6,091 matches
-
limpezime în minte, revărsare de lumină fără sfârșit. „Dar de ce sunt albi cocorii, mamă!? „Pentru că au luat cu ei promoroaca zorilor, vălătucul cernit de nori al stelelor, puful năpârlit de fulgere al îngerilor! „Și mai departe? „Apoi acestea s-au împrăștiat domol peste munți, dealuri și câmpii, peste alte plaiuri închipuind Raiul! „Dar raiul, mamă, ce este raiul!? „Cerul scoborât pe pământ pentru primii oameni făcuți de EL, băiatul mamii! „Dar pământul, mamă, pământul este tot un fel de cer!? „Cam
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
și trupul lor lipit de pământ. Tu ai împlinit și cu noi ceeace ai făgăduit de demult: Sfărâma-voiu jugul de pe tine și voiu rupe legăturile Tale; lărgi-voiu hotarele Tale, aduna-vă-voiu dintre popoare și vă voiu strânge din țările unde sunteți împrăștiați; restătornici-voiu judecătorii tăi, ca mai înainte, și sfetnicii tăi ca la început. Tu, Doamne, celce deslegi pre cei ferecți în obezi și ridici pe cei spurcați, ajutatu-ni-ai de am bătut războiul cu veselie și am gonit pe fiii
ARAD-ALBA IULIA-1918 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367255_a_368584]
-
că în alte case, în alte apartamente, lumea se bucură și familia este strânsă laolaltă. Din nou apare contabilul din noi și din nou face o socoteală care iese cu semnul minus: „Ce mulți eram odată, dar cum ne-am împrăștiat, câți au dispărut, câți ar putea să vină să mă caute și nu vin!”. Da, cred că există într-adevăr momente psihologice în care singurătatea doare. Reporter: Ce credeți că s-ar putea compara cu singurătatea? Boala, războiul, suferința, durerea
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
de clinică, de câte o consultație generală pe an. Însă nimeni, nimeni nu vine la mine. Absolut nici o persoană. Nu mă sună decât din Chicago, să zic, două persoane. Și din toată America mai am vreo câțiva prieteni care sunt împrăștiați în alte state. În rest, absolut nimeni. Reporter Lidia Iliesi: Alin, când poate fi singurătatea plăcută? Tu ești tânăr acum și necăsătorit. Te simți singur? Câți ani ai? Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit: Am 29 de ani. Nu, nu mă simt
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
petreci timp cu cine dorești, să investești în prietenii tăi. Prof. dr. Doina Cozman: Singurătatea este o povară grea pentru că ea naște frustrări. Stăm singuri și ne gândim: „Ce mult bine le-am făcut noi celor apropiați! Câtă generozitate am împrăștiat noi în jur și cum am vrea acum ca această generozitate din trecut să ne fie dată înapoi. Ce mult am vrea să fim semnificativi pentru alții! Dar suntem singuri în camera noastră și nimeni nu ne dă nici măcar un
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
așteptau să înceapă “procesiunea”, să-ți expună de la un televizor regulile “jocului” de către organizatori, unde “protocolul” primirii celor de afară cerea să-ți dea puțintică caldură pentru a-ți dezmorți oasele, căldură emanată de la o sobă cu rezistențe puternice și împrăștiată în “valuri” în toate direcțiile, afară nu erau instalate, cum am văzut peste ceva timp în Las Vegas. Cu toată recuzita, costumația, dialogurile sau monologurile presupuse ale unei lumi apuse de mai bine de două mii de ani, toate îndeletnicirile și
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
mintea trează, cu zbateri intime, continuă periplu prin lumea răscolită de înfinite încercări și, dezamăgită de tot și de toate constată că ...Și îngerii-au căzut din cer (p. 90): „Și chiar, cum s-auzi, în lumea asta destrămată.../ Se-mprăștie cuvintele în ploi pe caldarâm... mă tem/ Că și Îngerii au căzut din cer cu ploaia înspumată,/ Din lumea lor, fără prihană, ce poate-i sfărâmată,/ De-o Mână mai presus de Ei, ca-ntr-un blestem!” Asemenea apostolilor plecați
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase zarea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
în motive de bucurie. Întreaga carte e plină de învățături, de dorința de a împărtăși tuturor descoperirea adevăratului sens al vietii care este IUBIREA. „Prin tot ceea ce sunt, doresc să transmit bucuria, cu dragoste multă să dăruiesc fericirea, lumină să împrăștii pe unde pășesc...Gingășia, mângâierea, pacea, mângâierea universului o caut, să o dăruiesc, mă ridic pe aripa gândului...cu ochii sufletului văd în tăcere durerea peste tot.” , sau “Simt că-ți cunosc inima, omule minunat, acesta este răspunsul din sufletul
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
de o șampanie originală nu avea suficienți. Va motiva gestul său prin scuza, că mai sunt câteva luni cât îi mai este profesor și, devenind studentă, avea o mai mare libertate de mișcare. Colegii care vor lua bacalaureatul se vor împrăștia pe la diferite facultăți, iar cei care nu-l vor lua, Dumnezeu cu mila, fiecare ce cale își va alege. Nu va mai exista riscul de a fi surprinși de cunoscuții din liceu când sunt împreună și nici presiunea deontologiei, relația
