3,501 matches
-
Cobori în jos” - mă rugă iar − „...Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n viața mea și-n gând, Norocu-mi luminează!” Ia spune-mi: Tu, mai coborai (De-aici, ...acolo-n Mare!) Când dragostea-ntr-un chip de lut E doar o-mbrățișare?... Te recunosc al meu ”Luceafăr”! Odă-ți aduc, te cânt: Fii simbol veșnic omului romantic, pe Pământ! ...................................... Avea dreptate, Astrul meu, Mai mult decât se poate! Din înălțimea Geniului, Altfel le vezi pe toate! ...M-am despărțit cu greu de
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
culce pe canapeaua de sub geam, o învelea cu duioșie cu pledul și uneori se culca lîngă ea, o strîngea în brațe și îi susura încetișor la ureche nani-nani, puiul mamei, dar Adelina dormea deja de mult timp și numai blîndețea îmbrățișării îi rămînea în amintirea inviolabilă a subconștientului, iar a doua zi era fericită aparent fără motiv ... Cîteva zile Adelina fusese însă plecată pe la Brașov, detașată de la serviciul ei, și Afrodita nu avusese cui să-i mai povestească despre dorul cumplit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
fricilor pe aleile timpului netrăit înainte merg înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale să aleg. ce să aleg. nu pleca. spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb și îmbrățișarea unei iubiri visate demult de copila cu ochii cărbunelui neatins de înserări spune-mi să rămân sau lasă-mi umbra ta sub pas să-i urmez conturul prelung până când roua îmi va furișa surâsul ei într-o lacrimă de durere
CU ÎNCĂ O TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358529_a_359858]
-
grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi mângâia fața, umerii și pieptul, fixând-l în ochi. Undeva, deasupra, departe, vedea din adâncuri voalul străveziu de spumă și lumină al lumii din care sosea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
-și lașase frunzele la gară, Un felinar își atârnase luna în privire. Murise strada-n mahalale, Copaci târzii se despuiau de vise, O ceață suie se ținea de sale Și moțăia pe sânul ploii ce abia venise. Urlă stingher o-mbrățișare, lovindu-ne cu talpă peste trupuri, plecasei pe-un obraz de inserare, sub cortul gurii ne-au rămas săruturi. Trăisem atârnați într-o-ntâmplare, Iubindu-ne că două lucruri. GEORGE BACIU Referință Bibliografica: POEZII DE DRAGUL TĂU / George Baciu : Confluente Literare
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
se răsfrângea în întreaga casă, schimbându-i întreaga înfățișare, dar și în sufletele lor, au trecut la despachetarea cadourilor aduse de „Moș Crăciun” la poalele bradului. Exclamațiile de surpriză și mulțumire au fost necontenite dacă nu ar fi sfârșit în îmbrățișări și sărutări... Într-un târziu, Lucica i-a invitat la masă uitându-se, a câta oară pe ascuns și îngrijorată, la ceasul din perete și a oftat. După ce s-au așezat cu toții, nea Petrică a luat paharul cu vin în
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
mângâieri furate. unde-i umbră ? umbră, suntem noi din prea multe priviri, surâdem galeși amundoi prin răspunsuri-întrebări. sub luna tăcută dăltuind sub nouri, îmi dai prin visarea ei, răstignirea ta de doruri. prin orele ce străbate boarea primului sărut și îmbrățișări furate sub taină de legământ. Referință Bibliografica: La umbră nopții / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul ÎI, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantă Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LA UMBRA NOPTII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358163_a_359492]
-
că denumirea dansului magic „Călușul” vine de aici, de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite... În foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DOR DE VIAȚĂ Autor: Nelia Viuleț Publicat în: Ediția nr. 530 din 13 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Și muntele înalt și marea largă ești Cuprinse într-o bizară și tainică îmbrățișare Și totuși triști sunt ochii-ți de-i privești Căci toate trec și încă o clipă moare... Dar vine alta ce ne pătrunde Cu pași mărunți spre-o nouă lume Să ne conducă cine știe unde, Și de ce nu, spre-o nouă
DOR DE VIAŢĂ de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357587_a_358916]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IMBRĂȚIȘARE Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește. Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea. Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul
IMBRĂŢIŞARE de DOR DANAELA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357583_a_358912]
-
adâncul Tainei Tale. Doar în sunetul/cuvânt al inimii, pot cuprinde dorul care naște lumea din mine în armonii, pavăză a singurătății mele. Privesc în afara mea. Nu văd pe nimeni. Privesc prin ochii Tăi și lumea devine armonie necântată încă, îmbrățișări - cuvânt rostit de palme tandre, de fuiorele albastre ale degetelor care îmi apleacă tâmpla fierbinte în inimă, împlinind Ritualul de contopire. M-ai trimis iubire pentru a deveni iubire. Taina femeii devine cercul manifestării Tale, care aprinde Focul Sacru din
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
în brațele nebuniei cuvintelor, a sensurilor rădăcini crescute spini, printre coloanele uneori prea prost sculptate, din templele cu altare din versuri. uneori, adoarme într-o iubire. se trezește râzând-plângând, cu buzele uscate de săruturile depărtării... clădește în nisipuri albastre timpul îmbrățișărilor apoi, cuminte, așteaptă ninsorile, prelungind agonia albastrului prin fulgi. florile de gheață, în pumnu-i naiv își topesc farmecul, sărutându-i fruntea în care tu, Doamne, ai înfipt cu blândețe cuvântul, sunetul: A Fi...Om... Poet... între două coroane ale aceluiași
