1,414 matches
-
simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți doi canaturile. Nu prea era lume la ora aia, cârciumarul se apro pie, îi privi cu oarecare dezgust, dar nu zise nimic. Nu părea surprins că-i vede, probabil că Ologu mai pierduse și alți dinți în ultima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hotărât, ca un om care are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania păru că nu-l aude, o scutură puternic de umeri : Hai, scoală-te, repetă el, avem treabă ! — Ce... ce treabă... ? bâigui fata, continuând să legene capul înțepenit în poală. — Uite, adăugă Golea. Cum ar fi cartea asta... Fugi repede și arunc-o la gunoi ! Melania lăsă cu blândețe capul fratelui ei, nu înainte de a-i așeza o pernă sub ceafă. Se ridică, nedezmeticită. S-o aruncăm... repetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hurducase peste niște gropi și atunci blondul aruncat pe targă, cu brațele așezate în formă de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să lovească. Atunci se priviră, omul în uniformă și ea, cu strigătul înțepenit în gât. Nu a priceput niciodată ce putere dobândise dintr-odată privirea ei, dar bâta ridicată deasupra tărgii a coborât moale și polițistul a strigat, prin ferestruică, spre cabină : „Întoarce, nu mai mergem la morgă ! Ia-o spre Urgență, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii închiși nici nu știi, soarele poate răsări de oriunde. Lucrurile se inversaseră pentru Jenică într-un mod neplăcut. Femeia, cu mâinile prinse de pliurile fustei, stătea cu fața ușor ridicată, ca și cum ar fi spus o poezie, în timp ce lui îi înțepenise deja gâtul. — Să ne grăbim atunci ! hotărî ea, cu un impuls neașteptat. — De ce ? întrebă Jenică și întrebarea își avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă, să-și mototolească pliul fustei pentru a arăta la anunțul de deasupra. — Azi e ultima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aduc aminte de câte ceva, trebuie să- mi amintesc și de el, era și el pe-acolo... Lumea era mai mare decât credeam... Nici gând... Lumea toată era aia pe care o știi. A noastră era mai mică decât credeam... Semaforul înțepeni pe culoarea roșie. Bătrânul rămase pe loc, ceea ce îi dădu răgazul să privească iarăși în toate părțile. Se opriră și ei la un pas în urma lui, dar, ca să nu-i dea de bănuit, traversară strada. Apoi merseră încet, pe trotuarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la lucru, am părul acoperit de praf și gâtul înțepenit de durere. Cu toate astea, îmi place să merg la lucru. Și nu doar pentru bani, ci și pentru a mă delecta cu înțelepciunea despre viață a lui Fann Sora cea Mare. „Soarele nu strălucește numai pentru unii“, obișnuiește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căutat până am dat de „To Be with You“, a lui Mr. Big. E Într-adevăr minunat, nu-i așa? Chiar nu știu ce m-aș face fără el. El e singurul motiv pentru care sunt normală acum. Dar părinții tăi? — Sunt Înțepeniți În anii șaizeci, am spus, și iau asta foarte În serios. Mama a plâns prima oară când m-am ras pe picioare, la treisprezece ani, pentru că se temea că mă supun așteptărilor culturale dictate de bărbați În privința frumuseții feminine. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era foame, și ai scos apă din stînca, atunci cînd le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpînirea țării pe care jurasei că le-o vei da. 16. Dar părinții noștri s-au îngîmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17. n-au vrut să asculte, și au dat uitării minunile pe care le făcusei pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
le-o vei da. 16. Dar părinții noștri s-au îngîmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17. n-au vrut să asculte, și au dat uitării minunile pe care le făcusei pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robii lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mînie și bogat în bunătate, și nu i-ai părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul, și n-au ascultat. 30. I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-a dat înștiințări prin Duhul tău, prin prooroci, și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mîinile unor popoare străine. 31. Dar, în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât "să fugă unde o vedea cu ochii și să se încuie undeva, departe de omul acela". Însă Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de mărinimie, promite c-o dezleagă, iar ea acceptă să-i devină soție... Cum fata pare să nu înțeleagă încotro bat vorbele lui, naratorul îi oferă un inel micuț, pe care Mary îl încearcă și care rămâne ca prin minune înțepenit pe degetul ei. Însă degeaba. La Newhaven, Mary se îndepărtează, în vreme ce tânărul îndrăgostit rămâne înmărmurit pe chei. Abia acum iubitul părăsit descoperă, plin de mâhnire, că fata avea deja un inel pe deget... În nuvela Flirtage a lui Jean Malic