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Făcea parte dintr-o familie numeroasă, cu mulți frați și surori și cu multe neajunsuri financiare. Până și locuința de la bloc a fost la un moment dat neîncăpătoare pentru toți. Noroc că cei mari s-au căsătorit și s-au împrăștiat prin tot Bucureștiul, după cum s-a descurcat fiecare, el fiind unul dintre cei mai mici din familie. Ocrotit de atenția ce i-o acorda Brigittéși de comportamentul ei protector, Raul juca rolul îndrăgostitului față de fată, însă dragostea lui era una
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ÎNVAȚĂ SĂ VEZI! Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului “Să vedem, Doamne, Cerurile, lucrul Mâinilor Tale, împrăștie norul de pe ochii noștri, norul cu care i-ai acoperit...”, îndrăznește să spună în ruga sa unul dintre cei mai mari gânditori creștini, Fericitul Augustin. De asemenea, în una din cărțile sale, Sfântul Augustin surprinde cititorul: “Adevărul este ceea ce se
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
lac, Domol cutreieră prin trestiile mute, Netulburat, un fluierar se-oprește Pe lancea-ngălbenită, cu sunete acute. Cusute gânduri pe-altițe argintate Maluri ascund comori de primăvară- Imperturbabil, frigul, fără grijă, Va șlefui culoarea milenară. Sclipici de-argint adună ramurile joase, Împrăștiind culori de vis pe unda clară; Stăteam și cugetam la mersul lumii, Visam că, poate, Ea, din lac o să apară ... De mână să pornim ca un Ion pe apă- Castele din iubire să clădim frumos Și, cumpeniți pe-o insulă
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți,mai micii
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
și parfumuri o inviorase oarecum. Era inca amețită. Bachus nu era singurul vinovat. Îmbrăcă halatul fin de satin, strângând cordonul în jurul taliei. Îi era sete. Își turnă un pahar cu apă și ieși pe terasă.Vântul adia plăcut doar luna împrăștia puțin întunericul. Ce se întâmpla în viața ei? Liftul îi schimbase existența? O eroare în tunelul timpului? Petrecerea..JJ. O himeră. Își puse mâinile pe balustradă și privi orașul. De sus părea o feerie. Se zgribuli. O cuprindea oboseala! Probabil
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
ziduri pentru noi”. Ioana Mihaela Fraiu pare a-și fi însușit corect lecțiile cenaclului literar, reușind poeme rotunde, deloc stridente, dimpotrivă:”de o vreme anotimpurile mă înghesuie/între tine și mine/nu se mai nasc răspunsuri/din cuibul cuvintelor se împrăștie/cerneala cu aromă de povești arse/imprimă riduri/podoabe peste ochii mei prea multe mări/în bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaș doboară digurile tinereții/peste degete îmi curg șuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Sper să-și facă efectul pilulele luate mai devreme, când tu erai plecat după sticla cu vin. Cu mâinile sale abile, Mircea a cuprins fata de șolduri atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
sălii. Nu era uitat nici faptul că bunica lui a fot rectorul universității înainte de ieșirea la pensie, de aceea a fost invitată chiar și la această vârstă să țină un speach. La finalul întâlnirii, când toate togile zburau pe sus împrăștiindu-se prin toată sala, Cristian a alergat să-și îmbrățișeze familia, însă privirea lui era disperată. Nu o vedea nicăieri pe Andrada. A sosit sau nu? Venind cu mașina, familia Axinte a întârziat la trecerea Dunării cu bacul, așa că au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
pe suprafața de pământ tainic, ce părea, mai degrabă, nepământesc. Asemenea eroilor din basme, păream a fi supuși la încercări înainte de a ajunge la destinație. Deși numeric grupul de excurșioniști era reprezentativ, pe întinderea cenușie parcă nu însemna nimic. Ne împrăștiaserăm care pe unde, mulți abandonând în plin traseu înaintarea, retrăgându-se spre autocar. Și totuși, există în om un mister care îi dă forța necesară, când vine timpul aflării. Mie mi-a fost dat să văd, uneori să și aflu
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Cu banii câștigați și-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre înghețate Până la primăvară, oamenii buni îi asculta poveștile Seară nu cântă. Privește La lumină felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiridușii, din tolba fermecata Împrăștie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg plutește un înger Dimineață găsește arcușul viorii vrăjit Trece cântând în urmă-i stelele de gheață se aprind Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
în cazuri extreme când semizeii sunt surprinși în intimitate, hidoși, înspăimântători de tainele ce le dețin,Dorina Neculce nu-și iese din fire și printr-un simplu gest aduce pacea / tu zeiță hăituită de semizei fardați și mâna mea vă-mprăștie nemurire pe câmpul de tăcere/ deși înlăuntrul ei / plâng frunze ucise/ și încurcă până la dispariție /două statui agorafobe cioplite-n piatra celor două porți ale piațetei și firul se destrăma într-o poveste/ . Însă nu trebuie uitat țelul, iubirea fără
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
grăbeam. Până la plecarea navei mai erau vreo două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
pescuitului. Oricum, ne bucuram că aceasta era ultima zi de pescuit. Nu aveam curajul să recunoaștem, însă adevărul era că lui Gică i se făcuse dor de familie, de cei doi copii și de mama lor. Seara, am strâns bagajul împrăștiat peste tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]