2,171 matches
-
unde talentul său în pictură se impune. Este un produs autodidact al Muzeului Louvru, unde îi studiază pe maeștrii picturii. Abia la 21 de ani, când câștigase sumele necesare, începe studiul sistematic formal cu Charles Gleyre, la Paris, unde se împrietenește cu Alfred Sisley, Frédéric Bazille și Claude Monet. La vârsta de 33 de ani, la expoziția impresionistă din 1874, picturile lui se fac remarcate. Vizitează Algeria cu Eugène Delacroix și îl pictează pe Richard Wagner în casa sa din Palermo
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu privirile mereu ațintite În sus, spre statura și miracolele intuiției și ale metaforelor sale vizionare!... 4 Ar trebui, În aceste pagini, să vorbesc și de contactele mele cu scriitorii și jurnaliștii din capitala Franței, cu care m-am văzut, Împrietenit sau am lucrat la editarea celor trei romane ale mele. (En l’absence des maîtres a fost tradus În franceză de Virgil Tănase, care a și propulsat cartea spre editare; L’Annonciation a fost tradus de Dorina Radu, cu pricepere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ionescu-Micandru a declinat sprijinul financiar și a parafat înțelegerea bilaterală. În cadrul celei de-a doua întâlniri, maiorul român a discutat cu omologul său, șeful Frontului de Est, maiorul Pruck, care i-a afirmat textual, la 30 octombrie 1939, „ne-am împrietenit cu dracul”, o aluzie la recentul pact încheiat între Berlin și Moscova, cu consecințe negative previzibile încă de atunci. A doua zi, reprezentantul Serviciului Secret a fost primit de amiralul Canaris, căruia i-a prezentat Expozeul șefului Serviciului de Informații
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mecanica fluidelor, apărîndu-și studenții, marți, 17 aprilie 2007, ora 12,00, la televizor. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT bunica vine și întreabă de ce am coborît la Adjud, eu îi dau alune, Asta-i povestea meaaa cu băiatul Răduceanu / Și m-am împrietenit repede cu eel! ești manelist? Era un băiat din Iaaași / Și mi-a părut rău că nu merge pînă la Timișoaraaa / Și la întoarcereee, din Comănești! /Asta-i povestea meaaa, măi, măi! ai grijă, ai degerături de gradul I la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fi învățat toate literele, poți scrie romanul vieții tale , dar cu literele fericirii, abordând diferite teme: carieră, dragoste, familie, copii, prieteni, etc. Dacă nu vrei să înveți acest alfabet, îți vor scrie alții romanul, însă așa cum vor vrea ei. INTROSPECȚIA Împrietenește-te cu psihologul „din tine”, întreabă-l, răspunde-i și ascultă-l. Pune-i și cele mai urâte întrebări de al căror răspunsuri îți este frică, și urmează-i sfatul „rațional”! Nu întotdeauna reușim să fim sinceri cu oamenii care
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de rușine, fie din frica de a nu le pierde aprecierea. Prin sentimentul de rușine, măcar conștientizăm „eroarea din noi”, pe când, dacă o facem din frică, o “mușamalizăm” și este mai grav. Însă, măcar cu noi înșine să fim sinceri, împrietenindu ne cu “psihologul din noi”, astfel putem corecta sau elimina posibilele “erori” de comportament, de mentalitate, etc. Nu puțini sunt oamenii care-i cunosc pe cei din jurul lor mai mult decât se cunosc pe ei înșiși. DUMNEZEU ÎN VIAȚA NOASTRĂ
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
intra la facultate. S.B.: Și v-au luat banii? D.T.: Nu ne-au luat banii, că nici nu aveam cine știe ce, dar ne-au speriat destul de tare. Când am ajuns, ne-am cazat la căminele din Târgușor Copou. Acolo m-am împrietenit cu niște tipi care dăduseră la Drept, am stat până mai târziu, așa că nu m-am dus dimineața, când s-au afișat listele cu admișii. Colegii mei de la Târgu Mureș au speculat acest moment și mi-au făcut o farsă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Mediului și Protecției Naturii o EXPEDIȚIE ECOLOGICĂ "PRUT 1990", la care participau specialiști de pe ambele părți ale Prutului. Colectivul din România era condus de domnul șef de lucr. dr. Gh. Mustață. Cu această ocazie ne-am cunoscut și ne-am împrietenit. M-a impresionat cu figura sa sobra și cu barba mare, deasă și neagră, ca a lui Titu Maiorescu. Treptat am început să devenim buni parteneri în diferite acțiuni. În octombrie 1990 am primit invitații la Sesiunea Științifică a Facultății
