13,283 matches
-
că acel loc nu fusese o adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul care striga, urmînd direcția brațului lui Întins, și, sprijinindu-se de sarturi, Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la ușa cabinei căpitanului, care dădea direct spre puntea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe viu. Fotograful de modă din mintea mea, strigând: Dă-mi magie, păpușico. Flash. Dă-mi stupoare. Flash. Logopeda zise: — Brandy, poți ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal. E umflătura aia din gât pe care-o simți că se înalță când cânți scalele ascendente. Ea zise: — Dacă reușești să-ți ții laringele așa, vocea ta ar trebui să rămână undeva între sol și do. Sunt circa 160 de hertzi. Brandy Alexander și felul cum arăta transformau restul lumii într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca de atâta tăcere. Ce ne trebuie nouă e-un loc unde să stăm. Până să-mi dau seama ce-o să se întâmple după. Până reușim să strângem niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cottrell, Evie pistolara fericită, proaspăt căsătorita domnișoară Evelyn Cottrell Skinner, de parcă mi-ar putea păsa îna momentul ăsta. Și. Asta-i, o, așa de răpitor. Evie, Evie ar putea fi tortul de nuntă, strat după strat de eșarfe și flori înălțându-i-se în jurul uriașei ei fuste cu crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vremea minunilor trecuse, lumea nu mai era tot atît de uimită, de zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede. Părea că în față se înalță o oglindă către care se îndreaptă cu pași din ce în ce mai mari, aproape plutind, o oglindă încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pământului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al păsării, este creatorul a tot ce e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. Vântul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]