3,138 matches
-
dintre noi nu am citit, până la desfigurare, modesta traducere românească a lui Stevenson,intonând, odată cu tovarășii lui Long John Silver, teribilul cântec al celor care bântuie mările ! Și câți dintre noi nu am pornit, în blocuri sau în curțile bunicilor, înarmați cu săbii improvizate, către abordajele ce ne promiteau desfătări fără număr ! Proza grafică a lui Pratt transcrie în culori și contururi impresioniste această fascinație pe care literatura o transmite benzii desenate ca un legat prețios. Căci banda desenată conferă ficțiunii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tuturor. Încărcat de voința răzbunării, Haddock nu mai putea fi oprit. Tăind cu imaginara lui sabie de abordaj aerul, înroșit și furios, Haddock invoca toate zeitățile oceanului spre a-l ajuta în lupta sa împotriva aces tor bașbuzuci și parameci. Înarmat cu un cuțit pe care Make tero îl strecurase în interiorul uzine, Haddock semăna cu strămoșul său ce pusese capăt domniei ucigașe a lui Rackham cel roșu. Profitând de relaxarea în supravegherea pe care o aducea pauza de masă a prizonierilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de premiant. Pășisem cu dreptul spre școală... Dar să revenim la întâmplarea și mai ales la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lipsă de înțelegere! Abia acum minunea s-a produs, domnul Tachi s-a deranjat pentru prima dată de la masă și i-a dat tatei „spânzul” cerut cu ajutorul căruia și-a vindecat vita bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
serviciul de securitate internă al Israelului, să vorbească. —Domnule prim-ministru, bărbatul ucis e Shimon Guttman. Știm cu toții despre cine e vorba: scriitorul și activistul în vârstă de șaptezeci și unu de ani. Primele rapoarte care sugerau că a fost înarmat au fost scoase din calcul. Inspectorii noștri nu au găsit nimic care să indice că ar fi avut o armă. Examinarea corpului a arătat că a fost ucis prin împușcare în cap. Premierul se încruntă, apoi mai sparse o sămânță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de-a fi creat o cultură în care astfel de asasinate politice deveniseră inevitabile. După ce termină cu asta, Kishon își exprimă caldele aprecieri pentru prietenul său, regretatul Shimon Guttman. Dar a doua zi, imediat ce se află că Guttman nu era înarmat, că și-a făcut loc spre rândurile din față la miting pentru a-i înmâna un bilețel prim-ministrului, Kishon începu să-și pună întrebări. La baza telefonului înfrigurat pe care i l-a dat vechiul lui prieten ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să o folosească. Nu știa dacă bărbosul era înarmat, dar era foarte probabil. — De la facultatea de drept, spuse ea, râzând Dave mergea la câțiva pași în spatele lor. Henry se întoarse spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după un colț, trecând pe sub o arcadă și intrară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce ducea la baie. Nu-și dădea seama de unde venea vocea. Vasco porni grăbit spre Hummer. Se gândea deja ce avea să le spună celor de la firma de avocatură și celor de la BioGen. Adevărul era că nu mersese. Femeia era înarmată, avea informații, cineva îi spusese ce se întâmpla. Vasco nu putea face nimic în privința asta. Își cunoștea meseria, dar nu putea face miracole. Problema era cel care-i dăduse informațiile. Înainte să dați vina pe mine, uitați-vă în mijlocul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
exista blândețe sau disperare. Nu ar fi acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința, deși era extrem de neplăcut, să meargă pe un singur toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zi. De Îndată ce i s-a tradus Întrebarea, Armanoush a răspuns: — Genocidul. — Nu cred că asta se potrivește cu tiparul tău. Asya i-a zâmbit mătușă-sii trecând peste traducere. În clipa aceea mătușa Zeliha și-a făcut apariția În bucătărie Înarmată cu poșeta. — Ei bine, pasagerii pentru aeroport, e timpul să plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar fi Înfășurat un furtun de stropit sau ar fi făcut cîrnați. Orice copil mai sensibil - există oare vreun copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg să se Înarmeze ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă mă concentrez acum intens asupra unui punct dintre sprîncene cu riscul să fac greșeli de literă cund zbat fraxa azta la mașjnă. Psihiatrul m-a trimis Îndărăt Însoțit de un infirmier Înarmat pînă-n dinți - dacă nu mă Înșel, avea o cartușieră plină cu seringi care m-a propulsat cît ai bate din palme spre patul meu, unde am fost silit să mă Întind imediat, poziția culcată fiind singura formă de activitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Da, spuse Tolkachneko. Am auzit doi bărbați urcând scările. și două voci înăuntru. ă Deschide ușa, ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici. Nu te gândești că poate sunt înarmați? Locotenentul Salitov își deschise haina și scoase din teacă un revolver american. Țeava lungă a armei împungea aerul. ă Am venit pregătit, Porfiri Petrovici, spuse el. ă Oh! gemu Tolkachenko. ă Cred că ar trebui să le dăm șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