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
primarul Timișoarei, domnul Ciuhandru, Vuk îmi vorbește calm, parcă ar fi vorba de altcineva în povestea sa. Acolo ne adunasem primarii marilor metropole din Europa ca să dăm o mînă de ajutor orașelor din Serbia, secătuită de un cumplit război. Mă împrietenisem rapid cu Vuk și-l ascultam cu compasiune. La despărțire îmi spune cu o voce stinsă, puțin tremurată: Pentru iarna asta, domnule primar, avem nevoie de un ajutor, că sîntem secătuiți. De la anul încolo vă asigur că ne vom descurca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tavă cu aperitivele noastre preferate. Este o lumină de spre seară cum doar în Cuba se întîlnește. Blîndă, caldă, suavă. O boare de vînt ne răcorește cu o mîngîiere timidă. Am impresia că pe Sikorski îl cunosc dintotdeauna. Ne-am împrietenit de la prima recepție la care am participat. A venit direct la mine și m-a abordat în franceză. Bună seara, excelență, sînt ambasadorul... Bună seara. Eu sînt ambasadorul României. O, nu-i nevoie, domnule profesor, vă știu. Rămîn contrariat! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
postură incomodă. N-am reținut nici măcar cum îl cheamă. Mă scoate din încurcătură elegant. Servește, de pe tava prezentată de un chelner, un whisky cu gheață și fără să mă întrebe, mai ia și pentru mine unul. De atunci ne-am împrietenit. I-am trimis la Paște o casetă cu vinuri românești. Am primit o sticlă de vodcă Zubrowka. Apoi ne-am invitat la masă și de aici încolo ținem o strînsă legătură, foarte amicală. Era plăcută seara aceea, răcoroasă și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pusnic Într’o bibliotecă, căci asta Îi era apartamentul, una pe care ar invidia-o chiar un oraș, nu doar Cristi, care mă hutuchește ori de câte ori Îmi ascut gheruțele pe cotorul vreuneia din mult mai puținele lui cărți. Cum m’am Împrietenit cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și ne gândeam că aici poate găsim o ciorbă,sau o supă. Am înțeles că ei numesc ciorba supă. În altă zi am servit masa la restaurantul „Ilion” unde am întâlnit-o pe doamna Elena cu care ne-am și împrietenit, deși nu ne prea înțelegeam în exprimare, fiindcă era grecoaică. Așezându-ne la masă, ne-am uitat peste lista de meniuri. Mi-a atras atenția, ardei umpluți cu roșii. Bucuroasă i-am propus Janetei să comandăm. ─ Ha!Ha!Ha!a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și a mea, de drept, și iastalaltă, Veronica, de fapt, îs sub ascultarea mea. Așa că... Și, ce mai tura-vura, ne-a ținut moș Vasile Baciu un discurs despre rostul ca un tânăr, care se-ncumetă să vorbească și să se împrietenească și el cu o fată să aibă măcar serviciul militar satisfăcut, fiindcă armata e ca un fel de inițiere, o treaptă care-l introduce în viața propriu-zisă, altfel nici un gospodar cu fete de măritat nici măcar nu-l ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
