14,689 matches
-
o scară de fier/ Pân’ la naltul cer!” (Lacu-Sărat - Brăila). Suferința fratelui înregistrează o gradație ascendentă, care conduce la exteriorizarea chinului interior, al cărui preaplin este revărsat de oftat, la pronunțarea dorinței și insistența asupra ei, ca mărturisire pentru intensitatea trăirii. Cerințele Ilenei trasează și ele un traseu pe verticală, început cu podul din metalele durabile în plan uman, fixat de așezarea sfântă și dus la apogeu prin scara către planul uranian. Repetiția fierului, ca element structural pentru încercările soarelui, amintește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului augmentat de pronunția accentuată devine copleșitoare la nivel perceptiv și deschide în fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și făceau serviciul militar. În apropiere, spre exteriorul orașului începea cartierul Malaia Malina, în care locuia în majoritate minoritatea rusă și de cum se însera, ni se recomanda, să nu trecem pe acolo. Părăseam toate aceste locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
1864, vezi tabelul din N. Adăniloaie, op.cit. p.271; 10 Nichita Adăniloaie, Un ilustru revizor școlar sucevean: Serafim Ionescu, în "Codrul Cosminului" , nr. 6-7 (16-17), Suceava, 2000-2001, p.467-475; 11 Apud Gh. Iacob, Luminița Iacob, Modernizare -Europenism vol. II, Percepție, trăire, identitate etnică, Iași, 1995, p.132; 12 N. Adăniloaie, Învățământul... p.194; 13 Liceul Pedagogic "Vasile Lupu" din Iași, 1855-1980. Contribuții la istoria învățământului românesc. 125 de ani (1855-1980), (coord. V. Uglea), Iași, 1979, p.357; 14 Medalionul dedicat lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lume. Poate că oamenii zilelor noastre, angrenați ca niște mici roboței sau mici rotițe într-un mare angrenaj anonim și stresant, ar trebui să cunoască și să admire lungul camino de Santiago, pentru a redescoperi sensul vieții, bucuria și durerea trăirilor intense, autentice, simple și mărețe în același timp. Convoiul pelerinilor spre Santiago este o binecuvântare și un strigăt tăcut, dar real, pentru o lume prea materialistă, prea laicizată, prea raționalistă și pragmatică. Este un miracol continuu, aș putea spune, desfășurat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și suferinței fizice cu dorința de cunoaștere, de participare alături de Cristos la drumul vieții mele. De fapt, acest drum ca pelerinaj religios, pentru mine personal este greu de descris. Mult mai mult îl simți, îl trăiești în fiecare clipă, iar trăirea personală este aproape imposibil de exprimat în cuvinte. Aceste rânduri sunt mai mult mici reflecții personale, descrieri parțiale, poate puțin cam jurnalistice a ceva mult mai profund din ființa mea, a unui „drum interior” ce-mi aparține în exclusivitate. Sau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
puțin cam jurnalistice a ceva mult mai profund din ființa mea, a unui „drum interior” ce-mi aparține în exclusivitate. Sau sunt reflecții, tot la fel de parțiale despre ceea ce observ și redau apoi în culorile propriilor ochelari, a propriilor trăiri de moment. Totul are un caracter parțial și vreau să fie considerat ca atare. Trăirile mele interioare sunt doar ale mele și nu intenționez să le expun ca pe o tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și nu vreau acest
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce-mi aparține în exclusivitate. Sau sunt reflecții, tot la fel de parțiale despre ceea ce observ și redau apoi în culorile propriilor ochelari, a propriilor trăiri de moment. Totul are un caracter parțial și vreau să fie considerat ca atare. Trăirile mele interioare sunt doar ale mele și nu intenționez să le expun ca pe o tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și nu vreau acest lucru. Este seară târzie, dar văd încă pe stradă trei pelerini bicicliști care caută probabil
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu totul deosebit în peisajul fotografiei românești. Răspunsul nu este deloc ușor. Cert este însă că lucrările lui derivă din concepții alimentate cu seva izvorâtă dintr-un adânc strat freatic intelectual. Aproape fiecare imagine conține un gând, o stare, o trăire. Dan Mititelu are un comentariu serios, glumeț, isteț, original, insolit, pentru tot ce îl înconjoară; nimic nu îi este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens. Calitatea determinantă a lui Dan Mititelu este aceea de traducător subtil din limbajul
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
lăfăise numele tiranului de la Moscova, plantat cu dibăcie de silvicultori obedienți cu brazi de un verde mai închis la culoare, așa încât să poată fi citit de orice vizitator pentru ca să nu fie nici un dubiu că vizitatorul ajunsese în Stalingradul românesc. Dintre trăirile anului 1985, cred că trebuie să îmi amintesc mai ales ultimele luni ale anului care, fără să știm, coincidea cu ultimele luni de activitate ale lui Ștefan Andrei ca ministru al afacerilor externe. Până la sesiunea O.N.U. din acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe celebrul dramaturg englez William Shakespeare. Mi-au rămas în memorie acuratețea conservării fiecărui detaliu de decor, așa cum o înregistrasem pe retină la vizionările nu mai puțin celebrului film, și jocul iluștrilor actori care interpretau cu dăruire fiecare scenă, fiecare trăire artistică. Înainte cu o oră de plecarea avionului spre Helsinki, colegul mă conducea spre avionul maghiar cu care îmi continuam drumul spre orașul pe care nu îl mai văzusem de peste 15 ani, dar care îmi producea emoțiile reîntâlnirii cu epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc este faptul ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță. De aproape două luni frecventam grădinița de copii din acest orășel, altădată la granița dintre fosta Bucovină austriacă (până în 1918) și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
