135,668 matches
-
să poată fi executat în paralel acesta trebuie descompus într-o serie de procese. Aceasta descompunere presupune partiționarea algoritmului și alocarea proceselor. Partiționarea reprezintă specificarea setului de taskuri care implementează algoritmul în modul cel mai eficient pe o mașină de calcul paralel. Alocarea reprezintă modul de distribuire a task-urilor procesoarelor. Performanța unui algoritm de calcul paralel depinde de granularitate. Aceasta se referă la mărimea task-ului în comparație cu timpul necesar comunicației și sincronizării datelor. Dacă timpul necesar comunicației și sincronizării este mai mare
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
Aceasta descompunere presupune partiționarea algoritmului și alocarea proceselor. Partiționarea reprezintă specificarea setului de taskuri care implementează algoritmul în modul cel mai eficient pe o mașină de calcul paralel. Alocarea reprezintă modul de distribuire a task-urilor procesoarelor. Performanța unui algoritm de calcul paralel depinde de granularitate. Aceasta se referă la mărimea task-ului în comparație cu timpul necesar comunicației și sincronizării datelor. Dacă timpul necesar comunicației și sincronizării este mai mare decât timpul de execuție al task-ului atunci granularitatea este mică. O soluție este partiționarea
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
mai mare decât timpul de execuție al task-ului atunci granularitatea este mică. O soluție este partiționarea programului în taskuri de dimensiuni mai mari cu o granularitate grosieră. Dezavantajul acestei metode este reducerea gradului de paralelism. Îmbunătățirea performanțelor unui algoritm de calcul paralel se face prin găsirea unui compromis între mărimea task-ului și consumul suplimentar de resurse. De obicei este găsită o corelare între numărul de taskuri, dimensiunea acestora și menținerea la minimu necesar a consumului suplimentar de resurse. Cea mai bună
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
unui algoritm se poate face în două moduri: Alocarea reprezintă distribuirea de taskuri procesoarelor. Planificarea ca și în cazul partiționării poate fi statică sau dinamică. În cazul alocării statice sarcinile și ordinea de execuție sunt cunoscute înainte de execuție. Algoritmii de calcul paralel ce folosesc planificarea statică necesită un volum mic de comunicare între procese potrivită pentru cazurile când costurile de comunicație este mare. În cazul planificării dinamice alocarea sarcinilor este făcută la rulare. Această tehnică permite distribuirea uniformă a încărcării procesoarelor
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
divizibilă cu 3, și nu este număr triunghiular. Suma inverselor tuturor numerelor triunghiulare este: Aceasta se poate demonstra cu ajutorul șirului: Două alte formule legate de numerele triunghiulare sunt: și ambele putând fi calculate ușor din șabloanele de puncte sau prin calcule simple. În 1796, Carl Friedrich Gauss a descoperit că toate numerele întregi pozitive se pot reprezenta ca sumă de cel mult trei numere triunghiulare, nu neapărat diferite. El a scris în jurnalul său: „EΥΡHKA! num = Δ + Δ + Δ”.
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
comunică între ele prin transmiterea de mesaje. Deși nu există o singură definiție pentru un sistem distribuit, toate vor avea următoarele proprietăți în comun: Un sistem distribuit poate avea un scop comun, cum ar fi rezolvarea unei problemi mare de calcul.Alternativ, fiecare nod poate avea propriul utilizator cu nevoi specifice, iar sistemul distribuit este utilizat pentru administarea resurselor comune sau pentru furnizarea de servicii de comunicare între utilizatori. Alte proprietăți ale sistemelor distribuite pot fi: Sistemele distribuite sunt calculatoarele dintr-
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
specifice, iar sistemul distribuit este utilizat pentru administarea resurselor comune sau pentru furnizarea de servicii de comunicare între utilizatori. Alte proprietăți ale sistemelor distribuite pot fi: Sistemele distribuite sunt calculatoarele dintr-o rețea ce operează cu aceleasi procesoare. Termenii de calcul concurent, calcul paralel și calcul distribuit au foarte multe în comun. Același sistem poate fi caracterizat ca fiind atât "paralel cât și "distribuit"ș procesele dintr-un sistem distribuit tipic rulează an paralel.Sistemele concurente pot fi clasificate ca fiind
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
sistemul distribuit este utilizat pentru administarea resurselor comune sau pentru furnizarea de servicii de comunicare între utilizatori. Alte proprietăți ale sistemelor distribuite pot fi: Sistemele distribuite sunt calculatoarele dintr-o rețea ce operează cu aceleasi procesoare. Termenii de calcul concurent, calcul paralel și calcul distribuit au foarte multe în comun. Același sistem poate fi caracterizat ca fiind atât "paralel cât și "distribuit"ș procesele dintr-un sistem distribuit tipic rulează an paralel.Sistemele concurente pot fi clasificate ca fiind paralele sau
