142,816 matches
-
administrarea bunurilor sale unui servitor, Evanghelos. În viața publică procedează cu iscusință, fiind un politician subtil și ager. Pentru a-și păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare îi este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsând prietenilor săi sarcina de a-i susține părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat o „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Mare orator și om politic al Greciei Antice, conducător al
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
În timpul studiilor la Paris, în 1819, este inițiat într-o lojă masonică. Pe tron s-a dovedit a fi un conducător prudent, activ și bun organizator. Greutățile pe care le-a avut de înfruntat, erau: întreținerea armatei de ocupație ruso-turce (sarcină rămasă și după Convenția de la Balta Liman din 1849) și să facă față puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia în 1851, după ce țara se înglodase în datorii grele, a putut să obțină retragerea ocupanților. Știrbei, prin economii și
Barbu Știrbei () [Corola-website/Science/299782_a_301111]
-
subatomice sunt indicate simbolic printr-o literă din alfabetul latin sau grec. Exemplu: foton formula 1. Pentru o antiparticulă se folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii. Exemplu: electron formula 4, pozitron formula 5. În fizica subatomică energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului (eV): 1 MeV = 10 eV, 1 GeV = 10
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
antiparticulă se folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii. Exemplu: electron formula 4, pozitron formula 5. În fizica subatomică energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului (eV): 1 MeV = 10 eV, 1 GeV = 10 eV, 1 TeV = 10 eV. În fizica cuantică este utilizat sistemul de unități naturale în care viteza
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
valoarea 1. Atunci, conform relației E = mc, masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
conform relației E = mc, masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
mc, masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un câmp electromagnetic devine
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
ideilor teoretice. Unele particule identificate inițial ca elementare (cum sunt protonul și pionul) s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Experimentele efectuate de J.J. Thomson în 1897 asupra razelor catodice au arătat că acestea constau din „corpusculi” de sarcină electrică negativă și masă mult mai mică decât masa oricărui ion cunoscut. Din faptul că raportul sarcină/masă era independent de natura electrozilor rezulta că acești "electroni", cum au fost numiți mai târziu, erau constituenți esențiali ai oricărui atom. Întrucât
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
a avea o structură internă. Experimentele efectuate de J.J. Thomson în 1897 asupra razelor catodice au arătat că acestea constau din „corpusculi” de sarcină electrică negativă și masă mult mai mică decât masa oricărui ion cunoscut. Din faptul că raportul sarcină/masă era independent de natura electrozilor rezulta că acești "electroni", cum au fost numiți mai târziu, erau constituenți esențiali ai oricărui atom. Întrucât atomii sunt electric neutri și mult mai masivi, se punea întrebarea cum este distribuită în atom sarcina
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
sarcină/masă era independent de natura electrozilor rezulta că acești "electroni", cum au fost numiți mai târziu, erau constituenți esențiali ai oricărui atom. Întrucât atomii sunt electric neutri și mult mai masivi, se punea întrebarea cum este distribuită în atom sarcina pozitivă compensatoare, care trebuia să constituie aproape în întregime masa atomului. O grup de cercetători sub îndrumarea lui Ernest Rutherford a sondat această distribuție de sarcină, observând modul în care era împrăștiat un fascicul de raze alfa pe o foiță
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
electric neutri și mult mai masivi, se punea întrebarea cum este distribuită în atom sarcina pozitivă compensatoare, care trebuia să constituie aproape în întregime masa atomului. O grup de cercetători sub îndrumarea lui Ernest Rutherford a sondat această distribuție de sarcină, observând modul în care era împrăștiat un fascicul de raze alfa pe o foiță de aur (1911). Concluzia era că sarcina pozitivă masivă este concentrată în centrul atomului. Rutherford a încorporat acest rezultat într-un model atomic, care însă nu
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
aproape în întregime masa atomului. O grup de cercetători sub îndrumarea lui Ernest Rutherford a sondat această distribuție de sarcină, observând modul în care era împrăștiat un fascicul de raze alfa pe o foiță de aur (1911). Concluzia era că sarcina pozitivă masivă este concentrată în centrul atomului. Rutherford a încorporat acest rezultat într-un model atomic, care însă nu specifica distribuția sarcinii negative de electroni. În anul 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului de hidrogen, care consta
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
în care era împrăștiat un fascicul de raze alfa pe o foiță de aur (1911). Concluzia era că sarcina pozitivă masivă este concentrată în centrul atomului. Rutherford a încorporat acest rezultat într-un model atomic, care însă nu specifica distribuția sarcinii negative de electroni. În anul 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului de hidrogen, care consta dintr-un electron punctual aflat pe o orbită staționară în jurul unui nucleu masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
electroni. În anul 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului de hidrogen, care consta dintr-un electron punctual aflat pe o orbită staționară în jurul unui nucleu masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice și de sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului. Acest model era compatibil cu rezultatele experimentului Rutherford și explica structura spectrului de linii al hidrogenului. Ionul de hidrogen urma să primească peste câțiva ani numele de "proton". Extins la atomii
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
