17,154 matches
-
de susținere a edificiilor, unele într-adevăr impunătoare, aceeași idee de a i se smulge mării un loc bătut de valuri. La Veneția italiană, chiar luasem într-o după-amiază cafeaua în Piața San Marco cu apa mării clipocind până la genunchi, împinsă de fluxul zilnic. Mă minunasem. Dar îmi spusesem că oamenii sunt capabili de lucruri și mai senzaționale. De pildă - în Olanda, unde marea încearcă să înghită toată țara de jos - să construiască altă țară, cu o fantastică risipă de energie
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
un heirup general anti-vîrstă. De cine, și mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deși, s-o recunoaștem, e un atu să fii frumos. Lumea fuge, de fapt, de moarte. Încearcă să se autosugestioneze că, împingînd limitele biologice, îndepărtează și moartea. Toți trăim un fel de basm subliminal, în care există Ťtinerețe fără bătrînețeť și - firește - Ťviață fără de moarteť. Doar că, oricît de subliminal, e totuși numai un basm... Și atunci, care să fie explicația discriminării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
dacă pescuitul nu mergea iar mareea se preta la asta, căuta caracatițe ascunse printre stâncile plajelor din apropiere. Astfel că, în acea dimineață de douăzeci ianuarie, ultima zi din zodia Capricornului, este probabil ca, pe lângă mania pescuitului, să-l fi împins în special curiozitatea de a verifica stricăciunile provocate de furtună. Cărările deschise de pescari în faleză se revărsau în cascade de noroi și nămol. Tata înainta cu grijă pas cu pas, oprindu-se pe-alocuri ca să studieze cel mai bun
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
după cum crede de cuviință în dreptul diferitelor capitole) și o anexă conținând trei povești care nu și-au mai găsit locul în structura propriu-zisă a ficțiunii. Totul seamănă cu legumele aflate într-o oală care dă în clocot și care sunt împinse în direcții dintre cele mai neașteptate. Trecutul se combină cu prezentul și viitorul, drumul dintre existența terestră și iad este cât se pare de natural, sfinții coabitează cu dracii, memoria culturală este un dat universal care acționează în toate direcțiile
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
asta. Romane care i-ar fi plăcut și mamei... Mama e o mare lectoră de romane din astea, și mie în tinerețe îmi plăceau romancierii triviali. Aș fi vrut să scriu așa. Dar nu știu cum s-a făcut că am fost împins spre temele astea, enorme (rîde), ca-n Animale bolnave, nebunia asta, creativă, sau, în Îngerul de gips, degradarea, care de fapt e o mîntuire, chestii din astea, care, la un popor de bun simț, ca poporul român, par extravagante: aiurea
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
au înțeles bine. De altfel, laudele cele mai mari au venit de la critici care m-au redus la o schemă tradițională a romanului românesc. A, Breban, un ardelean care cultivă familia, sau revolta în familie, sau avatarul social, adică mă împing în chestii false, care nu există deloc, nici măcar în Francisca. În absența stăpînilor i-a derutat pe toți (rîde), nu se mai înțelegea nimic, nu mai era nici casa, nici toporul dat în cap, nu se mai aprindea nimic, nu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
să te îndepărtezi Realizând că nu pot păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei să cedezi Văzând cum arunci cu apă peste viul foc... Încă nu îmi dau seama de greșeala ce ai văzut-o Care te-a împins să mă gonești din acel colț stingher. Nu mi-ai arătat că era pasiune dar am simțit-o; Acum am ajuns să nu mai știu ce vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
BOR își dovedește nu doar completa absență a simțului măsurii, ci și o limpede propensiune spre intoleranță și ură, trebuie să ne pună în gardă în privința drumului pe care actualii conducătorii ai bisericii majoritare din România se pregătesc să-și împingă enoriașii. Nu vreau să ajung să trăiesc într-o țară în care ierarhi obsedați de îmbogățire să-mi stabilească lista de lecturi și nici să afurisească în dreapta și în stânga în funcție de interesele veritabilului grup de fier strâns unit în jurul unui patriarh
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
Ion Simuț În virtutea credinței tradiționaliste, o adevărată religie, Ion Rotaru împinge mult în urmă, dincolo de secolele XIV-XV, originile literaturii române, deschizând sinteza, în versiunile a doua și a treia, poate la sugestia lui Mihail Diaconescu care a creat această marotă, cu un capitol despre "ipoteze privind cultura și literatura străromână", capitol
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
fragilă, pe care câțiva desperado pot s-o controleze cum au ei chef. Cu intuiția fără greș a individului primar, Vadim a simțit că pe 18 decembrie urma să aibă loc în Parlamentul României un eveniment de importanță istorică. Virulența împinsă până la demență a atacurilor împotriva Raportului Comisiei Tismăneanu, asalturile fără precedent contra lui Vladimir Tismăneanu, a cărui biografie a fost terfelită cu o nerușinare indescriptibilă, ieșirea din "adormire" a tot felul de agenți ai Securității, mobilizarea la baionetă a specialiștilor