peste timpuri. Chiar dacă din știința lor azi nu mai folosim decât frânturi simbolice, să avem În vedere că, acestea au avut o tărie mai mare decât a granitului și să ne Întrebăm câte din realizările noastre vor beneficia de aceeași trăire peste veacuri. Și dacă exceptând lumea arabă din secolul II și până În secolul XI putem vorbi de o criză a medicinei, datorită concepțiilor religioase ale vremii, aducem un Magna cum laude lui GIOVANNI BATISTA MORGAGNI (1682-1771), care prin lucrarea De
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un auditoriu foarte eterogen atât ca vârstă cât și ca nivel de pregătire profesională am Început prelegerea prin prezentarea structurii histologice a vaselor sanguine și modificările acesteia pe parcursul vieții, cu un ritm mai lent sau mai alert, În raport de trăirile fiecăruia dintre noi, am prezentat pe larg definiția și patogeneza aterosclerozei, și accidentele letale pe care le poate induce. Totul a fost exemplificat prin diapozitive color. Cursul s-a bucurat de o foarte frumoasă apreciere, fiind și astăzi În amintirea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o contopire cu natura sub semnul sacralității? Și am știut să traducem aceste trăiri în opere culte sau am rămas, atipic, legați genuin de folclor? Mă mulțumesc să întreb, reluând unele idei ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi despre o pecete strict românească în poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebării. Deși m-am format poet sub influența gândirii pesimiste a lui Eminescu, nu cred că poezia izvorăște din suferință. Ne poate însă elibera de suferință. Împărtășesc, așadar, o credință mai degrabă clasică decât romantică. Cred că substanța poeziei este trăirea, chiar dionisiacă, dar forma ei trebuie să fie apolinică. M-ar bucura să comunic cu cititorii mei în această dialectică propusă de Nietzsche. "Chinul" nașterii unei poezii se încheie întotdeauna cu o plăcere eliberatoare. E semn că poate fi trimisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
artist ai fi, nu poți trăi pe deasupra lucrurilor. E ca și cum ar trebui să sapi mereu o galerie. Trebuie să mergi mereu înainte. Orice evadare e absurdă. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e existență, e sânge și carne, e trăire, gând, suferință, dor, nebunie, iar basmul e basm... Cam asta e! Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Dacă n-ai fi Nichita Danilov, ce alt scriitor ți-ar fi plăcut (plăcea) să fii? Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
neapărat din voia lor, ci din cauza contextelor sociale în care trăiau, pe calea nebuniei. Exemplele celebre de artiști nebuni sunt cu duiumul. Opera multora a rămas posterității nu ca un exemplu al nebuniei lor, ci ca o modalitate extraordinară de trăire artistică, de valoare, pe care n-o poate da lumii un nebun, fie că se uită în trecut, ori un prost care crede că în viitor îi va fi mai bine și cu atât mai puțin un înțelept care trăiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se uită în trecut, ori un prost care crede că în viitor îi va fi mai bine și cu atât mai puțin un înțelept care trăiește leneș în prezent. Creația în sine ține de o stare aparte a vieții, a trăirii gândurilor care te animă să fii altcumva decât toți ceilalți. Nu creația în sine îl duce la nebunie pe un creator, ci viața dezordonată pe care o duce, societatea care-l împinge spre această viață, fatalitatea, așa cum îmi este ușor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oricât de distilate, de alambicate ar fi mesajele acesteia, oricât de răsucite ar fi traseele pe care se transmite, oricât de îndepărtat ar părea receptorul, fie și în felul unei bouteille à la mer. E o incontestabilă certificare a unei trăiri. Esteticul are un miez ontologic. Direcțiile, modalitățile poeziei noastre actuale? Aceasta e pusă frecvent sub semnul așa numitului postmodernism, concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pornind, dincolo de teoriile dizolvante, de la icoana omenescului, așa cum s-a conturat din zorii istoriei (cu anticipări încă în preistorie), am fi înclinați spre încredere. O încredere în renașterea poeziei, precum a mitologicei păsări din propria-i cenușă, încă păstrând căldura trăirilor noastre crepusculare. Sunteți un artizan al reflecției, care are în miezul ei duhul metaforei. Fiecare clipă pare să aibă, în viziunea lui Gheorghe Grigurcu, o concluzie bine definită. Din această perspectivă, a reflecției, puteți avansa un (să zicem arbitrar!) decalog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în mintea matematicianului, dar eu n-am acces la revelația produsă de numere. Sau poate că nu venim și nu mergem, ci suntem doar cablurile prin care circulă evenimente și energii inaccesibile cunoașterii noastre. Uneori, totuși, în momentele de intensă trăire pe care mi le-a adus scrierea unei poezii, am avut impresia că am dat de răspuns, dar, odată cu plecarea inspirației, a plecat și dezlegarea întrebării. Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș fi vrut/ putut să fac. Îmi este greu să îmi închipui că frustrările pe care le-am avut nu mi-au marcat oarecum personalitatea. Ce-ar fi fost dacă nu le-aș fi avut? Greu de spus. "Curaj"? O trăire care merită toate "suferințele" de până acum! De aceea privirea mea când scrutează orizontul din dreapta Tisei este ca o "feerie coborâtă parcă dintr-o pictură" (R.M. Rilke). A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Maica Domnuluiă se uită la tine cu atâta duioșie de parcă Îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă Îți dă. O transformare, o liniște sufletească Îți dă, Îți ia greutatea pe care o ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte. Una este să auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori Îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori Îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut În suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai uită. Mergeți să vedeți că nu mint. Deși foarte greu am plecat din fața icoanei (nu mă puteam desprinde și-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]