un model al atomului de hidrogen, care consta dintr-un electron punctual aflat pe o orbită staționară în jurul unui nucleu masiv de dimensiuni mult mai mici decât raza orbitei electronice și de sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului. Acest model era compatibil cu rezultatele experimentului Rutherford și explica structura spectrului de linii al hidrogenului. Ionul de hidrogen urma să primească peste câțiva ani numele de "proton". Extins la atomii masivi, modelul atomic ar fi constat dintr-un
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
În realitate, masa ionilor masivi, deși un multiplu întreg (număr de masă formula 7) al masei protonului, este mai mare decât suma maselor protonilor: formula 8. A fost necesară postularea existenței "neutronului", o particulă de masă egală cu masa protonului, dar cu sarcină electrică zero, care a fost descoperit experimental de James Chadwick în 1932. Existența nucleelor atomice alcătuite din "nucleoni" (protoni și neutroni) constituie fundamentul fizicii nucleare. Existența atomilor alcătuiți dintr-un nucleu și electroni, argumentată teoretic de mecanica cuantică, constituie fundamentul
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
stare relativistă a electronului (1928) admite soluții care corespund unor stări de energie negativă. În (1931) tot P.A.M Dirac a reinterpretat aceste soluții ca reprezentând stări ale unei particule încă neobservate, cu aceeași masă ca a electronului dar de sarcină electrică opusă, pe care a numit-o „antielectron”. Traiectoria unei particule cu aceste caracteristici a fost observată în (1932) de C.D. Anderson; ea a primit numele de "pozitron". Existența perechii electron-pozitron, care poate fi creată/anihilată odată cu absorbția/emisia unui
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
relativistă a "interacțiunii electromagnetice", electrodinamica cuantică, a cărei formulare modernă a fost dată de Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard P. Feynman și Freeman J. Dyson. Existența de perechi particulă-antiparticulă, cu aceeași masă dar deosebindu-se prin alte proprietăți (de exemplu sarcini electrice opuse), a fost confirmată în observații și experimente ulterioare ca lege a naturii. Există și perechi particulă-antiparticulă cu sarcină electrică zero: "antiprotonul" și "antineutronul" au fost observați în 1955-1956 la acceleratorul Bevatron (Lawrence Berkeley National Laboratory). Particulele de masă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Feynman și Freeman J. Dyson. Existența de perechi particulă-antiparticulă, cu aceeași masă dar deosebindu-se prin alte proprietăți (de exemplu sarcini electrice opuse), a fost confirmată în observații și experimente ulterioare ca lege a naturii. Există și perechi particulă-antiparticulă cu sarcină electrică zero: "antiprotonul" și "antineutronul" au fost observați în 1955-1956 la acceleratorul Bevatron (Lawrence Berkeley National Laboratory). Particulele de masă zero (cum este fotonul) sunt propriile lor antiparticule. Pentru a elimina controversa legată de aparenta violare a legii conservării energiei
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
inclus această ipoteză în teoria dezintegrării beta și a numit particula "neutrino". Existența neutrinului a fost confirmată experimental de Clyde Cowan și Frederick Reines în 1956. În 1936, Anderson și Neddermeyer au detectat în camera cu bule o particulă cu sarcină electrică negativă, produsă de razele cosmice. După identificarea inițială greșită ca „mezon formula 9”, particula a fost redenumită "miuon". Proprietățile miuonului sunt similare cu ale electronului: parametrii de dezintegrare sunt de același ordin de mărime cu parametrii dezintegrării beta inverse, iar
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
alcătuite din unități elementare pe care le-a numit "quarkuri" (singular: "quark"). Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv 2/3, -1/3 și -1/3 din sarcina elementară). Simetria evidențiată de calea octuplă putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar barionii din trei quarkuri formula 16. Acest model matematic
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv 2/3, -1/3 și -1/3 din sarcina elementară). Simetria evidențiată de calea octuplă putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar barionii din trei quarkuri formula 16. Acest model matematic avea defectul că viola principiul de excluziune. Oscar W. Greenberg a arătat
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
incolori” (adică quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate în anii următori pentru detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă, având un caracter granular, compatibil cu modelul quarkurilor. Aceste componente ale hadronilor, numite provizoriu "partoni", nu puteau fi detectate în stare liberă; ele apăreau „încarcerate” ("quark confinement") în interiorul hadronilor, unde păreau să se miște aproape liber
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
o descriere unificată a interacțiunilor electromagnetică și slabă: "teoria cuantică a interacțiunii electroslabe". Teoria presupune existența unor bosoni vectoriali (de spin 1) intermediari, care să acționeze ca mediatori ai interacțiunii slabe. Acești trei "bosoni de calibrare", dintre care doi cu sarcini electrice opuse (formula 22 și formula 23) iar unul neutru (formula 24), au fost detectați de grupul Carlo Rubbia la CERN în 1983, cu mase foarte apropiate de cele prezise teoretic. Pentru ca bosonii formula 25 și formula 24 să aibă mase diferite de zero, este
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
de către cetățenii localității pentru un mandat stabil. Ei împart puterea de obicei cu corpul legislativ local, cum ar fi consiliul municipal. ii pot fi și conducătorii consiliului local, fiind uneori aleși ca primari de către consiliu și nu de cetățeni, în timp ce sarcinile uzuale ale orașului sunt delegate unui profesionist manager de oraș. În Salt Lake County din statul american Utah există un primar al comitatului. În plus, conducătorii executivi ai tuturor comitatelor din Tennessee și Hawaii sunt numiți "primari". Totuși, persoanele nu
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]