1,662 matches
-
și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin așa crezi. Să zicem că nu poți lua decât o valiză pentru că o să fiți o grămadă, iar în autobuzul care vă duce pe insula pustie nu încap prea multe. Ce-ai împacheta în valiză? Sfântul Fără-Mațe a adus cutii de snackuri cu costiță și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ABC, firma de închirieri, ca să-și recupereze reflectoarele și camera. Compania le-a tot taxat cărțile de credit până când au ajuns să datoreze mai mulți bani decât strânseseră vreodată. Într-o zi Nelson Clark s-a rostogolit din pat ca să împacheteze echipamentul, să-l ducă înapoi, și nu s-a mai întors. Peste o săptămână, doamnei Clark nu i-a mai venit ciclul. — Sânii ăștia uriași, spune doamna Clark, ar fi trebuit să fie o deducere de taxe. Erau însă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și au scormonit prin straturile de plastic cu bule de aer, au scormonit până când au dat de un picior. Un picior trandafiriu de copil, cu cinci degetușe perfecte ieșind în afară din boabele de polistiren expandat și din plasticul de împachetat.. Detectivul a clătinat unul dintre degetele piciorului. S-a uita la Cora. — Astea erau cele mai ieftine, a spus Cora. A spus: Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui pe el. — Apăi, atunci o iau pe asta cu insula, dacă mi-o Împachetați dumneavoastră. CÎt vă datorez? — E din partea casei, am zis eu. Ah, nu, cu nici un chip... — Doamnă, dacă dumneavoastră Îmi Îngăduiți, făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos din Întreaga Barcelonă, e din partea lui Fermín Romero de Torres. Bernarda se zgîi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci Înapoi. Mulțumesc mult, don Federico. Ceasornicarul se apucă să Împacheteze hîrbul În chestiune. —Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Firește, m-a Încîntat cartea pe care mi-a vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
zice femeia lui Kurt Vonnegut, uite că nu mai știu nici cum o chema, nici cum se intitula cartea, este inadmisibil să nu știu astfel de lucruri, deci am să trag sacul de nailon în cap, cel în care este împachetată rochia, economie de mijloace și de energie, da, cred că e o hotărâre înțeleaptă, am să fac tocmai așa, și dacă mă doare, și dacă mă răzgândesc, am să văd atunci, pot coborî la cină, pot cocheta cu unul dintre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine de toaletă și, într-adevăr, și trei cabine de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și în cabină găsesc tot ce găsești într-o locuință înstărită, doar că prosoapele și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ura căștile de protecție, nu le vedea rostul decât în apropierea furnalelor, dar s-a învățat să nu le mai bage în seamă, îl așteptau la poarta fabricii, îl conduceau prin secții, îi arătau realizările și depășirile de plan, utilajele împachetate pe platforma fabricii, gata de drum spre Congo, Bangladeș sau China, în altă parte nu puteau trimite asemenea monstruozități tehnice, doar la tovarăși, aceștia trebuiau să înghită orice rahat din solidaritate muncitorească. Trăiască republica și proletarii, spunea prietenul meu când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Am aruncat mai multe fragmente de astea și am aruncat și în niște boscheți. Deci, cum să vă zic eu, curentul care a fost de la conducta aia a luat fragmentele și le-a aruncat pe sub vapoare, cu toate că eu le-am împachetat, le-am legat! Trei zile au căutat scafandrii! Și, cu chiu cu vai, au scos de acolo. Nu erau în stare să găsească sacul cu rămășițele pământești, până nu m-am dus eu în cătușe și le-am arătat locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de vârsta mea. Tare săraci, tare necăjiți, tare nespălați, tare urâți... Și jubilează că mă pot face de rahat fără ca eu să-i pot înjura, aproape că se-așteaptă să le cer să-mi dea resturile din farfurie, să le-mpachetez, să le duc acasă, la familia mea nenorocită care flămânzește. Doar n-am să las osul acela gustos să se piardă, mai e ceva carne pe el! Mai sunt și niște zgârciuri... a, uite, și-un sfert de portocală, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vii să mă vezi ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu va fi acolo, și nici câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a locului inventat de tine, de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase la loc. — Mușcăturile de om, spuse doctorul Banerjee, relaxându-se la ușa clinicii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea să fie acum far pentru cei care veneau să Împacheteze defunctul. În cazul orașelor mai mari, și cu deosebire În capitală, metropolă disproporționată În comparație cu dimensiunea redusă a țării, Împărțirea spațiului urban În loturi, În vederea stabilirii de cote proporționale de participare la tort, așa cum, cu un umor fin, spusese nefericitul președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la apartamentul ei din Steglitz, Hildegard Steininger plângea. Am prins-o de umăr și i l-am strâns puțin, lăsând-o să se descarce un pic înainte de a-i spune: — V-aș oferi batista mea dacă nu mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din spatele tejghelei, care își făcea de lucru cu un pachet de cărți de joc. — Șase și ceva. Am băut o cafea. Nu-mi era foame, dar am încercat totuși să înghit o brioșă care avea gustul pungii în care fusese împachetată. Am mușcat de două ori și am aruncat restul într-un coș înalt de aramă care era probabil pentru umbrele. La revedere, zise bătrânul, în timp ce ieșeam. Trecea un autobuz care tăia strada liniștită, ca o navă marea. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâna liberă, cu gesturi de maimuță, o maimuță care vrea să desfacă o banană și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul nu a împachetat volumul; ți l-a dat într-o pungă. Asta simplifică lucrurile. Ești la volanul mașinii tale, oprit la un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]