14,769 matches
-
mănîncă niciodată pui din curtea în care își are cuibul ? Ia exemplu de la el. Sau ia exemplu de la noi, care sîntem cu vreo zece ani mai mari și-avem mai multă experiență. Noi vrem să trăim liniștiți, în pace, pace sufletească, bineînțeles. Vrem să nu deranjăm și să nu fim deranjați. Iar dacă, deodată, ne trezim cu unul ca Chirilă cocoțat în capul nostru, ne întrebăm contrariați cum e posibil. Da, da, ne întrebăm, ne mirăm, dar nici o clipă nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care doamna Teona se uită, potrivindu-și cu atenție casca. Mda, murmură ea, privindu-mă în oglindă, vine o vreme cînd regreți că nu ți-ai ales o meserie pe măsura resurselor sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebîndu-mă: De unde ați știut atunci că tovarășul Amariei va fi dat afară? Nu era deloc greu să ne dăm seama de asta, voi surîde eu.) Mă înclin în fața secretarei, îi spun un "sărut mîinile!", apoi ies, copleșit de acea stare sufletească pe care o are omul obosit de lupta cu valurile. "La naiba toată zbaterea mea pentru un lucru așa mărunt: o garsonieră! Avea dreptate inginerul Florea: un lucru de nimic! Mă duc să mă îmbăt! Vreau să mă fac criță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că era nebună în visul ei!... Nu-mi dau seama exact de ce, dar cînd a trebuit să-i promit căsătorie, am ezitat. Da, am ezitat... Adică mi-a fost teamă... Ea venea dintr-o căsnicie nefericită. Venea cu niște tare sufletești; în mintea ei, mă temeam că eu voi fi mereu comparat cu fostul soț. Cînd discuția dintre noi ajunsese la punctul în care trebuia să dau un răspuns, am ezitat. Și-atunci, ea a ales. S-a reîmpăcat cu soțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea în vatră, tătăroaicele mi-au cedat locul, s-au așezat pe rogojini de papură și am pus de-un taifas prin tălmaci: a trebuit să povestesc tot: plecarea ta, starea mea sufletească. Din când în când, Menaru mă întrerupea: „Să dai Dumnezeu să meargă bine la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap - deștept la ea, mult deștept, draga!“ Apoi adresându-se celorlalte le explica nu știu ce; ele dădeau din cap cu un aer
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
desfăcut febril și cum citeam, parcă descătușam cuvintele, care zburau prin casă și umpleau casa cu prezența ta. În fond, ce pueril devine omul în momentele tragice; plimbam avid, sensual, hârtia fină, străvezie, ce mă ajuta să pot întregi silueta sufletească a Monicăi mele. Nu știu dacă vei avea talent literar, dar ai izbutit să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și adevăratul Curti, cu o nouă neghiobie, propunând să închiriez o cameră lui Gheorghe Rednic!!! M’am reținut, dar aș fi avut o poftă nebună să las palmele să freamăte boierește! Îmi propunea să-mi devie în locul tău un copil sufletesc, să rămână în casă în lipsa mea, să meargă la Mang[alia] după provizii, să-mi facă piața aici. Nu, zău!! O întrevedere oțioasă și imbecilă cu parteneri șerbi. Rezultatul: deocamdată Chirana, cu cozile ei blonde revăr sate pe perină, doarme
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Georges, să nu admiți alte convorbiri decât cele uzuale, să fii foarte atentă ca să nu dai ocazia ca cuvintele tale să sufere interpretări cu repercusiuni aici. Chiar cu francezii abia cunoscuți va trebui să ai numai conversații convenționale, fără intimități sufletești; fii atentă chiar cu prof[esorul] tău de regie de la [teatrul] S[arah] Bern[ard]. Tu ești mică; ai plecat în Franța ca să-ți creezi o disciplină intelectuală care să-ți desăvârșească personalitatea de viitoare scriitoare; eu nu aș vrea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el acasă, să aducă praf de lapte amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
uit la el și simt că îmi plesnesc creierii. Trebuie să scap. Din apartamentul ăsta, din viața mea, din porcăria asta îngrozitoare. Am nevoie de un loc liniștit; de un sanctuar. De un loc în care să-mi găsesc pacea sufletească. — Mă duc la Tiffany, zic cu plânsul în gât, și închid ușa în urma mea. La cinci secunde după ce am trecut pragul de la Tiffany, sunt deja mult mai calmă. Inima începe să-mi bată iar normal. Gândurile încetează să gonească nebunește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