motivația. Ar fi probabil nemulțumiți dacă ar afla vreodată că algor înseamnă răceala intensă a trupului, care vestește febra, și că gacho nu e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă închisă sobru la guler, fără cravată. Mâinile care țin volanul sunt mari și puternice, de țăran, și totuși, poate din pricina contactului cotidian cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru antrenament n-ar fi putut începe mai bine, sunt ușor de vopsit, mai ușor decât ei nu sunt decât infirmierele, îmbrăcate în alb. Când statuetele s-au răcit complet, le-au transportat pe planșetele de uscare, unde Cipriano Algor, înarmat cu pistolul de pulverizat și adăpostit de filtrul măștii, le-a acoperit metodic cu un strat de alb mat. Mormăi pentru sine că nu merita să-și astupe gura și nasul, Ar fi de-ajuns să mă așez împotriva vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care l-au avut la intrare și aerul pe care l-au avut la ieșire, fără să vrem să dezvăluim secretul inimilor, părea că meritase. Au coborât direct la parter de la etajul treizeci și patru pentru că, nefiind încă Marta și tatăl înarmați cu documentele care îi vor confirma ca rezidenți, Marçal trebuia să-i însoțească până la ieșire. Nici nu făcuseră primii pași după ce se închiseseră ușile liftului că Cipriano Algor spuse, Ce senzație stranie, am impresia că podeaua vibrează sub tălpi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
moment trei ingineri au stat tot timpul la fața locului, E ceva în interiorul peșterii, vru să afle alt gardian, Da, răspunse comandantul, veți avea ocazia să vedeți despre ce e vorba cu propriii voștri ochi, E periculos, trebuie să ne înarmăm, întrebă același gardian, Din câte știu, nu există nici un periol, totuși, din precauție, nu trebuie să atingeți nimic, nici să vă apropiați prea mult, nu ne dăm seama de consecințele care ar putea rezulta din vreun contact, Pentru noi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul de un ucigaș ce se apropiase de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui ca să se ducă la rugăciunea de vineri, Înconjurat de un steag de oșteni Înarmați până-n dinți, e străpuns de ucigașii Bătrânului. Sin³n hotărăște să-l ucidă pe marchizul creștin Conrad de Monferrat și-i instruiește pe doi dintre ai săi, care se infiltrează printre necredincioși, copiindu-le obiceiurile și limba, după o pregătire grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
formațiunile Garibaldi, comandați de Ras, un uriaș cu barbă neagră, foarte popular prin partea locului: erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept, amândouă roșii, și erau Înarmați la Întâmplare, care cu o pușcă veche, care cu un pistol-mitralieră capturat de la inamic. Contrastau cu brigăzile badogliene, cu eșarfe albastre, uniforme kaki asemănătoare cu ale englezilor și cu puști-mitraliere Sten noi-nouțe. Aliații Îi ajutau pe badoglieni cu lansări generoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce zici de broaște și zăvoare și reflectoarele exterioare și camerele video de supraveghere și seifurile rezistente la foc și de comunitățile ascunse În spatele unor garduri și porți și de adăposturile antiaeriene? Ce zici de gigantesca industrie a armelor care Înarmează populația de la Întemeierea republicii Încoace? Și ce zici de imensul matrapazlîc al asigurărilor care suge zilioane de dolari din frica oamenilor? Chiar și cei mai săraci dintre săraci dorm cu revolverele sub pernă. Nimic nu i-a adus Diavolului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meu prieten. GÎndește-te la asta. Rușii erau niște pămpălăi față de ce ne pîndește acum. Lui Wakefield i se face puțin rău. America nu poate fi luată cu asalt, nu? Cine ar Îndrăzni să se ridice Împotriva unei țări, unui continent Înarmat cu rachete balistice intercontinentale, submarine nucleare, armii, nave, forțe aeriene? Cred că am Înnebunit dacă mă aflu Într-un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi bată cu putere. Nu eram pregătită pentru eventualitatea unor intruși. Coșmarul meu cel mai cumplit. În grabă, caut din ochi ceva greu pe care să pun mîna. Scot din priză lampa de pe birou. E grea și numai bună. Apoi, Înarmată pînă În dinți, mă strecor În vîrful picioarelor În bucătărie ca să cercetez. Majoritatea spărgătorilor sînt oportuniști, Îmi zic, și se sperie de moarte dacă apare cineva. O să-i bag În sperieți și-o să dispară cu coada Între picioare. Rahat. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pornit din nou la drum; soarele a reapărut spre a ne face parcă să uităm de durerea de oase. Pentru a ajunge acasă trebuia neapărat să trecem prin Postumia; aici ne aștepta o nouă surpriză. Cam cincizeci de soldați bizantini, înarmați până-n dinți, străbăteau așezarea; escortau pe două rânduri un car acoperit pe care flutura un steag purpuriu. În urma lor veneau șase căruțe acoperite. Am apărut tocmai când trecea carul cu pricina, și un vestitor, care călărea alături, a urlat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă, uitându-se la căpetenia bandiților. Ne-a măsurat și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]