136,121 matches
-
atenție inscripția de pe acestă cripta funerară se poate observa că în 1851 aici a fost depus trupul unui anume Margai Melchior (lb. lat. "Melchioris Margai") de origine maghiaro-polonă care se pare ca provenea din Familia Regală a Poloniei din acele vremuri, acest lucru fiind unul dintre primele precizate aici: ,"Hic tumultatus est Melchioris Margai Senioris magiștri curiæ serenissimi Regis Poloniæ ac Principis Transilvaniæ...<nowiki>"</nowiki> ." Citind mai jos mesajul inscripției aflăm că acest Melchior a fost fiul unei anume nobile de
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
Principis Transilvaniæ...<nowiki>"</nowiki> ." Citind mai jos mesajul inscripției aflăm că acest Melchior a fost fiul unei anume nobile de origine polona pe nume Pristina ce avea strânse relații cu Familia Báthory - familia nobiliara princiara maghiară a Transilvaniei din acea vreme. În Curtea Bisericii Romano-Catolice , Sfanțul Anton de Padova<nowiki>"</nowiki> Ilia, nu departe de intrarea principala dinspre Piața ,Sfanțul Anton de Padova<nowiki>"</nowiki> Ilia respectiv dinspre Stradă Libertății(în trecut Stradă Regina Maria), mai precis în partea dreaptă se
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
Aceste inundații venite ,acum după aproape o lună de secetă ce secase aproape toate fântânile Iliei, au afectat serios infrastructură localității mai ales la zidurile și fundațiile în centru, fiind într-o zonă joasă. Astfel au fost avariate după atâta vreme și cele două troițe din curtea bisericii romano-catolice Ilia. După vreo luna și jumate apele au început să se retragă căci nu mai ploase de la inundații, râul Mureș și-a reintrat în matcă iar locuitorii Iliei profitând acum de vremea
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
vreme și cele două troițe din curtea bisericii romano-catolice Ilia. După vreo luna și jumate apele au început să se retragă căci nu mai ploase de la inundații, râul Mureș și-a reintrat în matcă iar locuitorii Iliei profitând acum de vremea însorită au ridicat pe langă râul Mureș, pe partea cu satul, un dig de apărare relativ înalt din nisip și pământ pentru că asemenea incidente nefericite să nu se mai repete în comuna. Apoi tot locuitorii Iliei au început să iși
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
pricinuise de multe ori boale grele și chiar perderea vieții" și a dispus "a se Înființa din veniturile Departamentului lucrărilor publice o Închisoare solidă cu zid prin pregiur În apropiere de Groapă Ocnei , care va sluji de adăpost vinovaților În vreme de noapte". Edificiul, terminat În 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trăinicie și dotări și a fost denumit „Castelul ocnașilor”. Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tălharilor și Ocna cu Brad, după
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
ocnașilor”. Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tălharilor și Ocna cu Brad, după acest an prin puțurile Sf. Gheorghe și Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite. Condițiile de muncă din aceea vreme erau grele, durata zilei de muncă era de 11-12 ore, lipseau măsurile de protecție a muncii și asistență medicală iar tăierea sării se făcea manual cu dalta și ciocanul. Din anul 1850 Începe extragerea sării din Ocnița, prin puțul Sf.
