14,325 matches
-
cât de fericită e ea astăzi din nou, așa de fericită, că nici nu‑i vine să creadă. Lolita cântă despre un marinar, iar apoi în duet cu Vico, care se strâmbă și el, de‑ai crede că acuși îi zboară falca de pe dinți. Marinarul lasă visarea, iar agențiile turistice lasă profitul să crească. Vico își dă ochii peste cap până se mai vede doar albul din ei, se bucură de parcă ar avea o criză de epilepsie. Dacă o ține tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna e departe, dar Rainer e mai aproape de persoana iubită și simte brusc că‑i gata să se scape pe el de frică. Spune: Sophie, se apropie bacalaureatul, n‑ar fi mai bine s‑o facem după aceea, ca să nu zburăm din școală în caz că se află sau, cel mai bine, să n‑o facem deloc? Sophie întreabă dacă nu cumva se cacă pe el de frică. Rainer spune că nu, și eu vreau să‑mi cunosc limitele, numai că ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cetății Șiriei. Așa că lui Sorin nu i-a mai fost greu să-și reorienteze pedagogia, i se arătase un semn mură-n gură, a cumpărat câteva parapante și a angajat un instructor, de acum Îi va Învăța pe copii să zboare. A avut succes, copiii nu mai plecau de-acasă, adrenalina zborului era mai tare decât aurolacul, unii s-au lăsat și de fumat. Adevărul e că și Sorin a plusat, s-a prins temeinic În joc, Începuseră să-i vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plusat, s-a prins temeinic În joc, Începuseră să-i vină tot mai mulți copii În casă, se dusese vestea, unul i-a venit tocmai de la Satu Mare, așa că, pentru Început, a mai cumpărat câteva parapante, a Învățat și el să zboare, apoi și-a diversificat oferta, a mai achiziționat și câteva motociclete enduro, zburdau puștanii cu ele pe dealuri. Celor mai mici, pe care nu-i putea lăsa să zboare decât În parapanta dublă a instructorului, le-a făcut pistă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Început, a mai cumpărat câteva parapante, a Învățat și el să zboare, apoi și-a diversificat oferta, a mai achiziționat și câteva motociclete enduro, zburdau puștanii cu ele pe dealuri. Celor mai mici, pe care nu-i putea lăsa să zboare decât În parapanta dublă a instructorului, le-a făcut pistă de rolere În fundul curții. Ar mai fi ceva de amintit În cazul lui Sorin: consumul de energie și bani nu i-a fost În Întregime filantropic. S-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari să zboare Între două culmi Îndepărtate. Cel mai mare ucigaș este Krog! zise el, răsuflând ușurat, și mă măsură din cap până În picioare. - Cel mai? Frumos? l-am Întrebat. - Păi, da. Ce credeai? Oamenii sunt și ei frumoși. - Credeam că doar femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și mă măsură din cap până În picioare. - Cel mai? Frumos? l-am Întrebat. - Păi, da. Ce credeai? Oamenii sunt și ei frumoși. - Credeam că doar femeile sunt frumoase. Și dintre femei, Siloa. - Uite! Îmi arătă el pasărea aia uriașă care zburase de pe o culme pe alta. Se oprise pe o stâncă și avea aripile strânse căuș În jurul ei. Și pasărea aia e frumoasă! Și ce? Noc e și el om, dar e frumos pentru Kal atunci când se duc unul cu altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu știa să calce apa), puteam și eu, deci, să mă Întind pe burtă, de-a curmezișul acelui lucru care niciodată n-avea să capete nici o denumire, pentru că nu era nici plută, nici monoxilă, nici pirogă, nici luntre - după cum Îmi zboară prin minte imaginile unor lucruri care, până la tine, vor ajunge să capete nume. Spun asta - gândeam asta - pentru că vreau să afli că și noi și voi ne gândim cam la aceleași lucruri. Apa se năpustea printre niște stânci uriașe, Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a luat locul nisipului, dar apa mării era la fel de sărată. Când și când, ne afundam În pădurea din apropiere după vânat, dar nu dădeam decât peste animale mici: un fel de chițcani și, mai rar, niște păsări grase care nu zburau și care erau ușor de vânat. Enkim ne spuse că păsări ca astea trăiau și pe lângă satul lui de câmpie, numai că cele pe care le știa el ciripeau nebunește, de ziceai că-s femei ce se ceartă, În timp ce păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe pământ doar ca să ne pună să vorbim? - Da. Vrea să ne dea de știre că o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe pământ doar ca să ne pună să vorbim? - Da. Vrea să ne dea de știre că o să vină iar Ceața Adâncă, sau măcar Gerul cel Greu și că o să fie mereu iarnă. Krog ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zărirăm În spatele nostru, tare-tare departe, nori de praf ce se ridicau alene În văzduh. Pluteau deasupra câmpiei, dincolo de ultimul sat În care trăsesem. - Of, of, nu știu cât de multă lume Îl Însoțește pe Krog, ăla care s-ar putea să și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea luciul sclipitor al unor bălți uriașe, pe care Logon le numea lacuri. Către Miazăzi erau pământuri și numai pământuri, nesfârșite, și nu ghiceam nicăieri, nici urmă de punte care să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de mână. Sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu cât pe ce să cad În cap și să-mi frâng gâtul. Sulița Îmi zbură din mâini cât colo, apucai să-l văd pe cel Împuns În burtă cum, stând În genunchi, Încerca să-și vâre la loc măruntaiele ieșite din trup, iar În clipa următoare simții peste mine trupul greu al celui care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
locuitorilor. De aceea, aceștia sunt din timp avertizați. în consecință, se aprovizionează cu alimente și, mai ales, cu apă, își baricadează ușile și ferestrele. Cu toate acestea, câte un acoperiș de casă sau de garaj o ia razna, încercând să zboare cât mai sus și cât mai departe. Pagube exagerate nu se produc, însă. V + V = vegetația și viețuitoarele La Réunion, orhideele cresc tot așa cum crește pe la noi păpădia. Sau troscotul. Ori urzica moartă. Varietatea speciilor conferă și o varietate pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu oamenii parcă trăiau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]