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
descurajant. Pe de altă parte, trebuie să admitem că acest secol XX suferă de o transparență malignă. Omul și corpul său câștigă o independență (ne)așteptată, ies în stradă, apar la televiziune, servesc ca suport pentru exprimarea artistica. Progresele medicinii împing umanul dincolo de limite care păreau de neclintit. Transplantul de organe condamnă particularul - în mod normal, părțile corpului participă, fără echivoc, la definirea noastră - la un general abstract și statistic. În plus, modificările genetice la om2, de neconceput acum câteva decenii
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
revista Arta, Gheorghe Ghițescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, că "Baba este un european, un apusean, care a optat pentru Descartes și Racine, pentru Poussin și Ingres, iar nu pentru simbolica expresivă care a împins arta zilelor noastre spre originile orientale ale gîndirii". Această observație, deși adevărată în esență, îl transferă însă pe Baba, cu prea mare ușurință, în Apus. în fond, el nu este nici un artist din Răsărit și nici unul din Apus. El este
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
Vă recunoscuse, firește: deasemeni sergentul din post, care a salutat respectuos. Franzelarul, om simplu și necăjit, nu a recunoscut, însă, pe Alteța Voastră, pe care, de altfel, n-a văzut-o în carne și oase și cu mașină. Augusta Voastră mașină împingea mereu căruța franzelarului; - și franzelarul înjura mereu pe Alteța Voastră. Câteva persoane din publicul ce s-adunase în număr destul de mare l-au lămurit, prin semne, și în șoapte, pe ticălosul de căruțaș că, uite, Domnul cu pricina este Principele Regent
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
după care dispare undeva prin pivnițele memoriei." (p. 252). Memoria octogenarului este bună dar, fiind așa, luciditatea îi spune scriitorului că limbile ceasului nu pot fi întoarse. Timpul, într-adevăr, n-a uzat nimic din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
refugiat sărac lipit pământului, ascultând de o sălbatică voce interioară. într-o bună zi iubirea lor se preface în ură de moarte." Departe de a fi o melodramă, romanul lui Richard Wagner persiflează inteligent și discret regulile genului fără a împinge în derizoriu o temă gravă în sine. Cîțiva critici literari germani afirmau în termeni favorabili că Richard Wagner este un scriitor cu "temă" într-o perioadă în care destui scriitori par a duce lipsă de teme. Aș adăuga și constatarea
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie Boca, această scufundare în memoria primordială a imaginii are drept consecință o expresie nedatată și o definiție a formei plastice care împinge contemporaneitatea pînă în aburii neoliticului. Sau, altfel spus, care transferă, în mileniul trei, vitalitatea nealterabilă a unei viziuni despre sine pe care omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură, care
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
propagandă în jurul faptelor sale și, mai ales, n-a căutat - precum patronul "Curierului românesc" - să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a creat o limbă artificială compusă de el de la un capăt la altul, precum Heliade; ca și acesta adept înfocat al italienismului, convins că numai pe baze italiene se poate crea o nouă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
singură fiică de numai nouă ani, Thea, suferă de o maladie neuropsihică rară care are drept efect și o retinență a reflexelor de apărare. Irene pare în stare de orice pentru a junge bona acestei familii, în primul rînd o împinge pe scări pe fosta guvernantă, Gina, după ce-i cîștigase încrederea, pentru ca apoi femeia paralizată să devină unica persoană căreia Irene i se confesează. Toate actele sale par să justifice un singur scop, jefuirea familiei, însă oportunitatea care i se ivește
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu, deși par fumuri" (Il est de forts parfums...). Exultanța trăirii primordiale e aci izbitoare. Senzorialitatea ființei la treapta sa aurorală ori (chiar) animalieră e împinsă în față: "Glicinele, pe care le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
În al doilea rând, apar injoncțiuni noi, precum creație, expresivitate: "scrieți, scrieți, exprimați-vă, dați-vă drumul, este la fel de important ca și dispozitivul narativ pe care îl învățați". Or, trebuie ca cele două să meargă împreună. Prin urmare, nu aș împinge severitatea într-atât de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
ceea ce mă privește i-aș fi înțeles pe polițiștii italieni dacă ar fi oprit dinadins o mașină din România, dar pe flăcăii din Elveția nu-i pricep decît în măsura în care vreunul dintre ei are rude în garda helvetă a Vaticanului. Dar, împingînd lucrurile puțin mai departe, în neutralitatea tot mai posomorît antiseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna care pornește din băncile elvețiene. În timp ce frontieriștilor le pute pe alese cine vrea să intre în această țară, bancherii deschid fără
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]