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
înlocuit cu transportul pe orizontală, prin executarea din dreptul puțului de extracție, a unei galerii de coastă -„tunel de extracție”. Data de 28.07.1891 marchează punerea în funcțiune a galeriei G401. Documentul întocmit cu ocazia inaugurării poartă semnăturile oficialităților vremii precum și pe cea a Regelui Carol I al României. Cu această ocazie se realizează și mutarea incintei pe amplasamentul actual. Datorită importanței exploatării miniere Îîn zonă, localitatea Târgu Ocna primește titlul de eforie-oraș. Orașul a prosperat În directă legătură cu
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
cu dare de mână, nu oricine putea să deguste felul numit "curcan țințirom" devenit celebru în epocă. Acest fel a fost denumit de Momulo după o mâncare originară din Italia care purta numele de "curcanul gentilom". După mărturiile din acele vremuri se pare că nu degeaba a făcut epocă "țințiromul". Există mențiuni documentare care precizează că la sala lui Momulo a venit și a ținut reprezentații și celebra trupă nemțească (companie) a lui Muller care a luat locul spectacolelor ținute de
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
pricinuise de multe ori boale grele și chiar perderea vieții" și a dispus "a se înființa din veniturile Departamentului lucrărilor publice o închisoare solidă cu zid prin pregiur în apropiere de Groapă Ocnei, care va sluji de adăpost vinovaților în vreme de noapte", prin Opisul domnesc nr.46 din 3 iulie 1851. Edificiul, terminat În 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trăinicie și dotări și a fost denumit „Castelul ocnașilor”. Acest castel compus din parter și un etaj, prevăzut cu
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
Richard Wurmbrand - este urmărit de autoritățile comuniste instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, etc. În perioada
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
au intrat în contact cu orașul Fes și Al- Qarawiyyin, fie ca profesori, fie ca elevi, fie ca auditori. Nume precum Ibn Khaldun ( istoric), Ibn TufaylI(filosof), Ibn al-Yasamin ( matematician) s-au făcut remarcate în . Alături de alte mari personalități ale vremii, aceștia au adus un real aport în răspândirea culturii arabe, pe lângă formarea unei identități. De exemplu, Ibn al-Wazzan, cunoscut ca Leo Africanus a contribuit, prin cartea sa intitulată "Descrierea Africii", la introducerea acestui spațiu în Occident. Pentru a menține prestigiul
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
regiuni au propriile lor corpuri de poliție, "Ertzaintza" în Țara Bascilor, "Policía Foral" în Navarra și "Mossos d’Esquadra" în Catalonia. Aceste roluri excepționale își au rădăcinile în istoria fiecărei regiuni, dat fiind că fiecare dintre ele s-a aflat, vreme de sute de ani, sub presiunea guvernului central de la Madrid care încerca să le remodeleze.
Autonomie (politică) () [Corola-website/Science/337426_a_338755]
-
Gronovius (în Germania: Gronow, n. 1 iunie 1730 - d. 8 august 1777), care a inițiat în tânărul Jacquin interesul pentru botanică, instruindu-l după metoda faimosului savant. Înfocat de științele naturale studentul s-a înscris și pentru botanica. După scurtă vreme a părăsit orașul său natal și s-a mutat la [[Paris]], universitatea de acolo având un renume mai însemnat. Jacquin a avut acolo prilejul să studieze mai departe medicina, iar botanica la cunoscutul profesor [[Bernard de Jussieu]]. [[Fișier:Nikolaus Joseph
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
la Islam, iar calendarul adoptat de conducătorii musulmani a fost de asemenea impus. În secolul al XI-lea, apare însă prima versiune a calendarului actual iranian, calendarul Jalali, de la numele celuia care a ordonat o reformă calendaristică în Persia acelei vremi. Punctul de plecare al acestui calendar este echinocțiului din 22 martie 622 d.Hr. Din punct de vedere istoric, la 22 septembrie același an, profetul Mahomed s-a retras la Medina ("Hijra"). Cu toate acestea, al doilea calif Umar ibn
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
constituit elementul central al memoriilor sale despre respectiva perioadă - publicate în 1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie 1918-1920”". În 1942, generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale privitoare la perioada 1916-1917. Circumstanțele existente în acea vreme în Franța au făcut ca acesta să nu poată fi publicat, intențiile de a realiza acest lucru fiind amânate sine die până după război. În 1946 Janin a murit însă fără a-și vedea manuscrisul ieșit de sub tipar. Sub titlul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
au emigrat în Statele Unite, părăsindu-și casele lor părintești din Praga, capitala regatului Bohemiei, parte a Imperiului Austriac. Ei emigraseră împreună cu o parte din familiile lor, din motive economice și politice.Revolutiile „Primăvară popoarelor” -revoluțiile din 1848 aduseseră cu ele vremuri instabile din punct de vedere politic și familiile Brandeis și Dembitz, desi cu vederi liberale și simpatizante ale revoluționarilor , au fost socate de violențele antisemite care au izbucnit la Praga în zilele când orașul a fost controlat de răsculați. Pe deasupra