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trăsnet necesară unei conștientizări colective. Fără nicio îndoială, de asemenea, prima lovitură de cazma necesară pentru dărâmarea vestigiilor moralei burgheze. Căci în 1968, chiar dacă pilula devenise legală, societatea franceză încă rămânea foarte conservatoare. Ea are chiar tendința de a rămâne înțepenită în vechile sale valori. Dezbaterile violente care au precedat votarea legii Neuwirth, precum și restricțiile care o însoțeau fetele minore aveau nevoie de acordul părinților pentru a putea folosi pilula stau mărturie. Cât despre decretele de aplicare, acestea vor avea nevoie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ritualul hrănirii, al celor trei mese de o sărăcie imposibilă, transformă rândurile ordonate ale deținuților într-un grup haotic de animale flămânde. Îmbrăcămintea acoperă un trup ce doare continuu, ca un organism defect ținut în viață prin mijloace neînțelese. Corpurile înțepenesc în frigul polar, mișcările sunt puține și atent gestionate - se știe că deplasarea de dimineață spre câmpul de lucru trebuie să fie lentă, altfel deținuții nu vor avea puterea de a trece ziua cu bine. În cele trei mii șase sute
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
inaccesibilă. Domna V., o aristocrată amintind vag de cocotele faimoase ale orașului de altădată, îl atrage într-un duet erotic încheiat pe același ton al insatisfacției și însingurării. Cineastul pare un mesager dintr-o lume imobilă, a înghețului ce a înțepenit trupuri și idei, metafora frigului revenind în text cu recurența obsesivă a unui mister esențial. Ironic, asemeni unui narator ce se știe subminat de propria poveste despre ratare, cineastul se identifică treptat cu un mort întors printre cei vii. Trimiterea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
transformă în tot atîția lectori separați. Cinematograful adună laolaltă indivizi diferiți într-un spațiu în care are loc o contagiune directă a gîndurilor și sentimentelor. Intervine televiziunea, care îi risipește din nou, îi închide în casele lor, îi determină să înțepenească în fața micului ecran, iar contactul devine cît se poate de restrîns chiar în interiorul aceleiași familii. Prin urmare, o comunicare reală, din aproape în aproape, alternează cu o comunicare pur ideală, căreia îi corespunde un grup abstract. O mulțime de gradul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Punxsutawney, Phil Connors Își petrece noaptea Într-o pensiune de familie și se Întoarce În dimineața următoare În locul În care se filmează, comentând reacțiile cârtiței, care dă semne că iarna se va prelungi În acel an. Nedorindu-și deloc să Înțepenească Într-un orășel - mediu la care este complet alergic, hotărăște să facă drumul Înapoi În Pittsburgh În aceeași zi, Însă mașina grupului este blocată de o furtună de zăpadă la ieșirea din oraș și trei jurnaliști sunt obligați să petreacă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
De fapt, așa-i. Abia am aflat noi. Val: Au mai bătut și altădată. Mihai: Atunci, lasă-i să bată. Să bată pînă n-or mai putea. (își pune vin în pahar și bea fals volubil-îndîrjit) Da' voi ce-ați înțepenit în fotoliile alea? Hai să bem un pahar. Maria: (nu crede în relaxarea lui Mihai) Și totuși eu nu înțeleg de ce se obrăznicesc ăștia! La urma urmelor, nu sîntem fitecine. Ești o personalitate. Ar trebui să-i pui la punct
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
va ști unde să se ducă... să spună ce trebuie... să ne salveze... Numai să nu se fi tăiat... să nu e fi lovit... o să vedeți că o să reușească. Mihai: O să reușească pe dracu! Deocamdată a reușit să ni-i înțepenească pe ăștia aicea. Tocmai cînd îi convinsesem că pot să plece liniștiți... După atîtea compromisuri... A plecat pentru că e laș. Pentru că n-a fost învățat să tragă la greu și să fie solidar. E un laș. Un trădător! Un transfug
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pedeapsa pe capul neamului omenesc". Apare și în acest volum cunoscuta idee că lumea s-a născut dintr-un ou, că sfârșitul ar fi apocaliptic, ideea de sacrificiu în artă sau de sacrificiu pentru iertarea greșelilor: Capul i l-au înțepenit în coroana de fier înroșit." Lumea este nepregătită să-l primească pe apostolul român care vine să mântuiască poporul de la Dunăre. Într-un colind, apar fecioara Maria, fuga cu pruncul, nașterea lui Isus, totul desfășurat iconografic sau în desene murale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]