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
utilizat pentru administarea resurselor comune sau pentru furnizarea de servicii de comunicare între utilizatori. Alte proprietăți ale sistemelor distribuite pot fi: Sistemele distribuite sunt calculatoarele dintr-o rețea ce operează cu aceleasi procesoare. Termenii de calcul concurent, calcul paralel și calcul distribuit au foarte multe în comun. Același sistem poate fi caracterizat ca fiind atât "paralel cât și "distribuit"ș procesele dintr-un sistem distribuit tipic rulează an paralel.Sistemele concurente pot fi clasificate ca fiind paralele sau distribuite în funcție de următoarele
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
vechi exemplu de aplicație distribuită la scară largă.Pe lângă ARPANET și succesorul său internet, au existat și alte rețele globale de calculatoare inclusiv Usenet și FidoNet din 1980, ambele fiind utilizate pentru a sprijini sisteme de comunicare distribuite. Studiul de calcul distribuit a devenit o ramură a informaticii la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Prima conferință din domeniu, Simpozionul privind principiile de calcul distribuit (PODC), datează din 1982, și omologul său european Simpozion internațional în calcul distribuit (DISC) a
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
și FidoNet din 1980, ambele fiind utilizate pentru a sprijini sisteme de comunicare distribuite. Studiul de calcul distribuit a devenit o ramură a informaticii la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Prima conferință din domeniu, Simpozionul privind principiile de calcul distribuit (PODC), datează din 1982, și omologul său european Simpozion internațional în calcul distribuit (DISC) a fost organizat pentru prima dată în 1985. Există două motive principale pentru folosirea sistemelor distribuite și a calculului distribuit: Un sistem distribuit poate fi
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
distribuite. Studiul de calcul distribuit a devenit o ramură a informaticii la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Prima conferință din domeniu, Simpozionul privind principiile de calcul distribuit (PODC), datează din 1982, și omologul său european Simpozion internațional în calcul distribuit (DISC) a fost organizat pentru prima dată în 1985. Există două motive principale pentru folosirea sistemelor distribuite și a calculului distribuit: Un sistem distribuit poate fi mai fiabil decât unul nedistribui deoarece are un grad mai ridicat de redundanta
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
din domeniu, Simpozionul privind principiile de calcul distribuit (PODC), datează din 1982, și omologul său european Simpozion internațional în calcul distribuit (DISC) a fost organizat pentru prima dată în 1985. Există două motive principale pentru folosirea sistemelor distribuite și a calculului distribuit: Un sistem distribuit poate fi mai fiabil decât unul nedistribui deoarece are un grad mai ridicat de redundanta și poate fi extins și administrat mai ușor. Câteva exemple de sisteme distribuite sunt: În domeniile calculului distribuit și paralel se
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
sistemelor distribuite și a calculului distribuit: Un sistem distribuit poate fi mai fiabil decât unul nedistribui deoarece are un grad mai ridicat de redundanta și poate fi extins și administrat mai ușor. Câteva exemple de sisteme distribuite sunt: În domeniile calculului distribuit și paralel se pune întrebarea ce probleme de calcul pot fi rezolvate cu un astfel de sistem și cât de eficient.Aici intervin trei puncte de vedere: Problemele tradiționale de calcul presupun punerea unei întrebări, după care un calculator
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
fi mai fiabil decât unul nedistribui deoarece are un grad mai ridicat de redundanta și poate fi extins și administrat mai ușor. Câteva exemple de sisteme distribuite sunt: În domeniile calculului distribuit și paralel se pune întrebarea ce probleme de calcul pot fi rezolvate cu un astfel de sistem și cât de eficient.Aici intervin trei puncte de vedere: Problemele tradiționale de calcul presupun punerea unei întrebări, după care un calculator (sau un sistem distribuit) procesează întrebarea pentru un timp, apoi
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
Câteva exemple de sisteme distribuite sunt: În domeniile calculului distribuit și paralel se pune întrebarea ce probleme de calcul pot fi rezolvate cu un astfel de sistem și cât de eficient.Aici intervin trei puncte de vedere: Problemele tradiționale de calcul presupun punerea unei întrebări, după care un calculator (sau un sistem distribuit) procesează întrebarea pentru un timp, apoi și produce un răspuns și se oprește. Cu toate acestea, există, de asemenea, probleme în cazul în care nu vrem ca sistemul
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