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
un elev eminent, care la 14 ani a absolvit liceul de băieți din Louisville cu cele mai bune rezultate. La 16 ani, în timpul studiilor la Universitatea Școlilor Publice din Louisville, a obținut medalia de aur pentru excelentă în învățătură. În vremea șederii familiei în Germania, vreme de doi ani Brandeis a invatat la liceul Annenschule din Dresden, în Saxonia, de asemenea cu rezultate excepționale. După spusele sale mai tarziu, el își datora capacitatea de gandire critică și dorința de a studia
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
14 ani a absolvit liceul de băieți din Louisville cu cele mai bune rezultate. La 16 ani, în timpul studiilor la Universitatea Școlilor Publice din Louisville, a obținut medalia de aur pentru excelentă în învățătură. În vremea șederii familiei în Germania, vreme de doi ani Brandeis a invatat la liceul Annenschule din Dresden, în Saxonia, de asemenea cu rezultate excepționale. După spusele sale mai tarziu, el își datora capacitatea de gandire critică și dorința de a studia dreptul în America acestei perioade
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
care se simulau procese și pledoarii. În ciuda problemelor cu văzul, el a izbutit să termine studiile ca șef de promoție, având punctajul cel mai ridicat din istoria de până atunci a facultății de drept, record pe care l-a păstrat vreme de opt decenii. După cum a mărturisit mai tarziu, acei ani de studii au fost pentru el printre cei mai fericiți din viața lui. Cambridge,SUA, i se părea centrul întregii lumi. După absolvire, a continuat să se perfecționeze la Harvard
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
tarziu, acei ani de studii au fost pentru el printre cei mai fericiți din viața lui. Cambridge,SUA, i se părea centrul întregii lumi. După absolvire, a continuat să se perfecționeze la Harvard încă un an întreținându-se în această vreme din lecții particulare pentru studenți. În 1878 a fost primit în baroul avocaților din statul Missouri și a început să lucreze la un birou avocațial din St.Louis. Atunci și-a publicat primyl sau articol în domeniul profesional. După șapte
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Boston. Warren, care îi era bun prieten și s-a clasat al doilea după Brandeis în clasă, era fiul unei familii înstărite din Boston și nouă lor firma putea să beneficieze de legăturile familiei sale. Între timp, Brandeis a fost vreme de doi ani asistent al lui Horace Gray, judecătorul suprem al statului Massachusetts La baroul din Massachusetts a fost primit fără examen, ceea ce nu avea precedent. Noul birou a avut în cele din urmă succes, atrăgând clienți atât din interiorul
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
a cărui stațiune agricolă experimentală l-a entuziasmat, de asemenea a avut relații strânse cu David Ben Gurion. În anul 1890 Brandeis s-a logodit cu Alice Goldmark din New York. El avea 34 ani și până atunci nu găsise multă vreme pentru a curta femeile. Alice era fiica lui dr.Joseph Goldmark, medic, fratele compozitorului evreu maghiar Karl Goldmark și care emigrase în America din Imperiul Austriac, după eșecul revoluțiilor de la 1848. Cei doi tineri s-au căsătorit la 23 martie
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
și grupuri statuare baroce amplasate pe balustradă formează o combinație unică de stiluri artistice cu podul gotic de dedesubt. Majoritatea sculpturilor au fost realizate între anii 1683 și 1714. Ele îi reprezintă pe diferiți sfinți și protectori venerați în acele vremuri. Cei mai importanți sculptori ai Boemiei au contribuit la decorarea podului, printre ei fiind Matthias Braun, Jan Brokoff și fiii săi, Michael Joseph și Ferdinand Maxmilian. Printre cele mai cunoscute sculpturi sunt grupurile statuare dedicate Sfintei Lutgarda, Sfintei Cruci și
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
ar fi nevoiți să schimbe vehiculul. Totuși, societatea MIVB-STIB și-a exprimat dezacordul, considerând proiectul Cityvision „o viziune trunchiata”, „o falsă idee bună” căreia „îi lipsește capacitatea” și a cărei finanțare „este tratată de o manieră foarte succinta”. De multă vreme predestinata amenajării unei linii de metrou, axa Nord-Sud este strâns legată de istoria capitalei Belgiei. În 1867, sub egida Regelui Léopold al II-lea, Charles de Brouckère, primarul orașului Bruxelles, a lansat șantierul de acoperire a râului Senne (lucrare terminată
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
este o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. A fost publicată fragmentar în "Universul literar", nr. 17 din 25 aprilie 1926, și anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]