endnote id="(602, p. 111)"/>. Câteodată, evreii Înșiși au fost tentați să preia stereotipul „pro- ver bialei toleranțe românești”. În 1926, de exemplu, deputatul evreu Carol Klüger, vorbind În Parlamentul României despre „caracterul poporului român”, observă că „toleranța și bunătatea sufletească constituie latura sa nobilă”. Este drept că aceste obser- vații s-au dovedit a fi doar un paratrăsnet pentru restul discursului, Îndreptat „Împotriva acelora care predică intoleranța, spiritul de șicană, robirea noastră [= a evreilor] ; Împotriva acelora care tulbură tineretul, asmuțindu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-i blama doar pe antisemiți, ci și pe filosemiți, despre care - spunea el - „se vorbește mult prea bine”. „Simpatia, atracția, afecțiunea pe care le exercită evreul asupra unora nu e, În ochii mei, o satisfacție și nici un temei de liniște sufletească. Cei ce declară explicit și chiar cu bună credință că Îndrăgesc neamul nostru Înaintea tuturor celorlalte sunt și ei autorii unei discriminări. Eu Îi prețuiesc pe cei ce nu-și pun În nici un fel problema originii etnice [...]. În esență, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
liberalii și evreii, cele două pături de seamă ale burgheziei române, cultura română e deopotrivă antiliberală și antisemită. [...] Finanța liberală și evreiască au avut un dușman comun de Învins : agrarianismul român. Ele l-au Învins pe cale economică, nu Însă pe cale sufletească, culturală. Economia românilor le este azi prielnică, sufletul lor le-a rămas Încă dușman” <endnote id="(741, p. 123)"/>. De altfel, În cartea sa din 1927, Neoliberalismul, Zeletin pare să fie primul comentator care a Încercat să privească În profunzime
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cămătărism” <endnote id="(602, p. 268)"/>. Observații privind „mercantilismul” scriitorilor evrei abundau În presa de extremă dreapta (Sfarmă Piatră, Buna Vestire etc.) din România anilor ’30. Ei ar fi „traficanți de «libertate»”, „negustori șmecheri”, „negustori de pornografie”, „comercializatori de excremente sufletești”. De la „taraba lor”, evreii „jefuiesc sufletește, nu numai materialmente”, astfel ca „negustoria evreiască să meargă tot atât de bine și În literatură, ca și În celelalte tărâmuri de jaf metodic al nostru” <endnote id=" (202, pp. 448-451)"/>. În aceeași epocă, evreii erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(184, p. 45)"/>. Revenind În spațiul românesc, Într-un articol intitulat „Camătă și cămătari” și publicat În 1907 - anul răscoalei țărănești și al pogromurilor antievreiești - poetul Alexandru Macedonski avea curajul să contrazică opinio communis : „Camăta nu este un sentiment sufletesc evreiesc, el este un sentiment al tuturor oamenilor de orice religie ar fi, [dar] e folosit pentru a pune Într-o lumină odioasă pe o anumită clasă de israeliți”. Poetul Macedonski se lupta, fără șanse de izbândă, cu o părere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la dreapta !»” <endnote id="(843, p. 90)"/>. Într-un articol din 1879, scriind despre fenomenul de „cârciumărie evreiască” (văzut ca un „adevărat scandal”, ca o „cangrenă a societății”), Eminescu deplânge faptul că duminica țăranul român preferă cârciuma (spațiu de „prostituție sufletească”) În locul bisericii (spațiu de Înălțare sufletească). „Cârciumele [evreiești] sunt locale de Îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie În zile mari și cârciuma plină” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
