1,349 matches
-
ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
retușări coloristice în stil romantic. Suntem în epoca lui Prosper Merimée, a interesului pentru romanțele spaniole și baladele sârbești. Găsești în Doine sugestii de mari tablouri, litografii fantastice în care o Babă Cloanță săvârșește nocturnele călăriri satanice, ori șapte frați încălecați pe zmei aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
m-am alăturat celor care urmăreau steaua Cetus, aflată hăt-departe, dincolo de constelația Hidrei și de cea a Peștelui-zburător. Cu o ancoră de fregată în loc de zăbală și ca niște vîrfuri de harpon în chip de pinteni, aș fi vrut să pot încăleca pe balena aceea și să mă avînt în cele mai înalte ceruri, ca să văd dacă fabuloasele lor lumi își au sau nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele muritoare! Capitolul LVII BRIT îndreptîndu-ne spre nord-est de insulele Crozeti
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al respingerii soluțiilor care ar putea readuce imediat România la statutul ei interbelic (noul climat european ar facilita, de altfel, posibilitatea), marșînd pe dogmele care i-au galonat tinerețea activistă. Cele care lezează de fapt permanent esența statului de drept. Încălecînd din nou cal norocos în 2000, anchilozatul de pînă atunci recurge brusc la avantajele gimnasticii. Presat, evident, și de comandamentele de moment ale scenariului euroatlantic, piruetele pe poantele din ce în ce mai agile ale vîrstei a treia fac spectacolul de nerecunoscut. Republican din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce din șa. Plin de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
năucitoare pe care o cercetam pe o tăietură de ziar îngălbenită: trei bărbați într-o ambarcațiune precară străbătând o vastă întindere de apă, mărginită de clădiri. O legendă dădea următoarea explicație: „Domnii deputați se duc la sesiunea Adunării Naționale”... Vincent încăleca pe pervazul ferestrei și sărea în brațele surorii lui, Albertine, și ale Charlottei, care se refugiaseră la el în timpul șederii lor la Paris... Atlantida, tăcută până atunci, se umplea de sunete, de emoții, de vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ajuns la ultima scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-a ridicat în picioare... Și s-a întâmplat ceva de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede peste câmpia albă. A făcut câțiva pași, apoi s-a cufundat până la genunchi într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o marionetă de cârpă. Ajuns pe mal, s-a așezat, și-a scos pantofii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se, încurcându-se: o mașină veche de scris, un reșou electric, scaune, etajeră, duș, masă, sperietori din haine agățate pe pereți. Și, pretutindeni, foi de hârtie, fragmente de manuscris, cărți care conferă acestui interior ticsit un fel de nebunie foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În cuib. Jaguarul vede umbra eroului pe pământ; Încearcă zadarnic să o prindă, ridică privirea, Îl descoase, repară scara, Îl invită pe Botoque să coboare. Speriat, acesta șovăie multă vreme; În fine, se hotărăște și jaguarul prietenos Îi propune să Încalece pe spinarea lui și să vină la el acasă pentru a se hrăni cu carne friptă. Dar tânărul nu cunoaște Înțelesul cuvântului „fript”, fiindcă În vremea aceea indienii nu cunoșteau focul și se hrăneau cu carne crudă. La jaguar acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de arătos și senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! [...] Credință, talent, merit, onoare, sentiment? "le cumpăr pe toate am cu ce!" Fraternitate? gheșeft și chiverniseală! Egalitate? impertinență față cu distincțiunea, cu meritul și cu talentul! Libertate? bani, insultă, retevei! Iată marele partid colectivist
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ajuns aici, acesta striga la ceată: „Mânați, măi, hăi, hăi!” La acest apel,bicele trosneau îndelung, tălăngile răsunau, iar buhaiul era tras mai cu foc. Se făcea liniște și urătorul continua: „S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a încălecat Pe-un cal învățat Cu frâul de aur...” După urat toți membrii grupului erau poftiți în casă și serviți cu țuică sau cu vin, în funcție de ce dorea fiecare. Uneori li se dădeau și bani. Dacă pe vremuri doar locuitorii mai
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
neridicat din locu-unde-arătam Respectu-mi în genunchi, sosi un curier, Fiert de grăbit, fără suflare, gîfîind De la stăpîna Goneril urări; Le-a dat scrisori deși mă-ntrerupea Pe cari le-au și citit; pe-al căror conținut, Chemat-au slujnici, au încălecat, Mi-au poruncit să îi urmez, s-aștept Pînă-mi răspund, zvîrlindu-mi reci priviri; And meeting here the other messenger, Whose welcome I perceived had poisoned mine, Being the very fellow which of lațe Displayed șo saucily against your Highness, Having
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
șele? Suntem convinși că dacă un căpitan comandă escadronului său «Puneți șelele pe cai!» oamenii lui ori n-ar pricepe nimic, ori ar înțelege, nu să puie doar șeile pe cai, și să-și pună «șalele» pe cai... adică să încalece (...). Textul proiectului așa cum a fost publicat, cu toate lipsurile lui este excelent ca bază de discuție (...). În orice caz, desbaterea publică este cea mai bună cale pentru a se ajunge la soluția cea mai justă. De aceea cititorii sunt îndrumați
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să se realizeze. 25 Acesta este titlul capitolului 26. 26 Există o parte de rea credință în aprecierile făcute de Diderot și de Enciclopediști cu privire la Marivaux, căruia nu-i iartă faptul că o face pe cavalerul singuratic și că nu încalecă și el pe calul lor de bătălie, Enciclopedia. 27 Shakespeare își intitulează piesa Iulius Caesar, Voltaire și-o intitulează Moartea lui Cezar (La Mort de César). 28 Vezi cap. 2. 29 Această reformă este decretată la 23 aprilie 1759, grație
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se va putea constata și din rândurile următoare. Căci - continuă cronica - după un popas făcut „la un sat al lui Negel, anume Roșiecii, la ținutul Fălciului”; prinzând veste că este îndeaproape urmărit de un grup de 300 de călăreți, „domnul, încălecând, au pus pe spătarul Venin înainte, apucând drumul în gios la Torcești, la Tecuci, la satul lui spatarul Venin” (subl. I. S.). Până a reușit să-și stabilească tabăra militară la Galați, domnitorul și curtea umblau „din loc în loc, pe la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
referă la cultura grâului după cum urmează: Am arat, am semănat, grâu mărunt de arnăut, grâu mărunt și grâu roșcat, cum Dumaezeu ni l-a dat. Cel inedit ne arată cât de productive erau lanurile noastre semănate cu grâu: Dumnealui (gazda) încălecară, Peste câmpuri îmi plecară Să vadă grâul de-i mare; Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea de dinainte a șeii calului, pusă pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]