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
prietenă dintotdeauna...! Nu vorbesc despre această întâlnire decât ca despre cea mai obișnuită dintre întâlniri, ce zămislește amintirile cele mai omenești și cele mai alinătoare conștiinței care pierde cu fiecare clipire memoria unui gest de omenie, unui bine sufletesc, unei îmbrățișări, unei priviri calde, unui vis, unei speranțe...! Nu e o mirare să întâlnești astfel de oameni, e întrucâtva o surprindere ca o actriță cu biografie plină și respectabilă să dovedească omenescul pe care nu îl joacă, îl descoperă din sinele
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... V. IMBRĂȚIȘARE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012. Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește. Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea. Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
până ce, încet, încet, ne pătrunde puțina veșnicie. Picuri de ploaie, lacrimi pe care doar cerul le mai poate plânge, dintr--un dor topit pe chipul blând al Nemuririi, botezul mult așteptat. Nu e ... Citește mai mult Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește.Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea.Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri. Soare! ... un soare puternic, ca de vară face fulgii să se așeze ușor și blând, ca o îmbrățișare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului alb, fără a avea gânduri sau dorințe. Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie ... dar este mai mult o liniște, un vid interior care primește tot ceea ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri.Soare! ... un soare puternic, ca de vară face fulgii să se așeze ușor și blând, ca o îmbrățișare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului alb, fără a avea gânduri sau dorințe. Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie ... dar este mai mult o liniște, un vid interior care primește tot ceea ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele-mi pătrunse de fulgerul gândului de gheață, devin întrupare... .... adânca ... Citește mai mult Cuvinte...zidiri înghețatetopite de pecetea jaruluipătrunsă în inimăprin lacrima primului Botez.Cuvintecare ne-au zămislit din Ființa Lui,înviază din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
-n cerul minții.Cuvântul e taină și icoană,inimă și ruga ei.Sunet nerostit în materie.Duh,coboară prin lacrima tăceriiîn spovedania din neantul firiidevenind întrupare nemistuităîn tulpina Rugului veșnic Aprins.Sunete devin Cuvânt Tăcutîn revărsare necurmatăstatornicindu-mă în rugă,necovârșită îmbrățișare.Înalț rug de tămâieprin carecuvintele-mi pătrunsede fulgerul gândului de gheață,devin întrupare....... adânca ... XVI. IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ȘI FRAGILITATEA GINGĂȘIEI, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012. DANAELA, Izvorul iubirii Editura Sărbătoare Publications Sydney
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Citește mai mult DANAELA, Izvorul iubiriiEditura Sărbătoare PublicationsSydney, Australia, 2011, 140 paginiISBN 978-0-9807337-7-8InorogiiFrânturi de gând prind trup din ceața amintirilor. Același cutremur al ființei, atât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Abonare la articolele scrise de dor danaela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mergea. Mai bine acum decât mai târziu. - Știu și eu! Dacă nu vrei să ieși, eu o să trec pe la cineva... - Ok! Și eu mă duc până la mama. Ieșiră amândouă. S-au îmbrățișat pe trotuar. Mioarei i s-a părut o îmbrățișare forțată. Atunci a fost ultima lor întrevedere. S-au evitat multă vreme. Lunile au trecut una după alta, era toamnă, ploaie și frig. Pe la sfârșitul lui octombrie, avocatul o aștepta pe un scaun în biroul Elenei, asistenta ei. Putea să
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
nepoțeii-n jurul tău, La fel ca noi să te iubească. De-atâtea ori eu te-am visat, În ochi aveai mărgăritare Și suspinai că am plecat Spre-această Binecuvântare. Așteaptă-mă ca altădat, Cu-n zâmbet cald și-o-mbrățișare, Loc mai tihnit eu n-am aflat, N-a fost și nu va fi sub soare ! Tu știi topi în mângâieri Tot focul dragostei eterne, Mă simt copil, uit de dureri Și pacea-n suflet, se așterne!. . . =28 Februarie 2000
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
-mi lipsești, doar tremurul tăcut Al brațelor care așteaptă-ntinse Și buzele ce-așteaptă un sărut Și, fremătând, se lasă-apoi învinse. Nu tu-mi lipsești, ci glasul care cheamă Și mângâierile, cerescul har, Cu-amestecul de dragoste și teamă Și-mbrățișările de foc și jar. Mi-s clipele sărace și puține, Doar glasul amintirii îl ascult Și înțeleg din ce în ce mai bine Că tu-mi lipsești, iubito, cel mai mult. Referință Bibliografică: ÎN LIPSA TA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567
ÎN LIPSA TA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357722_a_359051]
-
liliac pun la poarta ta, Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da Ele au fost culese chiar din ochii mei, Când un bici de viscol mă lovea în ei. Ghiocei albiți de lungi așteptări Îți trimit în dar ca și îmbrățișări, Narcise bătute de un dor mărunt, Le așez acum pe aripi de vânt. Primăvara toată ți-o trimit în dar, Frumusețea asta nu are hotar Toporași grăbiți vin în calea ta Să-ți sărute mână când e vremea rea. Rouă
FLORI DE LILIAC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357753_a_359082]