probleme în cazul în care nu vrem ca sistemul să oprească vreodată.În aceste cazuri, sistemul distribuit ar trebui să coordoneze continuu utilizarea resurselor comune, astfel încât să nu apară conflicte sau blocaje. Există, de asemenea, provocări fundamentale care sunt specifice calculului distribuit. Un exemplu ar fi provocările legate de toleranță la defecte. Exemple de probleme asemănătoare includ probleme legate de consens, , si autostabilizare. Diverse arhitecturi hardware și software sunt utilizate pentru calcul distribuit.La un nivel inferior, este necesară interconectarea a
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
blocaje. Există, de asemenea, provocări fundamentale care sunt specifice calculului distribuit. Un exemplu ar fi provocările legate de toleranță la defecte. Exemple de probleme asemănătoare includ probleme legate de consens, , si autostabilizare. Diverse arhitecturi hardware și software sunt utilizate pentru calcul distribuit.La un nivel inferior, este necesară interconectarea a mai multor procesoare, într-un fel de rețea, indiferent dacă aceasta este pe o singură placă de circuite sau dacă este alcătuită dintr-o serie de dispozitive interconectate prin cabluri.La
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
hidraulice sau ale altor mărimi pentru a modela problema care trebuie rezolvată. Prin contrast, calculatoarele digitale reprezintă valorile mărimilor fizice continue ale problemelor de rezolvat prin semnale discrete numerice (digitale). În prima jumătate a secolului al XX-lea nevoile de calcul ale comunității științifice erau satisfăcute de calculatoare analogice, foarte specializate și, constructiv, foarte sofisticate. Descoperirea și dezvoltarea tranzistoarelor a permis construirea de calculatoare electronice analogice tranzistorizate, larg folosite înaintea celor electronice digitale din zilele noastre. Perfecționarea electronicii digitale (datorată lui
Calculator analogic () [Corola-website/Science/322858_a_324187]
-
În știința calculatoarelor, modelul Actor este un model matematic de calcul concurent care tratează "actorii" ca primitivele universale de calcul digital concurent: un actor poate lua decizii locale, crea mai mulți actori, trimite mai multe mesaje, și determina cum să răspundă la următorul mesaj primit. a fost creat în 1973. A
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
În știința calculatoarelor, modelul Actor este un model matematic de calcul concurent care tratează "actorii" ca primitivele universale de calcul digital concurent: un actor poate lua decizii locale, crea mai mulți actori, trimite mai multe mesaje, și determina cum să răspundă la următorul mesaj primit. a fost creat în 1973. A fost folosit și ca framework pentru o înțelegere teoretică
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
concurent: un actor poate lua decizii locale, crea mai mulți actori, trimite mai multe mesaje, și determina cum să răspundă la următorul mesaj primit. a fost creat în 1973. A fost folosit și ca framework pentru o înțelegere teoretică a calculului, și ca bază teoretică pentru mai multe aplicații practice a sistemelor concurente. Spre deosebire de modelele de calcul anterioare, modelul Actor a fost inspirat din fizică incluzând relativitatea generală și mecanica cuantică. A fost deasemenea influențat de limbaje de programare ca Lisp
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
determina cum să răspundă la următorul mesaj primit. a fost creat în 1973. A fost folosit și ca framework pentru o înțelegere teoretică a calculului, și ca bază teoretică pentru mai multe aplicații practice a sistemelor concurente. Spre deosebire de modelele de calcul anterioare, modelul Actor a fost inspirat din fizică incluzând relativitatea generală și mecanica cuantică. A fost deasemenea influențat de limbaje de programare ca Lisp, Simula și versiunile de început ale Smalltalk, dar și de sisteme bazate pe capabilitate și comutație
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
cuantică. A fost deasemenea influențat de limbaje de programare ca Lisp, Simula și versiunile de început ale Smalltalk, dar și de sisteme bazate pe capabilitate și comutație de pachete. Dezvoltarea sa a fost "motivată de un prospect de mașini de calcul înalt paralelizate conținând zeci, sute și chiar mii de microprocesoare independente, fiecare cu propria memorie locală și procesoare de comunicație, comunicând printr-o rețea de înaltă performanță." De atunci, evoluția concurenței masive prin arhitecturi de calculatoare multi-core a retrezit interesul
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
mailing address". Deci un actor poate doar comunica cu actori ale căror adrese le cunoaște. Poate obține acestea dintr-un mesaj recepționat sau dacă adresa este pentru un actor care s-a creat singur. Modelul Actor este caracterizat de "concurența calculelor prin esența între și printre actori", crearea dinamică de actori, includerea adreselor de actori în mesaje și interacțiunea numai prin direct asynchronous message passing (comunicare asincronă) fără restricție asupra ordinii sosirii mesajelor. De-a lungul anilor, mai multe sisteme formale
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]