1,368 matches
-
o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să tragă o gură: nu m-a refuzat (portarii de teatru sînt întotdeauna sensibili la asemenea argumente!). Apoi, s-a petrecut un alt spectacol, uluitor: pe scena goală, slab luminată de un bec de serviciu, portarul acela nanist și buclucaș
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
personaje, dialoguri, e atît de grav, pamfletar, ori umoristic redactată (după caz!), încît îți oferă, dacă ai avut privilegiul să ajungi în templul Thaliei și al Melpomenei, ore de lectură delectabile! Puzzle-ul propus de autoare, miscelaneul (aparent) spontan te îmbie la descoperirea secretelor vocației (nu profesiei!) de secretar literar, la cunoașterea resorturilor diplomației acestuia (față de director, regizor, actor, dramaturg, cenzor, public). Afli cum se susține o corespondență și nu una cu te miri cine, ci cu aleg doar un nume
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se ivește Într-un om oarecare, copleșitor. În timpul vieții mele am putut să observ și mai de aproape, și mai de departe vreo câțiva. Nu sunt totdeauna cei mai străluciți oameni, nici prin spirit, nici prin talente, rar ți se Îmbie prin bunătatea inimii, dar o putere de necrezut purcede din ei și exercită o Înrâurire de neînchipuit asupra tuturor ființelor, ba și asupra elementelor” (cf. Lucian Blaga, Zări și etape, 1990). Μ Sunt nu numai suferințe post factum, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
povești senzaționale, dintre care unele tragice, cum cea de mai jos, relatată în „Bacăul” din 6 iulie 1936: „Tînărul Solomon Cohn, birjar sărac dar plin de viață, s-a dus să facă baie lîngă abator. Era cald și apele Bistriței îmbie pe oricine. Solomon Cohn a intrat în apă, s-a îndepărtat de mal, dar, neștiind să înoate, a fost luat de curent și tîrît la fund. Un amănunt tragic: Solomon Cohn, logodit de curînd, se cununase civil cu trei ore
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dormeau patru "studenți". În aceeași odaie mică, în fiecare seară se improviza un pat și pentru Eminescu. Dormea lung pînă pe la ora opt. Se scula, se spăla, da cu degetele de cîteva ori prin părul bogat și era gata pieptănat. Îmbiindu-l cu pieptene, el i-a răspuns lui Cacoveanu: "Chiar bine, frate, că eu parcă am scăpat din focul de la Troia, n-am astfel de sculă". Toți dejunau ce se găsea, fiindcă toți erau din sărăcime și se hrăneau din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui Sindbad-marinarul și care-i a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mână nendurată, ținând grozava cupă, Se cobora-mbiindu-l și i-o ducea la gură... Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață... Dar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau iubitul este fundamentată și întărită tot prin exemple scripturistice: „Deoarece și la Apostol scrie/ Că-i slobod să mi iau soțul ce mă-mbie/ și nu-i păcat de-mi fac pereche iarăș:/ Decât să arzi, mai bine-ți iei tovarăș...”293 Imaginea unui iad pedepsitor nu credem că o înspăimântă cu adevarat pe târgoveață, este în simbolistica aceasta a arderii mai curând o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și lase tributul de căldură. Din piatră încinsă în piatră încinsă, am ajuns la Bottega del Sandalo și, stând pe un scaun scund de lemn, am avut întâia experiență artistică cu propriile mele picioare ca subiect. În mijlocul micii prăvălii, erai îmbiat să-ți creezi singur sandale, dar după ce ți se părea o nimica toată, ajungeai să consideri de-a dreptul epuizantă alegerea dintre zecile de curele de piele colorată și de modele a celor care urmau să fie apoi îmbinate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fim martori. Deși pasionat de literatură (încă din școală fusese încununat cu onoruri pentru producțiile sale literare), a fost târât, ca atâția alți talentați tineri ai timpului acela, de tăvălugul educației politehnice, anormal dezvoltate atunci în comparație cu cea umanistă, și care îmbia cu soluții de carieră mai facile. Nu s-a simțit confortabil în mediul Universității "Gh. Asachi", mai strict și mai conservator, și de aceea s-a dedicat complet fabuloasei experiențe jurnalistice a Opiniei studențești. E greu de explicat azi de ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cireși. Era o vale mult căutată de Îndrăgostiți, dar și o vale de recreere. De primăvara pînă toamna tîrziu, roadele Îmbelșugate ale acestei văi, apa rece a celor două fîntîni, umbra răcoroasă a sălciilor pletoase, pomii roditori, ciripitul păsărilor, te Îmbie să respiri tihna acestei văi. În partea opusă văii Socului, tot În aceasta deschizătură, este Valea Trestiei, nume dat probabil, de la trestia de baltă ce crește pe vadul văii. Peste „ Dealul Trestiei ” și Între un alt deluleț, ce cade tot
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli s-a zămislit cu minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
s-au țesut între știință și politică de-a lungul timpului. În secolul al XVIII-lea, Condorcet explica faptul că "în toate se-colele au existat prinți cărora le-au plăcut științele, care le-au cultivat chiar, care i-au îmbiat pe sa-vanți în palatele lor și i-au recompensat prin binefacerile și prietenia lor pe oamenii care le ofereau o resursă sigură și constantă împotriva plictiselii, un fel de nenorocire ce pare legată în mod deosebit de puterea supremă"143. Legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și torcând ușure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit. Unii au voit să insinueze că poezia lui Arghezi e "minoră", dar ea, dimpotrivă, e dominată de probleme grave, dintre care cea mai frecventă e ceea a creației sempiterne. Un fapt atât de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
