poate ajunge cugetarea omenească, stă nedezlegată marea taină a Adevărului. Au vrut astfel să trezească un simț nou, să creeze un organ nou pentru spiritul uman... Pe când noi, cei de azi, suntem niște flăcăi vulgari, cu mințile vraiște. Acum, când ni s-ar permite să depistăm limitele și castrările mincinoasei filozofii, se cuvine să dereticăm prin convicțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura își cere drepturile, obligându-le astfel la procreație. Nu e nici un normal! Acum nu e sezon pentru amorul mâțelor, că abia am intrat în postul Crăciunului! ripostă vehement nevastă-sa, care avea un nedezmințit simț al practicului, precum și suficientă aplecare pentru periodizări calendaristice. E ceva de neimaginat, cât de curve au devenit până și mâțele, în timpurile astea, de după răsturnarea rânduielilor în '89. Revoluția asta a scos viața din matcă și lumea din minți decretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație asupra celor ce o zămisliseră. Încă de dinaintea Revoluției decembriste, Bibi Bleotu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se revelă că frumoasele picioare ale Melaniei erau acum de o netezime de netăgăduit în zona coapselor, la fel ca și pe pulpele ei atrăgătoare de priviri. Fu tot așa de surprins de această descoperire, așa cum fusese, cu al șaselea simț, la primele atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]