2,778 matches
-
am riscat inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe, dar tu continui să stai pe loc, să aștepți. O aștepți să-ți spună ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te dovedești egoist și nevolnic ! Și dacă într-o bună zi nu voi mai avea puterea pour sauver les apparences ? Puterea și nici măcar voința ? Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă ! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori egoiste și răsfățate, în plus un război ce pare-se că stă să înceapă. Iar dacă ai vrea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea, cu tot dinadinsul, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mobilizat, deși știam prea bine că e o imposibilitate. Dovadă că n-am ajuns încă la puterea de a-mi accepta locul de margine, în care viața m-a împins și mă va împinge tot mai mult de acum înainte. împrejur se cânta La arme cu lacrimi în ochi, aceeași îndrăzneală a unor voci ce se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu o comentez cu nimeni. Am spus și eu că nu este cazul ca Lisette să treacă pe la spital, la Sophie, ea urmând foarte curând să iasă. În ciuda lucrurilor tragice ce le vorbeam și a nesiguranței ce o simțim împrejur, mi-a făcut bine conversația cu el. Eram aproape unul de altul, ca în junețea noastră. Uneori, mai ales de când este în guvern, aud lucruri rele sau mușcătoare despre el ; de obicei, nici măcar nu încerc să văd dacă au un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcând conversații șoptite, spu nându-și motivul ce-i adusese aici - același la toți, ca și la mine, am dedus, adică scutire temporară de front. Unii își tot argumentau cazul, confuz și detaliat, alții vorbeau prin gesturi și tot priveau temători împrejur, știind că mișună spioni de toate felurile printre noi. Eu, tot mai enervat, scoteam ceasul din buzunarele vestei, numărând minutele cât stătea fiecare înăuntru și încercând a stabili un mic calcul : inutilă încercare însă. în plus, nenumărate persoane intraseră dezinvolte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toutes les larmes de son corps, și, pentru a amâna trista priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
observație vizuală de acolo. E o pajiște deschisă, iarba e deasă, crudă, stră lucește. Piscul de munte din apropiere pare enorm, ai senzația că poți să pui mîna pe el. Cerul e neverosimil de senin și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual uman. În foișorul de observație se află un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dimineață, cînd coborîm odată cu zorile Într-o gară mică, la marginea unei șosele. SÎntem În ceea ce se cheamă grînarul țării, dar care acum, În toamna tîrzie, nu e altceva decît o enormă cîmpie moartă. CÎt vezi cu ochii, de jur Împrejur, tristețe. Se face a doua joncțiune și ne aliniem chiar pe șoseaua pustie. În realitate, e un moment somnambulic, Într-o lumină ca de pe altă lume. Un cadru militar ne indică cu niște fanioane un drum lateral care iese din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului, În miez de toamnă. După-amiezile descărcăm ramele de fier ale paturilor și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl găsesc lîngă fosă, privindu- mă dezamăgit. — Măî, ce dracu’ ești prost așa? Îmi zice Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
folos, aș fi foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină. Filozoful nu părea grăbit să-i satisfacă cererea. Se uita curios, de jur împrejur, prin biserică, sugându-și cărnoasa buză de jos. — Doriți să vă arăt biserica? Sunt câteva lucruri interesante. Nu. Mulțumesc. Poate că altădată. După o nouă tăcere, Rozanov, continuând să se uite în jur, spuse: — Doresc să discut cu dumneata. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
credea bine mersi în California. Dacă ar fi văzut-o... Cu obrajii arzând de vinovăție, își plimbă privirea peste scena viu colorată, apoi bolborosi: — Trebuie să plec. Am de dat un telefon, mă bucur că v-am văzut. Făcu stânga împrejur și alergă spre ieșire. — Ce-ți închipui...? începu Diane. — Uite-o pe doamna, spuse Ruby. Uneori se referea la Alex în acest fel. Începuse să plouă. — Deschide-ți umbrela, că te uzi tot, îl sfătui Tom pe Emma. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mulțime, Nesta Wiggins în bikini, care strigă: — Încetați cu râsul! Ajutați-l! Cuvintele ei stârniră noi hohote de râs. Dar Nesta nu putea face nimic, pentru că Emma refuza mâna pe care i-o întinsese. Fata începu să alerge de jur împrejur, strigând: — Aduceți o scară! Tom se prăpădea de râs. Apoi, alergând la grilaj, îngenunche, și își vârî cu forță un genunchi ferm printre bare. Emma își așeză un picior pe genunchiul lui, reuși să se agațe cu mâinile de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se luase de pe inimă. Băeții râseră și o întrebară: Dacă mai prindem unul, îl cumpărați? Gabriel se întoarse, fără să mai alerge, simțindu-se fericită. I se făcuse frig acum că-și scoase jacheta de lână. Adam înota de jur împrejur, în cerc, strigând cât îl ținea gura. Îl pierduse pe Zet. Cu puțin înainte, pornise să înoate vârtos și se îndepărtase mult de țărm. Era atât de plăcut să se joace cu cățelul în apă, niciodată nu o mai făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom, dragule, nu te necăji, n-are nici o importanță, suntem atât de bucuroși să te vedem. Nu-i așa, Greg, iubitule? — Și ce alte pozne ai mai făcut? întrebă Greg, plimbându-și privirea de jur împrejur. Nimic altceva... casa e în ordine... dacă știam că veniți aș fi făcut curățenie, aș fi schimbat așternuturile. — Și ce mai face Ennistone, ce mai face toată lumea? Nu-i nostim când te gândești că voi v-ați dus viața voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baie și își uscă brațele și pantofii. Apoi încercă să șteargă urmele ude de pe vovor. Își zări, într-un colț, propria haină și o îmbrăcă. După care, închise cu grijă ușile duble ale sălii de baie. Se uită de jur împrejur prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de obicei, numai că era de o pustietate vastă, cosmică George mai rămase câteva momente, în care respiră adânc, apoi ieși în coridor. Închise ușa dormitorului după el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse George, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
formației și a comandat: Drepți! Pentru onor, înainte! Prezentați arm’! Și de această dată, mișcarea celor din pluton a fost fără cusur. Un singur țăcănit! Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un crâmpei de zâmbet în colțul gurii, Toaibă privea la Limbosu, care - fâstâcit - privea în toate părțile. Până la urmă a înțeles că cel care comandă acolo este Toaibă. A luat poziția de drepți, a salutat scurt, a făcut un stânga-mprejur reglementar și, în pas gimnastic, a pornit spre locul indicat. Grupă, drepți! Toaibă a ieșit în întâmpinarea căpitanului Făgurel și i-a prezentat raportul, apoi s-a așezat în capul grupei. -Deși abia aseară ați sosit din misiune, trebuie să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
orfic, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care i se par a fi egalii lui, și de aceea nu poate nici să i guverneze, nici să le poruncească după voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului este sigur pe locul lui și nu are împrejur pe nimeni, sau prea puțini, care să nu fie gata să-l asculte. În afară de aceasta, pe cei mari nu poți să-i mulțumești în mod cinstit și fără a le face rău celorlalți, pe când poporul îl poți mulțumi astfel; căci
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]