evocat, la modul propriu și la modul figurat. Puținele metafore din poeme folosesc sinul ca element semnificam: „sînul tăcerii”, „sînul negrii nopți” etc. În erotica propriu-zisă, ne Întîmpină un potop de sînuri vergurale. SÎnul varsă lumină, varsă prefumuri, răsfață privirea, Îmbie ca două grădini bogate... Dulce și provocator, totodată, sînul este În mod sigur un element important În simbolistica erotică a lui Bolintineanu. Valoarea lui depășește sfera anatomiei. Este, În mod sigur, un semn al inocenței (Încă un semn), mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales că n-aveau nici o treabă de făcut. Căci zona din Oceanul Indian prin care navigam acum, nu este ceea ce vînătorii de balene numesc o „zonă vie“, ea oferind vederii lor mai puțini marsuini, delfini, pești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
milă, "se-nchină și zice depărtîndu-se: - Cine știe ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe orice copil." Și pe când "oamenii de societate", lacomi de acest spectacol infam, încurajează pe micul pervers ("Domnul senator îl tratează cu cafea și rom, alt "amic" îl mai îmbie încă cu un păhărel... și încă unul..."), numai un preot de 1 Nuvele, Povestiri, ed. Minerva, p. 21. sat, popa Niță, "cu pumnii încleștați, se sui pe trotuar și apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
puțin asupra acestui aspect, începând cu un fragment dintr-un discurs al lui Ceaușescu cu ocazia întâlnirii din mai 1965 între conducerea PCR și reprezentanți ai culturii și artei românești. "Este adevărat că se găsesc ulcioare frumos meșteșugite care te îmbie să bei din ele, dar oricât de atrăgătoare ar fi ele, nu pot egala niciodată izvorul dătător de viață" din care "au sorbit strămoșii noștri, în vremurile grele, vitejia și înțelepciunea care i-a ajutat să răzbată prin secole" (Pavelescu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reclamă a Connex-ului, în care căciula siberiană, hirsută și zbîrlită, se execută și face exact ce i se cere. De tot rîsul! Cînd lideri occidentali vizitează, iarna, Moscova, și-și îndeasă pe urechi, din curtoazie diplomatică, cușma rusească, asta ne-mbie doar să zîmbim; cînd însă premierul nostru face aceeași ispravă, lăsîndu-se filmat, ne cam trec niște mișcorici pe șira spinării: prea ne-am îmbrăcat, jumătate de secol, după garderoba Kremlinului, ca să mai gustăm glumițe d-astea (care, oricînd ciorti! pot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta, acum, într-un moment fast al istoriei postbelice, cînd Occidentul nu doar cu sentimente frumoase ne îmbie, ci din ce în ce mai concret, mai punctual. Să nu ne păcălească aderențele de fațadă ale partidelor de stînga, atît de penetrante în aceeași masă electorală care a ținut pe picioare comunismul, să nu ne înșele declarațiile prooccidentale ale acestora cînd mesagerii structurilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bruscheze orizontul de așteptare al locului din care vin. (Culmea e că fac această operație, știind prea bine că acolo, acasă la ei, publicul, în majoritatea lui, este de un conservatorism recunoscut, în acord cu propriul standard de viață care îmbie la confort și la comoditate vizuală.) Așa încît expozițiile românești de grup deschise ocazional în Occident au ceva de ființă amfibie, de melanj între un figurativ voit bizar și un abstract involuntar firesc. E adevărat, totul în spațiile acelea expoziționale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
t.v. că dorește să clarifice momente "controversate" ale comunismului românesc (deși, nu știm cum, dar după deceniul fericitei desprinderi de comunism, dialogurile cu baronii încă viață ai fostei nomenclaturi ne plasează, vrînd-nevrînd, în coșmar), cînd, deci, teleastul istoric ne îmbie astfel, atunci teleatenția noastră se justifică oarecum, iar curiozitatea aflării unor culise imunde ale dictaturii ne așază, de ce nu?, în curată aventură. Chit că în locul acestui soi de aventură am prefera mai degrabă deși frecvența lor e mult agasantă thriller
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc, după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model??; pictura nouă trăiește doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
departe. Cerul, mohorât, plânge cu stropi mici. Basmul toamnei, început cu glasul stins de sfială al unei frunze, va fi terminat de către iarnă. Toamna are și ea multe bucurii. Oamenii culeg fructele și cerealele. Vinul dulce și plăcut mirositor te îmbie și te face să visezi. Îmi place toamna foarte mult pentru culorile ei asortate atât de bine. Sunt, Toamnă, exact ca un vis de tinerețe printre anii trecători, ca o doină ce răsună de departe în somnul tău dulce ! Iar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
decât în atmosfera îmbietoare a unei biblioteci, oricât de modestă ar fi ea. Rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, mesele cu cititori aplecați cu răbdare asupra cărților, liniștea abia tulburată de foșnetul filelor întoarse cu multă grijă, totul îmbie la lectură și la meditație. Destinate cititului sunt multe cărți de basme, poezii și, în special, lecturile literare. Basmul ocupă o mare parte din copilăria noastră. Căci literatura populară este asemenea oglinzii unui loc fermecat în care s au reflectat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]