propus iar gazdele au acceptat să-i învățăm Perinița. Dansul le-a plăcut și s-a prelungit. Perinița le-a prilejuit membrilor din cele 10 delegații, nu numai să danseze, dar și să se sărute băieții cu fetele, să se împrietenească, iar în serile ce au urmat să dorească și să ceară să se repete Perinița. A fost, poate, și o ocazie fericită care a dezvăluit colegilor de tabără din țările respective, posibilitatea să cunoască și firea veselă a românului, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oprit, mi-a zâmbit și m-a asigurat că "oricum, diavolii iștia s-au mai potolit". Și, chiar dacă mai apoi "programul de joacă" a fost încălcat, gestul nostru, intenția, încercarea cel puțin, l-a bucurat într-atât, încât ne-am împrietenit și ne-am tot vorbit și confesat. Într-o zi m-a oprit și m-a felicitat pentru lucrarea mea de doctorat și m-a chemat la dânsul în odăița singurătății sale, să-mi dea o carte cadou. O carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și transferat la muzeul sucevean ca direct adjunct, răspunzând direct tocmai de organizarea și modernizarea acestui "muzeu național al Bucovinei", cum începeau cei mai mulți să-i zică, încă neoficial bădia Eugen Dimitriu, basarabeanul, mi-a devenit coleg. Îl cunoșteam și ne împrietenisem încă din etapa când era la Fălticeni. Omul nostru "de legătură" era profesorul de limba română, Vasile G. Popa. Bădia Eugen a avut un rol esențial în prelucrarea, fișarea și inventarierea științifică a Fondului Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian". A și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și încercat a înfățișa oameni, locuri, întâmplări, preocupări și frământări ale acestora și puzderia lucrurilor ce pot deveni simple amintiri ori piese de muzeu. II. Simțindu-se cu mult mai bine printre cărți decât printre oameni, bădia Eugen s-a împrietenit cu câțiva dintre acești oameni ai cărților și a izvodit, în calitate de coautor, în 1983, două volume de ghiduri biobibliografice Știința în Bucovina. Într-un singur volum, cel de-al III-lea, bunăoară, în aproape 300 de pagini aflăm date sumare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rupt rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit pe bărbat-su de ciment. Noroc că nu-și prea pun ăia mintea, și-am Înțeles că-s și cam prieteni. L-am lăsat pe Laur să-i mai Împrietenească nițel, să-i Împace. Auzi-i că nu se mai aud. Cred că le-mparte Eugeniile și Mentosanele aduse de Pepino, că Pepino-i pornit și el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu tot dinadinsul să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ce-ați făcut cu poporul, jeguri nenorocite? L-ați mâncat fript cu tot cu cetate. Asta ați făcut. Visul vostru de aur, familiile voastre și slujbele voastre, cărțile voastre, vinul și bucatele voastre, femeile pe care le-ați iubit și v-ați Împrietenit cu ele, copiii voștri pe care i-ați văzut crescând frumoși și sănătoși, tristețea și fericirea și toate speranțele voastre și vorbele care v-au dat să mâncați și cu care ați rezistat: Omoară! Omoară! Omoară! Tot ce e viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat. Acolo s-a Împrietenit cu Neli și cu frate-său. Ei sunt de prin Făgăraș, Încă n-a ajuns cu Neli pe-acolo, da’ nu se știe dacă la iarnă. Până atuncea mai e destul, vere, cine știe ce s-o mai alege? Pe frate-său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ziua de azi, însă îmi amintesc felul în care ceilalți copii mă priveau - contrariați că mă certam cu "tovarășa" și totodată circumspecți, pentru că eram diferit. Circumspecția lor a fost confirmată ceva mai târziu, prin clasa a treia, când m-am împrietenit cu o fată, Mihaela. Ne jucam împreună, conversam, făceam schimburi, cu alte cuvinte făceam împreună toate lucrurile normale vârstei. Ceea ce nu remarcasem era faptul că nimeni, dar absolut nimeni nu se mai juca cu ea. Familia mea, deși fusese la
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
iar el mi-a spus: "E țigancă..." (pe vremea aceea denumirea de rom nu era larg cunoscută). Am fost și eu marginalizat în clasă, și astfel aria prieteniilor mele a fost dramatic restrânsă. Țin minte că nu m-am putut împrieteni inițial decât cu fiul femeii de serviciu și cu un băiat, Guță (romi amândoi). Abia când copii noi s-au transferat în clasă am reușit să îmi fac prieteni "din clasa de sus". Mama a fost și a rămas o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]