90)"/>. Într-un articol din 1879, scriind despre fenomenul de „cârciumărie evreiască” (văzut ca un „adevărat scandal”, ca o „cangrenă a societății”), Eminescu deplânge faptul că duminica țăranul român preferă cârciuma (spațiu de „prostituție sufletească”) În locul bisericii (spațiu de Înălțare sufletească). „Cârciumele [evreiești] sunt locale de Îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie În zile mari și cârciuma plină” <endnote id="(285, p. 105)"/>. Într-o scrisoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cârciumărie evreiască” (văzut ca un „adevărat scandal”, ca o „cangrenă a societății”), Eminescu deplânge faptul că duminica țăranul român preferă cârciuma (spațiu de „prostituție sufletească”) În locul bisericii (spațiu de Înălțare sufletească). „Cârciumele [evreiești] sunt locale de Îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie În zile mari și cârciuma plină” <endnote id="(285, p. 105)"/>. Într-o scrisoare din 1875, Vasile Alecsandri Îl roagă pe Titu Maiorescu să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și a fost „chemat de Domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola” <endnote id="(685, p. 101)"/>. Acest tip de gândire susține un așa-zis „excepționalism” al evreului, căruia mediocritatea i-ar fi străină. „Resursele sufletești și spirituale ale evreilor de acum sunt ieșite din comun [...] - observa Nietzsche În eseul Despre poporul Israel - ; ei trebuie să exceleze În toate domeniile privilegiate ale Europei și să fie printre cei dintâi : până Într-atât Încât să decidă ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
96, p. 341)"/>. În aceste condiții, evreul este prezentat rătăcind - orb și surd - prin lumea largă. Este o mitologie diferită de cea a „evreului rătăcitor” și paralelă cu ea (vezi capitolul „Legenda jidovului rătăcitor”). Este vorba de o rătăcire simbolică, sufletească. O veche zicală populară germană surprinde această metaforă : Verloren, wie’ne Juden- Seele („Rătăcit, ca un suflet de evreu”) <endnote id="(177, nr. 1680 ; cf. 3, p. 62)"/>. Fără discuție, din această perspectivă, singura lui salvare rămâne convertirea. Recăpătarea văzului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
singur gând. iubirea nesfârșită pentru poporul meu, o singură dorință: binele României, mă călăuzesc fără șovăială pe calea ce am făgăduit-o țării mele. Salvarea patriei este pentru mine singura poruncă care mă îndrumează în aceste vremuri îngrijorătoare de neliniște sufletească; deci, înfățișez astăzi poporului meu, noua constituție menită să așeze temelii noi solide și mai drepte statului nostru și să îndrumeze viața obștească pe o cale mai sigură, mai liberă și mai sănătoasă. Pe această constituție se proclamă hotărât întâietatea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a curajului necesar pentru a munci și înfăptui. Dreptatea. dreptul suveran în dreptate trebuie recunoscut oricui îl are și trebuie aplicat oricui îl cere. Dreptatea se dă după legiuiri scrise dar se dă și după comandamente de ordin moral și sufletesc. Evenimentele din vara anului 1940 au creat panică și confuzie în rândul populației din Dorohoi. Șeful poliției Gheorghe Pamfil cu adresa nr.10934 din 15 septembrie 1940, comunică Inspectoratului general că în august populația Dorohoiului a fost foarte alarmată din cauza
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
aprecieri cumpătate. Puse alături, scrisorile primite de la ei alcătuiesc un „fragmentarium” substanțial și instructiv, din care pot fi desprinse elemente de conduită etică, profesiuni de credință, observații psihologice și sociale, mărturii biografice semnificative, informații științifice și literare. Convins de prețul sufletesc și intelectual pe care îl au, mă bucur că am fost destinatarul lor, că pe majoritatea . am reușit să le păstrez și că le pot acum restitui. Această acțiune nu e nici simplă, nici lipsită de riscuri. Ca și paginile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intervalelor de timp dintre ele, scrisorile lui Eusebiu Camilar par fragmente dintr-un text comun, datorită „tonului” lor. Evocatorul e prezent în fiecare din ele. Pe lîngă informațiile literare și biografice, ici-colo anumite cuvinte și expresii sugestive produc un ecou sufletesc, fac frazele să vibreze pe o durată mai lungă în memorie. Efectul vine de la meșteșugul scriitorului - calitate incontestabilă - care nu se dezminte nici aci, unde trebuie să prevaleze firescul comunicării, nu intențiile artistice, „retorice”. (1) (2) <citation author=”Eusebiu Camilar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]